În vara asta, Tudor Băluță și-a îndeplinit un vis special. La 26 de ani, a semnat cu Universitatea Craiova, clubul din orașul unde s-a născut și echipa cu care a crescut în suflet și în ochi.
După un sezon în prima ligă poloneză, la Slask Wroclaw, mijlocașul a acceptat provocarea noului proiect coordonat de Mirel Rădoi în Bănie. Și e foarte fericit că a făcut acest pas, iar rezultatele bune ale oltenilor, surprinzător de rapide pentru mulți, reprezintă o confirmare în plus.
Internaționalul tricolor lansat în fotbalul mare de Gică Hagi a avut până azi experiențe în Anglia (Brighton), Olanda (Den Haag) și Ucraina (Dinamo Kiev), pe lângă ultimul sezon de care vorbeam, în Polonia. La Universitatea Craiova s-a adaptat uluitor de iute, eficient și cu o clarviziune fantastică în joc, contribuind la calificarea în premieră istorică a oltenilor în faza grupelor unei competiții europene.
Tudor Băluță a acceptat să ofere un amplu interviu în exclusivitate pentru ProSport, în care explică atât culisele prin care Universitatea Craiova e lider în Superliga și s-a calificat în grupa Conference League, cât și viziunea matură și inteligentă pe care o are asupra fotbalului, în general, plecând de la realitățile campionatului nostru.
Tudor, ce ai simțit când ți-ai dat seama că transferul la Universitatea Craiova chiar poate deveni realitate? Tu, puștiul oltean crescut în peluza de pe „Ion Oblemenco”…
Am avut o perioadă în care, mai mult ca oricând, am simțit nevoia de a fi acasă. Aproape de familie, de bunici, de părinți, ceva mai aproape de sora mea, care locuiește în București. Iar Universitatea Craiova a fost prima și singura mea opțiune în acest context, asta mi-am dorit și așa s-a întâmplat! Nu am vrut să aștept până spre august în perioada de transferuri. De cum s-a încheiat sezonul în Polonia, mi-am dorit să se întâmple cât mai curând mutarea. Și, înainte cu o zi de nunta mea, s-a concretizat!
Fix cu o zi înainte de nuntă? Ai simțit că e un semn, o confirmare care validează implicit că ai ales bine?
Agentul meu m-a sunat fix cu o zi înainte de nuntă, da! Mi-a zis: distrează-te mâine, gata, s-a rezolvat totul! Și da, parcă a fost confirmarea deplină în contextul ăsta special. A fost să fie așa, ca în acel moment să se lege tot, la un început de drum așa de important. Bucurie mare, și pentru mine, și pentru soție, că s-au legat lucrurile așa. Și am simțit și simt mândrie pentru că joc acum pentru echipa cu care am crescut.
Care a fost cel mai surprinzător lucru la club, la Universitatea, față de ce te așteptai?
Uite, am mai discutat asta doar cu familia și cu prietenii: îți spun sincer, totul e la un nivel de performanță incredibil aici, am rămas surprins pentru că nu mă așteptam ca efectiv fiecare detaliu să fie la acest nivel extraordinar! De la orice om din bucătărie, de la cei care fac ordine în camere, până la cei responsabili de starea gazonului, totul e setat pe un standard maxim de profesionalism. Se fac lucrurile serios, cu responsabilitate, conducerea clubului cred că a setat un model de performanță ca la carte. Cumva, nu ai nicio scuză să nu reușești, ca fotbalist, din punctul meu de vedere! Pentru mine, să fiu și acasă, la Craiova, și în asemenea condiții, mă motivează enorm și mi se pare excepțional!
Cum te prinde sistemul de joc implementat de Mirel Rădoi în această vară?
Am discutat înainte să vin cu Mister pe tema asta. Eu am jucat, până la 26 de ani, în diferite sisteme și adaptat la diferite stiluri. La Universitatea mă simt foarte bine, chiar mai bine aș putea spune decât în primele zile, din acest punct de vedere. Acum am început să jucăm mai des cu un singur mijlocaș defensiv, fixat în centru, rol în care mă simt foarte confortabil, după ce câteva meciuri am jucat cu doi mijlocași centrali și unul foarte ofensiv, în fața lor. Practic, am trecut de la un triunghi cu vârful în sus, la mijloc, spre unul invers.
/https%3A%2F%2Fwww.prosport.ro%2F%2Fwp-content%2Fuploads%2F2025%2F09%2Findicbun-1-scaled.jpg)
Mirel Radoi da indicatii de pe banca Universitatii Craiova © FOTO:Gheorghe Fluster/SPORT PICTURES
Ce are special, privit din interior, Universitatea Craiova ca exprimare în teren?
