Acasa » Dincolo de teren » Povestea paralimpicului Daniel Oanță, băimăreanul care a dat fotbalul pe tenisul de masă! „Atunci când obosesc îmi dau refresh”

SPECIAL Povestea paralimpicului Daniel Oanță, băimăreanul care a dat fotbalul pe tenisul de masă! „Atunci când obosesc îmi dau refresh”

În vara dinaintea clasei a VIII-a din școala generală, Daniel Oanță (18 ani) a ajuns, împreună cu prietenii, într-un parc nou amenajat pentru copii cu dizabilități.

Două mese de ping-pong din beton i-au atras curiozitatea. Nici nu ținuse o paletă în mână până atunci. Dar, în ziua în care a lovit mingea cu o paletă profesională, totul s-a transformat.

Povestea paralimpicului Daniel Oanță, băimăreanul care a dat fotbalul pe tenisul de masă! „Atunci când obosesc îmi dau refresh”

„A fost clipa care avea să-mi schimbe viața radical. M-am îndrăgostit de sportul ăsta”, spune el cu sinceritate. Începe să joace în fiecare zi, câte 4-5 ore, într-un parc din Baia Mare. La început era doar distracție, dar foarte repede a devenit refugiul lui.

După redeschiderea sălii de la Clubul Nord Sprint, merge zilnic la antrenamente și simte că tenisul de masă e mai mult decât un hobby – e locul în care se regăsește cu adevărat.

Totul se accelerează în 2023, când îl cunoaște pe antrenorul Dan Năsui, prin intermediul dirigintei sale. În doar câteva luni, Daniel este deja prezent la Campionatul Național de Para Tenis de Masă, de unde se întoarce cu 3 medalii de aur: la simplu, dublu și U23.

ProSport a stat de vorbă cu Daniel Oanță pentru a afla cum se descurcă la tenisul de masă și cum face față tuturor problemelor apărute.

ProSport: De ce tenis de masă și nu un alt sport?

Daniel Oanță: De mic am vrut să fac fotbal. Numai că nu prea mă ajuta fotbalul pe mine. Tata nu poate să mă dea la niciun club din cauza dizabilității, să nu râdă copiii de mine. Și am descoperit niște mese dintr-o joacă, mi se pare, cu niște prieteni.

A venit un antrenor care făcea, înainte de Covid, antrenamente cu copii de clasă prioritare și așa mai departe. Și văd și că am talent, că am mână, că pot să joc frumos. Și m-a luat sub aripa dumnealui, am jucat puțin și l-am descoperit așa pe antrenorul meu actual, Dan Năsui.

Și după 2-3 ani de tenis, mi-au propus să mă mut la Cluj.

Și acum te-ai mutat la Cluj și aici lucrezi, înveți. Ce faci la Cluj?

Sunt student, învăț. Sunt încă la liceu sportiv și vreau să fac facultate de sport. Mai departe, nu știu încă. Nu mi-am făcut planuri foarte mari. Dar, vreau să continui cu sportul.

Tenisul de masă, pentru tine: te hrănești cu acest sport, practic? Adică, simți o bucurie, simți că nu te duci la antrenament așa, că trebuie să te duci la antrenament? Faci totul cu o mare pasiune?

Da. De când m-am apucat de tenis, simțeam o bucurie foarte mare când puneam mâna pe paletă la fiecare antrenament, când mă schimbam în echipament, când mă vedeam în oglindă, că văd echipamentul cu numele meu pe spate. Era o chestie foarte wow pentru mine, ceva nou.

Și încă e aceeași emoție de fiecare dată când pun tricoul pe mine și intru în sala de tenis.

Daniel Oanță intenționează să-i învingă pe „veteranii” din club

I-am văzut pe colegii tăi care sunt mai în vârstă, 30, 40, 50 de ani. Ai reușit să-i bați sau ei sunt cei mai buni?

Încă nu, dacă primesc un pic de avantaj de la ei, 4, 2, 3 puncte, atunci am șansă să-i bat, dar eu încă sunt nou în sport, sunt novice.

Te duci la școală, ai timp suficient și să te antrenezi pentru tenis de masă?

Da, la liceul sportiv am 4 ore pe zi, de dimineață de la ora 8 până la ora 12 și după fac antrenament, între 5-6 ore pe zi, plus pregătire fizică de 2 ore pe săptămână.

Ceremonia oficiala de deschiedre a Parasport Camp 2025, desfasurata in cadrul Complexului Sportiv National „Lia Manoliu” din Bucuresti, marti 20 mai 2025

Și, nu obosești câteodată?

Ba da.

Și, când obosești ce faci?

Îmi dau refresh.

Te odihnești și o iei de la capăt, nu?

Da, dorm puțin, mă trezesc din nou.

Păi, poți să dormi puțin după ce faci efort?

Da.

