Duminică, 7 septembrie, Parcul Mogoșoaia va găzdui Memorialul Sandu Stoian, un eveniment special dedicat fostului campion național de box și antrenor iubit, care a decedat în ianuarie 2024, la doar 56 de ani. Mai mult decât o gală demonstrativă, memorialul este un omagiu adus unui om care a format caractere și a schimbat destine.
Sandu Stoian a fost medaliat la competiții importante precum Balcaniada din 1989, Campionatul Național din 1990 și Centura de Aur din 1991. Deși a obținut numeroase performanțe în cariera de sportiv, adevărata sa menire a descoperit-o după retragerea din ring. Într-o sală improvizată deasupra farmaciei soției sale, Stoian a început să antreneze copii din Mogoșoaia, unii dintre ei fără speranță sau direcție. Le-a oferit nu doar tehnică, ci lecții de viață, învățându-i să lupte curat, să creadă în ei și să țină „garda sus”, atât în ring, cât și în fața greutăților vieții.
Nu vorbea despre moștenire. O trăia
Sandu Stoian nu și-a propus niciodată „să schimbe vieți”. Dar le-a schimbat. Zeci. Poate sute.
A luat de pe stradă copii din Mogoșoaia, care păreau pierduți și fără direcție, le-a pus mănușile în mâini și i-a învățat pas cu pas să nu se teamă. Să nu renunțe. Să creadă că merită mai mult decât credeau ei înșiși.
„Când zicea ”Ține garda sus”, nu era doar despre box. Era despre viață”, povestește un fost elev.
Și era adevărat. Pentru că boxul, așa cum îl înțelegea el, nu era doar un sport. Era o școală a disciplinei. Era respect pentru reguli și pentru adversar. Era autocontrol atunci când furia putea să-ți ia mințile. Era felul în care înveți că victoria nu vine dintr-o lovitură, ci din răbdarea de a construi.
Asta le-a dăruit Sandu copiilor lui: disciplina care nu se termină odată cu gongul, ci rămâne în fiecare alegere din viață.
O comunitate care nu l-a pierdut
După ce Sandu Stoian s-a stins, în ianuarie 2024, la doar 56 de ani, sala de deasupra farmaciei nu a rămas goală. Copiii au continuat să vină. Au continuat să își lege mănușile, să lovească sacii, să își țină garda sus. Pentru că, în fiecare colț al încăperii, încă se aude vocea lui.
„E ca și cum ne-ar striga din nou: Nu te lăsa. Ține garda sus.” povestește unul dintre elevi.
Astăzi, fratele său, Ion Stoian, îi antrenează cu aceeași răbdare și cu aceeași credință că nimeni nu e pierdut. Uneori obosește — e greu să duci în spate și amintirea, și povara prezentului. Alteori simte că sala e prea tăcută fără glasul fratelui său. Și totuși, se întoarce zi de zi, strânge din dinți și continuă. Pentru că știe că asta ar fi făcut și Sandu.
Iar toți recunosc același lucru: în fiecare antrenament, în fiecare pas de încălzire, în fiecare efort dus până la capăt, ”Nea Sandu e încă acolo”.
Evenimentul de duminică este programat la ora 16:00. Acesta va fi deschis cu intonarea imnului național de către Romanița Duminică. Ulterior, vor avea loc mai multe meciuri demonstrative susținute de cadeți, juniori și seniori.
De asemenea, vor fi prezenți foști elevi ai lui Sandu Stoian, membri ai familiei, prieteni apropiați și nume mari ale boxului românesc: Francisc Vaștag, Leonard Doroftei, frații Marian și Dorel Simion, Vasile Nistor, alături de oficiali ai Federației Române de Box și reprezentanți ai administrației locale.
În semn de recunoștință, autoritățile din Mogoșoaia vor inaugura în curând o sală de box care va purta numele lui Sandu Stoian.
Memorialul va deveni o tradiție anuală, menită să păstreze vie moștenirea unui om care a înțeles că forța reală nu stă în pumni, ci în răbdare, în curaj și în demnitate.