Marcel Răducanu (71 de ani), fost internațional, a vorbit despre intrigile de la Steaua, club la care s-a format și pentru care a jucat până în 1981, când a plecat în campionatul din Germania.
În cariera sa, Răducanu a mai jucat la Hannover, Dortmund, Ludenscheid, de unde s-a retras din fotbal în 1991, și la Zurich (Elveția).
Răducanu a debutat la naționala României în mai 1979, într-un meci din preliminariile pentru Europene, cu Cipru, condus de regretatul Florin Halagian. A avut 18 convocări, cu trei goluri înscrise.
Marcel Răducanu s-a format la echipa de tineret a Stelei, în 1970 a ajuns la U 19, iar doi ani mai târziu a făcut pasul la echipa de seniori, unde a evoluat până în 1981.
Invitat în podcastul lui Costin Deșliu, Răducanu a vorbit despre perioada în care a jucat la Steaua, dar și despre intrigile din cadrul echipei, la un moment în care lotul se „întinerea”, iar valul tânăr trebuia integrat, asta în timp ce „veteranii” îi șicanau pe cei tineri.
„Eu, mai mingicar, care ținea mingea mai mult, dar încercau băieții. Liță Dumitru și Iordănescu au încercat să mă lucreze puțin, când au văzut că știu cu coțofana. Îmi dădeau mingea pe la cravată sau genunchi, ca să nu pot…. Dar eu o puneam jos! După aia m-au acceptat. Aveam super-echipă. La valoarea noastră, trebuia să luăm campionatul în fiecare an. Erau prea multe valori și fiecare voia să arate că e cel mai bun. Cred că asta a fost de nu am avut noi succese”, a declarat Marcel Răducanu la podcastul lui Costin Deșliu.
După șicanele la care a fost supus când a ajuns la Steaua, la seniori, pentru Răducanu a urmat o perioadă foarte frumoasă alături de coechipieri, o perioadă la care a tânjit când a ajuns în Germania, la scurtă vreme după ce a fost votat „fotbalistul anului în România”. Însă, marele regret al lui Răducanu este cel legat de convocările la echipa națională, la care a jucat numai doi ani, între 1979 și 1981.
„Am trăit așa clipe frumoase cu băieții aștia (n.r. de la Steaua). Eu când am rămas în Germania, asta mi-a lipsit, eram învățat ca aici, să mergem împreună după antrenament, să râdem, acolo rămâneam singur în cabină, nici nu știam limba, a fost altceva.
Dacă rămâneam sau dacă ne înțelegeam să vin înapoi în România și să joc pentru echipa națională și să rămân la Dortmund, sunt sigur că aveam șanse să am mai multe, mai ales că în perioada aia nici nu se jucau atât de multe”, a mai povestit Răducanu.