Craiova Patima, cea mai frumoasă echipă calificată în Conference League! Gabriel Berceanu scrie povestea emoționantă a Universității Craiova cu Istanbul Bașakșehir spre premiera istorică a grupelor europene

Patima. Prima definiție din DEX: sentiment puternic și violent care copleșește pe om, întunecându-i adesea dreapta judecată. Dincolo de investiții, de tactică, de perseverența lui Rotaru și viziunea lui Rădoi, de prăbușire și scindare și nervi, peste talentul lui Baiaram, amprenta lui Mitriță și limpezimea lui Tudor Băluță, în căderile aiuritoare după atacuri fantastice: nu sentiment a fost Universitatea Craiova dintotdeauna și pentru totdeauna?

Și cum altfel decât sentiment puternic, dacă oltenii încă se agață de marginea vulcanului, cu buzele strânse chiar pe primele valuri de lavă, deși de 35 de ani n-au luat titlul iar Europa s-a scris recent prin Maribor, Beer Șeva, Laci, Locomotive Tbilisi… Fărâme de păcură într-o geografie a deznădejdii. Și nu sentiment violent, care copleșește pe om și orașul și regiunea, acest sentiment? Până când Oltenia toată devine patima însăși când cauți o definiție adecvată pentru a trăi, cu încrâncenare, cu flacără de iluzie și abis, în fotbalul nostru?

O, și da! Întunecându-i adesea dreapta judecată. Mai ales în tiparul chivernisit de Rădoi, din care fotbalul-șampanie se revarsă: te-mbeți fără să știi, te trezești mai însetat, înghițind verdictele în chihlimbar. Craiova Patima.

Vezi galeria foto
5 poze

Craiova Patima, cea mai frumoasă echipă calificată în Conference League. Pe vremea Craiovei Maxima, formatul era diferit. Astăzi, oltenii lui Rădoi și Rotaru și Cârțu, au scris istorie. Cum a fost, tata? Cum a fost meciul? Dacă peste ani internetul va mai fi, vei găsi: așa a fost.

Cântecul stadionului a întors, în două minute, sufletul la locul lui

Cu Mora și Bancu pe flancuri, cu Baiaram și Al Hamlawi în atac, Screciu, Băluță și Cicâldău pe un ax al experiențelor tricolore avute de Rădoi cu aceștia. Fix primul 11 de la Istanbul. Craiova în două versiuni de start, dar într-o singură frenezie. Iar ei, cu cinci noutăți, jumătate de echipă schimbată! Selke, cu 22 de goluri la Hamburg sezonul trecut, Opoku și Ebosele de vreo 10 milioane euro împreună! Da, tata, știu, așa e, eu ți-am spus că banii nu sunt totul pe lumea asta…

🚨 LIVE Tragerea la sorți a Campionatului Mondial 2026. Adversarii României de la turneul final. Portugalia și Columbia sunt în aceeași grupă

20:50

🚨 Oțelul Galați – Unirea Slobozia 1-0, în etapa 19 din Superligă. Conrado deschide scorul

20:45

Turcii au început dând năvală, dar s-au opintit în atmosfera de pe „Oblemenco”, una cum parcă n-a văzut nici Stambulul! Oltenii înfipți, au percutat prin stângul lui Mora, din careu, pe jos, blocat greu. O dată ne-a stat inima în prima repriză: Isenko a ieșit pe sub centrarea lui Ergun, primul lor corner, capul lui Selke deviat din reflex de Badelj și 0-1 din minutul 7.

Dar ne-a stat nouă, celor bătrâni cred, pentru că restul stadionului a cântat și mai tare, voi, generații de sfioși care dau rest Paradisului și cred atât de tare încât realitate se întâmplă, până la urmă, după voința lor… Două minute. Și s-a întâmplat! Cicâldău, înverșunat parcă din neîmplinirea Galatei și a Konyei, a deschis amplu spre flancul lui Bancu, apoi a urcat nervos spre careu. A primit, șut hoțesc și 1-1 din istețime! Minutul 9.

Craiovenii se bucura dupa un gol marcat de Alexandru Cicaldau in Universitatea Craiova si İstanbul Başakşehir FK © FOTO:Raed Krishan/SPORT PICTURES

O iubire alb-albastră a șters cotele de piață oranj ale turcilor

Nu s-au oprit. N-aveau cum, tata. Teles, lansat de Screciu, a întors în careu la Al Hamlawi, care a pus un gram din rezistența Palestinei într-o zbatere nărăvașă, sub încercuire. Corner Craiova. În curgerea lui, Mora a început să danseze nonșalant prin fața fundașilor, căutând cu o vervă setoasă duelurile directe. A țâșnit pasa în doi metri de poartă, Baiaram oprit cumva în portar!

Cagdaș Atan, antrenorul lor, s-a tot învârtit cu fizicul lui de bodyguard dospind sub un tricou negru mulat, dar bărbătesc a fost, cu adevărat, doar stilul lui Mirel Rădoi. Cu linia de apărare foarte sus, cu recuperări unde îi e mai greu voinicului, la limita dintre prima și a doua treime a lor. Craiova a continuat să atace, să atace, să atace: Bancu l-a trimis pe Ebosele să verifice din genunchi calitatea gazonului oltenesc, șut cu dreptul lui de avarie, plonjon Babacan cu cei 37 de ani camuflați!

Mora a fost numai scânteie și curaj. A trimis peste jumătate de teren spre Al Hamlawi, dribling imposibil, „servire” respinsă disperat de Opoku. Dar pe stadionul Olteniei plin n-ai cum să pierzi decât drumul spre casă și te poți mulțumi cu egalul, în pântecul meciului, doar dacă e o remiză cu amintirile tale. Bancu a mai zăpăcit o dată flancul lor drept, de la Ebosele curentul năucitor a lovit de data asta alți 2-3 turci: pasă simplă la 11 metri, lat simplu Baiaram pentru 2-1. Ce simplu e fotbalul frumos și cât de greu și de rar se naște, tata!

