„Lucescu a intrat peste noi la dușuri!”. Adrian Bumbescu, dezvăluire amuzantă de la sărbătoarea Stelei din ’86

La aproape 40 de ani de la cea mai mare performanță din istoria fotbalului românesc, câștigarea Cupei Campionilor Europeni de către Steaua București, în 1986, Adrian Bumbescu a făcut o dezvăluire amuzantă, iar povestea îl are ca protagonist pe Mircea Lucescu.

Fostul mare fotbalist a povestit că „Il Luce” nu a mai ținut cont de nimic și a intrat la duș, peste fotbaliștii celor de la Steaua București, pentru a-i felicita.

 Cum i-a felicitat Mircea Lucescu pe fotbaliștii Stelei

Pe data de 7 mai 2026 se împlinesc 40 de ani de la câștigarea Cupei Campionilor Europeni de către Steaua București, în 1986. Adrian Bumbescu, legenda formației din Ghencea, a depănat mai multe amintiri din perioada respectivă și a povestit ce a făcut Mircea Lucescu după ce bucureștenii au reușit să cucerească trofeul, după finala disputată la Sevilla, în fața celor de la FC Barcelona.

Vezi galeria foto
4 poze

Fostul mare fotbalist a dezvăluit că „Il Luce” nu a mai ținut cont de nimic și a intrat la dușuri, peste fotbaliștii „roș-albaștri”, pentru a-i felicita.

Mihai Stoica s-a dus după noul Thereau. A fost în Franța și s-a convins: „Interesanți”

18:00

Parcul Drumul Taberei din București devine teren de joacă pentru zeci de meciuri de baschet

17:52

„(Un episod despre care puțin s-a vorbit. Mircea Lucescu a fost prezent la acea finală. A contribuit, a vorbit înainte de meci, după meci?) Singura dată când l-am văzut atunci, la finală, pe Mircea Lucescu, Dumnezeu să-l odihnească, știu că a intrat la duș. Eram cu Iovan, la duș, și a intrat peste noi, în costum. Ne-a zis: Felicitări. Ne-a luat în brațe, o senzație extraordinară… Om de fotbal”, a povestit Adrian Bumbescu.

Amintirile lui Adrian Bumbescu despre finala Cupei Campionilor Europeni

Adrian Bumbescu a vorbit despre ceea ce a trăit pe data de 7 mai 1986, când Steaua București a câștigat Cupa Campionilor Europeni.

„Este un trofeu de invidiat și de-a lungul timpul și chiar și la 40 de ani ne aducem aminte cu plăcere. Este un moment special. Foarte repede a trecut. Asta vorbeam și cu colegii mei. Săptămâna asta, că ne vedem sau că ne auzim la telefon, dar timpul nu te menajează deloc, ne schimbăm, îmbătrânim, dar rămânem cu ceva.

(Cât de șocați ați fost în momentul în care ați aflat că veți juca în tricourile alb cu roșu?) Asta am aflat la vestiare, pentru că s-a făcut ședința tehnică și noi așteptam tricourile noastre obișnuite. La ședință s-a hotărât să se schimbe. Să joace ei. Am înțeles acum că ar fi dat 5.000 de dolari…

(Cum s-a decis Ștefan Iovan va fi căpitanul echipei?) Și în timpul campionatului, dacă era accidentat Tudorel Stoica, automat venea Iovan. Pentru că era și cel mai vechi, și cel mai valoros. Exista o ierarhie. Singurul lucru care nu s-a spus la ședința tehnică, executanții dacă va fi penalty. Au fost niște confuzii care la momentul acela au necesitat timp ca să se ia hotărâri.

(Alături de Valentin Ceaușescu pe teren, la finalul meciului a mai fost și Vardioianis. Cât de mult a însemnat prezența lui Vardioianis alături de dvs pe tot acets parcurs?) A și coborât în iarbă, a făcut fotografii. Noi îi spuneam tata Iorgu, de la Iordănescu, care a fost patronul lui la Ofri, în Creta, când a jucat. Ca drept dovadă, după această minunată performanță, ne-a făcut un cadou. Am stat o săptămână la el, în Grecia, la un hotel de lux, pe malul mării și ne-a dat și câte 700 de dolari. O săptămână, cu soțiile.

(Pe cine ați sunat prima oară când ați ajuns acasă?) Era noapte, nu erau celulare. A doua zi mi-am sunat părinții, la Craiova. (Cum a fost momentul întoarcerii? Ce v-a impresionat?) Întoarcerea a fost un moment extraordinar de frumos. Pentru că atunci când am coborât pe esplanadă, nu se vedea până în șosea. Era o mare de oameni bucuroși, rapidiști, dinamoviști. Era altă cultură și altă mentalitate în perioada aceea. Pentru că existau acele cuplaje în care se împrieteneau între ei.

(A fost lansat atunci un slogan: N-avem pâine și salam, dar îl avem pe Duckadam) Erau glume, pe care și Valentin le gusta.  (Aveți vreo speranță că se mai poate repeta o performanță ca aceasta?) Eu mi-aș dori, dar e foarte greu, cu ce bani se joacă. Fotbalul nostru, în ce direcție se îndreaptă. E foarte greu. (Dar până în ce an ați crezut că se poate repeta? A fost totuși un trofeu care a creat optimism în fotbalul românesc.) Sincer, suntem la o așa aniversare mare. Eu, dacă am stat o viață cu Iovan, nouă ne-a fost frică de această finală. Chiar vorbeam cu Fane în cameră: «Mă, să nu luăm multe». Contrar meciului, a doua finală cu Spania, am avut mai multă încredere în finala aceea pentru că mai jucasem vreo 2-3 meciuri pe San Siro cu ei, 0-0, 1-1, și au fost foarte echilibrate. Legat de încălzirea pentru meciuri. Încălzirea era un chin pentru noi. Mai ales pentru mine și Lăcătuș, care nu suportam acest antrenament, 30 de minute de strecking, la fotbal era un chin.

Până ne-am dat seama cât de mult bine ne-a făcut pe parcursul meciurilor pentru că noi nu făceam încălzire centarlizată, o făceam singuri, înainte de meci. Nu făceam ca acum, cu preparator, ci făcea fiecare ce simțea, pas în doi, sprinturi, ce știam de la antrenori că trebuie să facem pe teren.

(Dumneavostră și restul generației care a câștigat sunteți apreciați în societatea românească, dar și de către clubul Steaua) Sigur că suntem apreciați. Din moment ce ați venit cu atâtea televiziuni, cred că suntem apreciați. Că nu în totalitate și de anumite persoane, asta e de când lumea și pământul. Dar cred că de-a lungul timpului cei care au avut, au bun simț, au știut să aprecieze nu numai pe cei care au câștigat Cupa Campionilor Europeni, ci și pe cei care au făcut ceva pentru sportul românesc. (Nu vi s-ar părea normal să existe și o rentă viageră?) Nu discutăm acum. La Parlament, mâine se va discuta această problemă”, a mai povestit Adrian Bumbescu.