Sistemul lui Mister se pliază foarte bine pe calitățile noastre, iar calitățile noastre sunt productive pe acest sistem, firește că așa a și fost gândit totul. În plus, dincolo de sistem, Mister ne dă o mare libertate în exprimare iar asta cred că pune adversarul în mare dificultate. Suntem flexibili în teren, implicit creăm imprevizibil și pericol pentru orice adversar. Avem și tinerețe, și maturitate în lot. Și un nivel ridicat de inteligență în joc. Aceste lucruri cred că fac diferența.
Totuși, nu ți se pare surprinzător cât de repede a început să dea rezultate acest nou proiect al Craiovei?
Un pic, da, de ce să mint? În cantonamentul din vară și în meciurile amicale arătasem lucruri bune, dar eu simțeam că mai e nevoie de ceva timp că să ajungem la nivelul pe care, iată, am arătat deja că l-am atins. Meciul cu UTA cred că a fost încă unul de adaptare, unul care ne-a arătat ce trebuie să reglăm rapid. Am venit mulți jucători, din stiluri de joc diferite, dar caracterul și mentalitatea fiecăruia ne-au ajutat să ne adaptăm eficient la ce se cere aici. Eu cred că, pe lângă lucrurile de care îți spunem că fac diferența, în opinia mea, ca exprimare în joc, e calitatea umană a fotbaliștilor Craiovei de acum care face diferența.
La ce te referi, concret?
Calitatea umană e chiar mai presus de calitatea fotbalistică, indiscutabilă, atât a fotbaliștilor care erau deja în vestiarul Universității, cât și a celor care am venit în vara asta. Ne-am pus toți, total, la dispoziția antrenorului și în slujba unui obiectiv comun, al echipei. Toți vrem să reușim colectiv, nu doar individual, s-a conștientizat extrem de repede că nu se poate una fără alta. Cred că ăsta e un mare secret, dacă vrei, al startului bun de sezon. Ok, să fim realiști, mai e drum foarte lung înainte, mai avem multe de arătat. De-abia acum vin meciuri tot mai tari, și în campionat, și în grupa Conference League. Dar potențialul nostru îl simt a fi mai mare decât ce am arătat până acum. Și, cu cât mai grele vor fi provocările ce se anunță, cu atât mai utile ne vor fi, cumva, ca să scoatem lucrurile și mai bune din noi!
/https%3A%2F%2Fwww.prosport.ro%2F%2Fwp-content%2Fuploads%2F2025%2F09%2Fvestiar-craiova.jpg)
Crezi că e doar o chestiune de timp sau depinde și de alți factori ca Universitatea să elimine pe cât se poate scenariile emoțiilor de tipul reprizei secunde cu UTA Arad sau din returul cu Spartak Trnava?
Eu cred că și acest tip de momente, oricât de neplăcute ar fi atunci când le trăiești, au o semnificație importantă și sunt benefice pentru noi. Ele te întăresc, îți dau încredere. Ok, la Arad am pierdut două puncte. Dar eu sunt convins că am câștigat acolo mai mult decât acele puncte! Acel meci ne-a aprins un bec. Iar lumina de la acel bec a fost foarte utilă în meciurile europene care au urmat. Da, s-au repetat emoțiile în returul cu Trnava. Dar uite că acolo n-am mai pierdut nimic, ca la Arad! Am făcut un pas mare în față, față de Arad, și în fața unui adversar de calibru european, de data asta.
Cumva, crezi că lucrurile s-au legat, vezi concret cum s-a construit din meci în meci…
Păi da, iar argumentele pot să meargă mai departe. Chiar le-am spus băieților în vestiar, înainte de returul cu Istanbul Bașakșehir: indiferent pe ce scenariu curge meciul, noi ne-am demonstrat deja la Trnava că ne putem reveni din orice! Am avut 3-0 acasă cu slovacii, am ajuns acolo, au dat cu noi de pământ din starea mentală foarte bună în care intrasem: dar ne-am ridicat, am arătat mare tărie de caracter și am transformat dorința extraordinară în calificare!
Într-un interviu cu Mirel Rădoi realizat zilele trecute, în exclusivitate pentru ProSport, el mărturisea că se teme de perioada care va urma după această pauză prilejuită de partidele naționalelor. Ați fost mulți la loturi, vor urma probabil în campionat efectele suspendărilor, potențiale accidentări… Tu cum simți ce urmează pe termen scurt și mediu?
În general, să știi că perioada septembrie – decembrie e foarte dificilă pentru fotbaliști în orice sezon. Pe oriunde am fost, e o perioadă destul de grea. Sunt trei luni consecutive cu trei întreruperi pentru acțiunile naționalelor. Apoi, se schimbă și vremea. Apare cumul de cartonașe, așa e, mai vin o accidentare-două… Am reflectat și eu mult la asta! Mai ales că nouă ne-a priit acest ritm cu meciuri din trei în trei zile, europene și în campionat, ne intrasem într-un sistem productiv. Dar am încredere mare și în băieți, și în staff, și în toți cei din club, că ne vom adapta inteligent pe parcurs pentru orice va fi să vină. Inclusiv în perioada asta ce se anunță dificilă.