Stefan Baiaram se bucura dupa gol marcat in meciul dintre Universitatea Craiova si İstanbul Başakşehir FK © FOTO:Raed Krishan/SPORT PICTURES

Nervii și truda, timpul Olteniei fără sfârșit

S-a intrat așa la pauză, 2-1 ca la Istanbul. Pentru că Brnic a fost titirez periculos pe stânga lor, Selke a tras liniile interesant și da, cum te așteptai, au rămas culoare largi în spatele lui Bancu, dar Universitatea s-a strâns ca un acordeon pervers care închide vântul și lacrimile pentru a elibera la minut rapsodia disperării în apărarea adversă. Tot mai evident, Universitatea Craiova lui Mirel Rădoi a început să învețe, de la meci la meci, tot mai bine și lecția dopului. Pe lângă rețeta șampaniei în fotbal.

Pe scenariul finalului de primă repriză s-a reluat jocul. Ergun l-a tras ca la UFC pe Screciu în afara terenului și l-a trântit, a ieșit o îmbrânceală în care ne-am rugat doar să nu risipim cretin cu vreo eliminare tot ce se muncise până atunci. Știi cum e imnul Craiovei: „Tot ce avem, noi am făcut cu trudă…”

Fracturile din ritm firește că ne-au convenit. Ne-am enervat cât trebuie și prin zonele de teren unde nu riscam totul. Kemen, nou-intrat, și-a bătut joc de cursa încăpățânată pe bandă a lui Shomurodov, uzbecul venit de la Roma. Le-am lăsat pe mai departe posesia ca o eșarfă de mătase în viforul lui decembrie și ne-am văzut sârguincios de planul tactic strunit vulturește de Rădoi, dinspre margine.

Operi, ultimul fir de nisip în clepsidra care ar mai fi putut să ne doară

Din minutul 67 ne-am strâns și mai mult, am coborât mai adânc. Pe oboseală, a cărnii și a nervilor incandescenți sub dresura peluzelor alb-albastre. Le mai trebuiau două goluri, au roit prin fața lui Isenko, dar departe, împotmolit, ba sub dublajul de colecție, ba sub presingul dictat din când în când ca să mai respire liniile. Am dat faulturi și am cules faulturi, pentru că, tata, orice șampanie are drojdia ei până la sticla pe care o vezi pe raft și cojile de struguri rămân în drumul de țărână, în numele desăvârșirii.

Dar mai ales Operi a faultat și apoi s-a rățoit suficient la arbitru cât să fie eliminat. Cu el s-a dus și ultimul fir de nisip în clepsidra care ar mai fi putut să ne doară. Imediat a făcut 3-1 cu forță și precizie Nsimba, găsit pe un petec liber de Anzor Mekvabishvili. Abia cu șutul congolezului cu pașaport francez, găsit neverosimil în liga a treia din Hegaxon, mi-am învelit anii și anii și anii când întrebărilor mele, tata, bunicul tău nu avea că să le mai pună în cale…

Universitatea Craiova la startul meciului cu İstanbul Başakşehir FK, contand pentru Play-Off Conference League © FOTO:Raed Krishan/SPORT PICTURES

Craiova Patima, cea mai frumoasă echipă calificată în Conference League

În vara lui 1973, la meciul decisiv, Dinamo a bătut pe CFR Cluj cu 4-0, fix cât trebuia ca să triumfe în fața Universității Craiova. În tipar, coperta revistei „Flacăra” ardea, iar Adrian Păunescu a scos din bezna durerii asurzitoare, ca în atâtea mii de zile și nopți, istoria la raport în fața sentimentelor. A rupt în două coperta, cu poza lui Dinamo tronând sub titulatura „Campioana României în ediția 1972/1973″ și cu imaginea Universității Craiova zvârcolindu-se precum sângele în rana proaspătă, dedesubt, lângă sigiliul pentru veșnicie: „Campioana unei mari iubiri”.

Acum, într-un sfârșit de august 2025, la meciul decisiv pentru premiera istorică a grupelor europene, Universitatea Craiova a terminat 3-1 cu Istanbul Bașakașehir, după ce oltenii bătuseră cu 2-1 în tur. Adrian Păunescu și „Flacăra” lui ard departe, deasupra unor nori răzvrătiți, unde click-urile, traficul și social media nu îi pot devora.

Nu mai avem tipar, nu prea mai avem nici tipare. Așa că, nătângi, rupem în două imaginea de final a acestei povești, chipul turcilor supărați să-l plângă Stambulul!, punem deasupra o bucată de cer alb-albastru, iar dedesubt, poza Universității Craiova. Celebrând precum umbra sângelui în rana vindecată: „Craiova Patima, cea mai frumoasă echipă calificată în grupa Conference League”.

Nu, nu-i o joacă impertinentă cu zeii de-atunci, din partea unui pârlit de cronicar al zilei de-acum. Nici măcar nu-mi permit să îndrăznesc. E pur și simplu un alt fel de istorie, în vremea asta când rareori mai avem istorie: după ce-ai citit, dai scroll și mergi mai departe.

Cum a fost, tata? Nu mi-a trebuit să văd alte meciuri din play-off, am trăit: Universitatea Craiova, cea mai frumoasă echipă calificată în Conference League. Dacă peste ani internetul va mai fi, vei găsi: așa a fost.

Craiova Patima. Like, share, inimă. Scroll!