Andrei Coubiș este cea mai mare surpriză din fotbalul românesc în 2026. În urmă cu trei luni era doar un tânăr jucător despre care se știau puține lucruri.
Se cunoștea că este născut în Italia, că este de origine română și că fusese căpitanul lui AC Milan, la juniori, dar apoi nu reușise să se impună la Sampdoria, unde era împrumutat. Și, cel mai cunoscut lucru despre Andrei Coubiș era faptul că refuzase naționalele de juniori și tineret ale României.
Dar transferul la Universitatea Cluj i-a schimbat total viața fundașului de 22 de ani. A devenit titular la echipa „Șepcilor Roșii”, a ajuns pe primul loc în Superliga și a venit și prima convocare la prima reprezentativă a României. Totul în doar trei luni.
Noua speranță din fotbalul românesc a acordat un amplu interviu pentru ProSport. Coubiș vorbește despre perioada în care a refuzat să joace pentru România, convins de italieni că va juca pentru ei, dar și despre cum a ajuns să fie căpitanul lui AC Milan Primavera. Fundașul născut la Milano surprinde total. Spune că nu se uită la fotbal și recunoaște că nu a văzut nici un meci din Superliga, înainte să semneze cu U Cluj.
ProSport: Cum s-a schimbat viața ta de când ești în România și la U Cluj?
Andrei Coubiș: Viața mea s-a schimbat mult, fiind obișnuit cu Italia. Dar, chiar și așa, este totul OK. Îmi place orașul, îmi place stadionul, îmi place echipa, suporterii. Și e totul perfect.
I-ai convins pe cei de la U Cluj să te cumpere după doar câteva meciuri. Îți imaginai acum câțiva ani că în România va fi cariera ta?
Sincer, nu. Nu aș fi spus niciodată că o să vin în România, dar, începând cu vara trecută, asta a fost decizia. M-am gândit că o să fie cea mai bună alegere pentru mine.
Urmăreai meciurile din România când jucai în Italia?
Nu, sincer nu. Deloc.
Nimic? Niciodată? Nici un meci?
Zero. Bine, eu nu mă uit la fotbal. Doar la Champions League, de la sferturi încolo.
Nu urmărești nici un campionat? Nici din primele cinci?
Nimic.
Cum a ajuns un român căpitan la AC Milan?
Mi-am câștigat încrederea la antrenorii pe care i-am avut, pentru că am fost căpitan cu trei antrenori: Ignazio Abate, Massimo Oddo și Daniele Bonera. Oricum, toți trei au fost mari fotbaliști la AC Milan și mă bucur că m-au făcut căpitan.
Ți-au spus că ai calități specifice?
Da, personalitatea de a conduce echipa și calități ca jucător.
Crezi că ai fi putut juca și în Serie A cu puțină șansă? De ce crezi că n-ai făcut pasul spre prima divizie din Italia?
Eu nu pot spune de ce nu am jucat. Asta a fost, s-a întâmplat. Atât.
Ai și debutat pentru prima echipă de la AC Milan într-o serie de meciuri amicale. Cum te-au primit în vestiar?
Eu am debutat acum trei ani în Austria, în cantonamentul de vară, dar foarte OK și coechipieri de la Milan au fost foarte respectuoși. Și te ajută, fiind băiat tânăr, te ajută ca să stai liniștit.
Crezi că pe viitor o să poți ajunge acolo?
Doamne ajută poate o să ajung și acolo.
Ai avut un moment în care ai refuzat naționala României. Ne spui care a fost motivul pentru care te-ai „supărat” pe România?
Acum doi sau trei ani, nu mai țin minte, mi-am făcut pașaportul italian ca să pot pleca la Mondialul U20 cu Italia. Am fost chemat de antrenorul Nunziata. Nu am plecat atunci la Mondial, pentru că Milan nu m-a trimis, din cauză că încă nu eram salvați în campionat (n.r. Milan Primavera). Și apoi am fost chemat la U21 de România. Am venit, dar a doua chemare nu a mai venit.
Ai sperat că poate vine o nouă convocare din Italia?
Da, exact.