Ce fel de mesaj crezi că e util pentru ca lucrurile pozitive să nu se schimbe?
E suficient să înțelegem fiecare exact ce am reușit până acum, să valorizăm realist ce am reușit până acum, să acceptăm că e drum extrem de lung în față și, în afara calificării în grupa Conference League, restul realizărilor sunt încă relative. E nevoie de constanță și siguranță pe termen mediu și lung pentru ca restul lucrurilor bune arătate să aibă o semnificație importantă! În Superliga, până la titlu, mai e enorm de luptat. Dacă vom fi responsabili și conștienți, cred că în vara viitoare ne vom putea privi fiecare în ochi fericiți.
/https%3A%2F%2Fwww.prosport.ro%2F%2Fwp-content%2Fuploads%2F2025%2F09%2Ftbl-scaled.jpg)
Tudor Baluta pe teren pentru Universitatea Craiova © FOTO:Razvan Pasarica/SPORT PICTURES
Mulți colegi noi, ca și tine, la Universitatea Craiova. Care îți sunt cei mai apropiați?
Am o relație extraordinară cu toată lumea, asta e și partea frumoasă la lotul pe care-l avem acum. Chiar toată lumea poate glumi cu toată lumea, toți trag la antrenamente cu dăruire, sunt băieți altruiști. Spre exemplu, vorbesc mult cu Bancu și Crețu, dar și cu Luca Băsceanu, care e foarte tânăr. Aș putea spune că sunt, la fel, mai apropiat de Nsimba, iar cu Assad sunt chiar mai apropiat decât la Slask. Acum stăm și în cameră împreună! Foarte mult discut cu Teles și Anzor, chestii de tactică, de fotbal, pe zona mediană unde activăm noi. Dar și lucruri dincolo de fotbal. Îți spun doar câteva exemple, dar să știi că îmi e foarte greu să nominalizez, chiar e un mediu foarte deschis și prietenos.
Ți l-ai fi dorit și pe Ianis Hagi alături, în spiritul acesta bun despre care îmi spui?
Pe Ianis mi l-aș dori oriunde! (râde). Nu îmi e doar prieten foarte-foarte bun, dar mi-a și fost naș la nuntă, acum e deja familie pentru mine! Îl consider un om extraordinar, dar și un jucător extraordinar. Fotbalist care poate face absolut oricând diferența. Sper să aibă un sezon excelent în Turcia, să îl văd că se poate exprima pe teren așa cum și eu, și el, știm că poate. Iar pe viitor, mi-aș dori mult să ne reîntâlnim într-o echipă.
Cel mai curând la echipa națională? Ai 12 meciuri pentru România, ar fi momentul să începi să crești bilanțul 🙂
Eu sper asta, n-am cum să mă consider fotbalist fără să mă gândesc la națională! Evident că abia aștept să mă întorc. O mândrie și o motivație extraordinară! Dar o iau pas cu pas, nu mă avânt, știu că presiunea e asupra mea și mi-o pun singur, e suficient așa. Pentru mine, naționala României e cea mai mare onoare și să-mi reprezint țara chiar nu poate fi comparat cu nimic altceva. Nu am mai vorbit cu domnul Lucescu, de când am lucrat împreună la Dinamo Kiev. Dar naționala a fost, este și va rămâne mereu un obiectiv pentru mine.
/https%3A%2F%2Fwww.prosport.ro%2F%2Fwp-content%2Fuploads%2F2025%2F09%2Fbucurie-radoi-scaled.jpg)
Mirel Radoi reactioneaza alaturi de Tudor Baluta inpreliminariile Conference League © FOTO:Razvan Pasarica/SPORT PICTURES
Ce s-a schimbat la Mirel Rădoi față de perioada când ai lucrat cu el la naționala de tineret, față de EURO 2019 să spunem?
Eu apreciez foarte, foarte mult la Mister, dincolo de munca lui de zi cu zi și felul în care o face, faptul că are o relație excelentă cu fiecare jucător. Asta simt jucătorii: că e o comunicare foarte bună, că se și glumește, dar se și poate discuta orice. Nu se poate simți nimeni mai important decât celălalt, toți sunt integrați. Cred că Mister reușește asta și pentru că, fiind fost mare fotbalist, știe cât contează pentru un jucător să se simtă așa. La nivel de pregătire, ce lucrăm acum la Universitatea e diferit față de perioada la naționala U21.
De ce?
