Finala Cupei României din 1995, Petrolul – Rapid, a fost un meci atipic. Giuleștenii au ratat trofeul, deși erau favoriți și arbitrajul lui Ion Crăciunescu a fost unul favorabil. Ploieștenii s-au impus la lovituri de departajare, scorul fiind 1-1 la finalul celor 90 de minute.
Marcel Abăluță, fostul fotbalist al ploieștenilor, a rememorat acea partidă și a divulgat modul cum s-a pregătit partida de pe fostul 23 August.
Petrolistul, pentru care a jucat șase sezoaneîn tricoul galben-albastru, susține că echipa pregătită de Ion Marin a stat în cantonament 10 zile și a pregătit în cele mai mici detalii partida.
„Meciul cu Rapid a fost și ăla un meci discutat și ne-au egalat dintr-un ofsaid evident. Nu exista să se fluiere la acea fază, dar a fost destul de evident la experiența domnilor arbitri.
Și Dumnezeu să-l Odihnească Zoltan Erdei a decedat la un meci jubiliar. La 10 ani, când am reeditat finala, am jucat la Old Boys cu Rapid. Am jucat, da, și chiar cu părere de rău am aflat cu toții după meci că a decedat în vestiar.
(Ți s-a părut ciudat meciul ăla cu Rapid din 1995?) Nu. Dar știu cum s-a pregătit acel meci. Am avut 10 zile de cantonament în care i-am studiat zi de zi. Știam fiecare ce avem de făcut.
Aveam dublaj la orice om. De exemplu, eu eram la Pârlog să-l dublez pentru că îl avea pe lucru”, spune Abăluță.
/https%3A%2F%2Fwww.prosport.ro%2F%2Fwp-content%2Fuploads%2F2025%2F10%2Fmarcel-abaluta-interviu.jpg)
Fostul mijlocaș crede că a avut un meci special, mai ales că trebuia să țină cel mai în vogă fotbalist al acelor ani, un jucător cu o tehnică ieșită din comun.
„Dacă țineți minte, Lupu nu a mișcat acel meci, care era motorul echipei. Nu întâmplător am câștigat acel meci. Pârlog era om la om pe tot terenul. Dacă trecea de el, apăream eu. Eu n-am avut niciun adversar. Eu trebuia să-i dublez pe ceilalți colegi din linia de mijloc.
/https%3A%2F%2Fwww.prosport.ro%2F%2Fwp-content%2Fuploads%2F2024%2F01%2Fdanut-lupu1.png)
(Cum ți s-a părut arbitrajul lui Ion Crăciunescu?) Cu multe lacune. Cu tentă spre rapidiști. La gol nu poate fi acuzat, dar multe faulturi.
(Te-ai mai întâlnit cu Ion Crăciunescu după meciul ăla? Ne-am întâlnit, dar n-am discutat niciodată despre meci. Am rămas la București cu Pârlog, colegul meu de echipă, să mergem mai întâi acasă, să ne luăm câte o mașină, să venim împreună cu familia la Ploiești, la fiestă, Și apoi a avut el o problemă cu mașina pe care trebuia să o ia și n-am mai ajuns la petrecere.
(Care este regretul vieții tare de fotbalist?) Că nu am prins echipa națională. Am fost aproape. Într-o iarnă urma să fie lotul B. Era domnul Halagian, antrenor.
Se dăduse acel lot, făceam parte, dar în ultima instanță nu știu ce s-a întâmplat și nu s-a mai ținut acțiunea. Că trebuia să mergem. N-a mai plecat echipa”.
A fost atunci o luptă pentru trofeu între George Copos, și generalul George Dănescu, ministru de Interne, care ținea cu Dinamo și sprijinea și Petrolul. După un meci pierdut la Arad, în campionat, cu 1-0, Copos îl dăduse afară pe Viorel Hizo, deși acesta abia calificase Rapidul în sferturile Cupei (după un 4-1 istoric cu Steaua), și îl pusese antrenor pe Sorin Cîrțu.
Actualul președinte al Craiovei a povestit peste aniL „A fost o finală influențată de puterea generalului Dănescu asupra lui Copos. Dănescu era mai tare, îl avea la mână pe Copos cudosarul telecomenzilor… Copos trebuia să vândă televizoarele cu tot cu telecomandă. El a vândut însă separat televizoarele și telecomenzile. Dănescu avea pe masă dosarul ăsta”.