Daniel Oanță: „Frica de ce să spună ceilalți. Am avut și eu frica asta foarte mult timp”

Există și un regim la antrenament să mănânci anumite lucruri, să nu mănânci? Sau nu?

Nu neapărat, doar că trebuie să am grijă să nu mănânc foarte multe prostii, nu mănânc fast food, sucuri absolut deloc. Dacă mănânc fast food, numai dacă e nevoie, dacă nu avem neapărat unde să mâncăm și trebuie.

Altfel, nu?

Nu. Dacă ar fi să fie alegerea mea, nu.

Știi persoane cu dizabilități care nu s-au îndreptat către sport și ai vrea să-i convingi să vină aici?

Da. Am avut un coleg din clasele primare până în clasa a 8-a. Avea întârziere mentală și îi plăcea foarte mult fotbalul. Încă încerc să-i conving părinții și să-l conving și pe el să aibă curajul să meargă la sportul ăsta.

De unde crezi că vine asta? Din comoditate? Frică?

Da. Frica de ce să spună ceilalți. Am avut și eu frica asta foarte mult timp până când am realizat că nu am de ce să-mi fie frică dacă mă pasionează, dacă pot să o fac la un nivel mare, de ce să-mi fie frică de ce zic ceilalți.

Ai reușit să treci tu peste frica asta sau a trebuit să vină cineva să te convingă?

Am reușit să trec singur. Sunt mulți care nu reușesc să treacă peste și au nevoie de ajutor, dar eu, din fericire, am reușit singur.

Ce le-ai transmite acestora?

Să nu mai gândească negativ. Nu trebuie să te intereseze ce zice X sau Y. Dacă tu crezi că e ceva bine pentru tine, du-te mai departe cu ceea ce crezi.

„Mă mai duc și la Baia Mare cu drag. Sunt prietenii mei din copilărie acolo”

Îți face bine când te duci la Baia Mare sau te-ai obișnuit la Cluj?

M-am adaptat foarte bine la Cluj, dar mă mai duc și la Baia Mare cu drag. Sunt prietenii mei din copilăria acolo, părinții mei, bunicii și toată familia mea.

Ai spus că ai vrut să joci fotbal, că ți-a plăcut fotbalul, urmărești astăzi fotbalul la televizor?

Nu prea.

Nici cel internațional?

Nu, chiar nu. Am început să mă uit foarte mult la tenis în ultima vreme.  Când am timp liber, mă uit ori la tenis, ori mănânc și dorm, ori cam atât.

Tenis de masă?

Da.

Nu tenis de câmp?

Nu, tenis de masă.

Și unde vezi meciurile astea la tenis de masă? Pe YouTube?

Pe YouTube, pe niște canale, mai sunt și la televizor unele meciuri, dar mai rar la televizor. De obicei mă uit pe YouTube, să pot să le dau replay, să văd dacă îmi place o anumită mișcare, reușesc și eu să o învăț, să o servesc, să văd ceva.

Visează la cât mai multe Olimpiade Paralimpice

Care e obiectivul tău pe termen lung vizavi de sport? Vrei să ajungi undeva?

Locul 1 la Olimpiadă e obiectivul. Nu neapărat Los Angeles, dar la următoarele Olimpiade.

Deci, în 2028 să fii prezent acolo.

Da, ăsta e obiectivul.

E greu?

Foarte greu.

Trebuie să ajungi într-un anumit clasament? Ce trebuie să faci?

Trebuie să fii în clasament. Dacă ești, de exemplu, în top 3, ei cei din top 3 sunt calificați automat. Dar, dacă nu, trebuie să participi la competiții de calificare și să le câștigi, ca să poți să te califici.

Performanțele obținute deja

  • Triplu campion național – simplu, dublu și U23 (2023)
  • Cupa „Ana Lugojana” – dublu titlu la simplu și dublu
  • Turneu internațional în Ungaria – dublu bronz (alături de Mihai Voivod)
  • Campionatul Mondial de Tineret – loc III la simplu (Thailanda, 2024)
  • Seagull Cup – loc III la simplu (Bulgaria, 2024)

Ceremonia oficiala de deschiedre a Parasport Camp 2025, desfasurata in cadrul Complexului Sportiv National „Lia Manoliu” din Bucuresti, marti 20 mai 2025

Cu fiecare competiție, încrederea crește. Deși emoțiile sunt mari, jocul său devine tot mai matur, mai calculat, mai eficient.

Daniel merge la Jocurile Europene Paralimpice de Tineret – EPYG 2025 cu gândul la victorie, dar și cu dorința de a arăta lumii că dizabilitatea nu te definește – ci doar determinarea ta de a merge înainte.

„Cândva, visam să lucrez în IT. Azi nu mă mai văd făcând altceva în afară de tenis de masă. Sportul m-a schimbat. Mi-a dat sens, direcție, putere”, încheie Daniel.

  • Seria reunește sportivi legitimați ai Comitetului Național Paralimpic, organizație susținută de Betano.