La națională chiar nu aveai când să lucrezi, știi și tu foarte bine, sunt două-trei antrenamente doar înaintea unui meci. Acum, stând permanent împreună, lucrând zi de zi, pot spune că abia așa am perspectiva de a vedea și cât și cum se implică emoțional Mister. A fost o revelație, cumva, pentru mine. Mi-am dat seama că investește enorm de mult timp, energie, emoție și dorință în tot ce face pentru pregătirea noastră. Se vede clar meritul lui în felul în care ne exprimă pe teren, fără discuție!
Cum ai regăsit Superliga față de sezonul 2023/2024, ultimul petrecut de tine în România?
Până acum, în acest sezon, cred că au fost meciuri destul de dificile, arată bine adversarii, mi se pare un campionat cu un nivel al agresivității pozitive destul de ridicat. Simți intensitatea în dueluri. În plus, fiecare echipă are principii și stiluri de joc interesante. FC Botoșani joacă într-un fel, direct, alte echipe merg pe posesie, e foarte interesant. Nicio echipă n-ar meci ușor cu nimeni, iar dacă nu vii cu tot ce ai mai bun, nu doar că nu iei trei puncte, dar chiar riști să pierzi cu oricine! Cred că pentru orice fotbalist e foarte bun faptul că în fiecare etapă trebuie să scoată la lumină cea mai bună versiune a lui ca să câștige.
Cum ți se pare arbitrajul, comparativ cu cel din Polonia?
E mult mai permisiv în Polonia, se lasă jocul mai liber, se cultivă agresivitatea pozitivă. Poate nu-i mai ușor așa în teren, dar mie mi-a plăcut acest stil! Ar trebui și în România să avem un joc mai liber, gestionat încât să crești ca nivel de campionat și să te exprimi, în consecință, mai bine și în Europa. Ca jucător, când vii dintr-un campionat în care se fluieră fault de fiecare dată când atingi sau ești atins, e mult mai greu să te adaptezi în străinătate. În Europa, te mănâncă adversarul și arbitrul nu dă nimic! Rămâi șocat și nu știi ce să faci, ce se întâmplă, că nu ești obișnuit! Tu aștepți fluierul… Până la urmă, fotbalul nu e un sport în care să ocolești sau să te ferești, contactul e firesc. Nu îi învăț eu pe arbitri cum să oficieze, cum nici ei nu mă învață cum să joc: îmi exprim opinia mea pentru că doar împreună putem să creștem competiția!
/https%3A%2F%2Fwww.prosport.ro%2F%2Fwp-content%2Fuploads%2F2025%2F09%2Ftackling-baluta-scaled.jpg)
Tudor Baluta in meciul Universitatea Craiova – FK Sarajevo din preliminariile Conference League © FOTO:Razvan Pasarica/SPORT PICTURES
Ai trecut prin multe probleme medicale, prin perioade de absență, de recuperare, totuși nu te-am simțit în acest start de sezon, vreo secundă, că te menajezi în dueluri. Că ai acea strângere de inimă pe care o au poate mulți jucători după experiențe precum cele prin care ai trecut tu…
Absolut deloc nu mă gândesc la asta, nici în afara terenului, nici când joc! Nici la accidentări, nici la nimic din ce a fost în recuperări. Zero frică pentru mine! Mă ajută faptul că n-am dat prea multă importanță inutilă acestor provocări. N-am stat să trăiesc cu mintea degeaba în ele, să le prelungesc mental. E ca și cum ai sta să te gândești – mamă, dacă pierdem meciul? (râde). Eu nu pot fi așa, nu sunt construit așa. Intru total în orice duel, ba chiar mă provoacă să arăt că sunt mai puternic decât adversarul. E posibil să mă fi ajutat mult și faptul că am petrecut sezonul trecut într-un fotbal polonez mai dur, care mi-a consolidat încrederea.
Ți-a trecut în minte fie și o secundă, după ce ai contribuit la transferul lui Al Hamlawi la Universitatea Craiova, să devii agent după ce vei încheia cariera de jucător?
A, nu! Asta chiar nu cred că voi face vreodată! Poate scouter, dar agent nu 😊Când mai discut cu cei din familie, cu prietenii ori cu alți oameni din fotbal, mulți îmi spun că mă văd devenind antrenor. Dar nu am certitudinea, acum, că voi continua tot în fotbal după cariera de jucător. Sunt căsătorit acum, îmi doresc să avem copii cândva, nu știu dacă pe viitor o să vreau să mut soția și copiii dintr-o parte în alta, să stau plecat nu știu cât timp de-acasă, ca antrenor. Pentru că e cam același program ca la fotbalist, la antrenor, cu provocări similare din punctul ăsta de vedere. Totuși, simt că m-aș simți capabil să fiu antrenor. Cred că am anumite calități, sunt extrem de pasionat să observ, să analizez, să interpretez, tactic și nu numai, elemente din fotbal. Mai am timp până să decid ce voi face!