Despre FCSB, U Cluj, CFR Cluj și Universitatea Craiova în cupele europene: între românul David Popovici care stăpânește toate apele lumii și țara lui pe care inundațiile o devastează mereu. Analiză de Gabriel Berceanu

În Singapore, românul David Popovici zâmbește: a stăpânit încă o dată toate apele lumii, cu aceeași nonșalanță cu care își poate recunoaște mistuirile. În același timp, țara lui România e devastată încă o dată de ape, într-un blestem recurent care te lasă mut.

Sigur, nimeni nu e de vină pentru ploi. La fel cum n-avem vreun merit pentru gloria lui David. Dar cum se poate totuși ca, între inteligența artificială a zilei și orezul ce se pregătește a fi cultivat de italieni pe Marte, noi încă să ne mai urcăm părinții prin poduri în timp ce viața lor, răstignită în câteva lucruri și animale, li se scufundă sub ochi?

Știm, România e țara paradoxurilor și a coincidențelor răvășitoare. E poate primul lucru de care ne dăm seama că-l știm, după ce ne naștem. Apa învinsă de un român la mii de kilometri de casă ne face să lăcrimăm de mândrie și bucurie, apa care ne învinge acasă răstoarnă tot destinul plânsului și-l întoarce în cearcăn, a neputință și a furie.

Vezi galeria foto
5 poze

Iar între valurile cumințite în spatele lui David Popovici și cele nărăvașe din curțile copilăriei noastre, fotbalul își caută drumul către Europa unui fotbal mai bun. FCSB, U Cluj, CFR Cluj și Universitatea Craiova, precum neamurile noastre care rup granița spre muncă plătită pe măsură ori minte recompensată pe merit. Cu ce rămânem, până la urmă, în singurătatea acestor maluri? Cu paradoxurile, cu coincidențele răvășitoare, cum cu ce?

Slabă tare, studenție…

La peste jumătate de secol după ce pleca în bejenie la Sibiu pe cutremurele războiului, U Cluj a ajuns în bejenie de Untold la Sibiu. V-am spus că despre paradox și coincidențe e vorba în toate!

Erik Lincar vrea ”doar un arbitraj corect” la Reșița – FC Bihor, CCA i-a răspuns cu o delegare a unui… cărășean la jocul din Valea Domanului!

22:34

Prima reacție a lui Răzvan Burleanu după tragerea la sorți în care România a aflat că ar juca împotriva SUA, Australia și Paraguay la Campionatul Mondial din 2026

22:34

Singura din cele patru echipe românești în cupele europene cu susținere din bani publici s-a oprit, la revenirea în acest peisaj după tot o jumătate de secol și ceva, precum Arca lui Noe pe Muntele Ararat. Dezvelindu-și orbitor neputințele de neînțeles, în fața suporterilor ei de poveste.

Oricât ar construi uimitor Sabău, refăcând de ani buni fotbaliști alungați de prin Superliga, eficientizând un Lukic pierdut la Craiova prin integrarea lui într-un angrenaj tactic care îl valorizează, oricât ar trage Chipciu și Nistor din talent și dăruire perdeaua peste calendar, n-ai cum să pleci spre cucerirea Europei fără un fundaș dreapta și un fundaș central! E de neacceptat și pare o glumă, cu atât mai mult cu cât, în lipsa soluțiilor pe aceste două posturi, conducătorii se grăbeau să transfere extrema dreapta Ștefănescu de la FCSB!

Să pornești spre grupa Conference League cu o defensivă în care, din patru posturi, îi ai doar pe Iulian Cristea și pe Alex Chipciu, fundaș dreapta „devenit”, e ca și cum i-ai cere lui David Popovici medalie într-o cursă cu o mână legată. În campionatul românesc mai merge cu „cârpeli”, cu mijlocași mutați fundaș stânga sau stoperi. Treci clasa acasă, dar nu vei trece vreodată BAC-ul european așa.

Tribuna clujeana la startul meciului de fotbal dintre FC Universitatea Cluj si FC Ararat-Armenia, contand pentru Turul 2 Preliminar al Conference League, desfasurat pe Stadionul Municipal din Sibiu, joi 31 iulie 2025. © FOTO: Valentin Macrea/SPORT PICTURES

Urmăriți conferința lui Sabău după eliminarea cu Ararat. Da, e greu de urmărit. Aproape că doare fizic. Și nu e acolo un strigăt al limitelor care strâng, cât o rană vie din faptul că mii și mii de oameni respiră pentru U și s-au bucurat prea puțin de provocarea ei continentală. Pe Sabău îl doare, iar decența lui ne oferă pe o tipsie nedorită toată starea.

De patru sezoane, de când a revenit în Superliga, Universitatea Cluj a cheltuit 100.000 de euro pe transferuri de jucători. A pierdut, cu tot zâmbetul larg al primarului Boc, în fața unui club din Armenia patronat de Samvel Karapetyan, cu o avere de 5,5 miliarde de dolari. Fondat în 2017, când U Cluj se pregătea să sărbătorească centenarul. Pe tiktok, oricât de frumoasă ar fi povestea, durează doar cât o trecere de deget dintr-o parte în alta.

Dan Petrescu a regăsit manualul fotbalului-menghină care nu seduce, dar produce

După albume de ghinion invocat și năpaste proiectate pe toate cerurile posibile, cum inspirat evidenția colegul meu Daniel Nazare aici în cronica de la CFR Cluj – Lugano 1-0, Dan Petrescu poate răsufla ușurat. Nu doar pentru karma deturnată, ci pentru că norocul și reușita i-au venit ca recompensă la abordarea lui „de autor”, preferată și redutabilă. Pe cale de consecință, nu pur și simplu.

„Bursucul” a aruncat artificiile și a căutat până a regăsit, în pântecul unui atelier diabolic din Gruia, manualul fotbalului-menghină, cel care nu seduce, dar produce.

Culmea, echipa cu cei mai puțini suporteri dintre cele patru, CFR Cluj petrece în fața celui mai greu adversar dintre cei ai echipelor românești în aceste zile. Echipa a reintrat în pielea șarpelui destoinic, s-a întors la ADN-ul invocat pe drept de Nelu Varga, ADN-ul care e cam singurul ce ne poate face să contăm cu cei buni: oricât se chinuie Mircea Lucescu să ne convingă de altceva, sunt dovezi incontestabile de la EURO 2024 până în Gruia.

Până la urmă, norocul chiar e o chestiune relativă. N-a fost și ghinion când Muhar a ratat penalty-ul din tur? Îndrăznesc să cred că felul acesta de noroc, din calificarea cu Lugano, e mai mult o reacție firească a zeului fotbal care, când vede atâta organizare tactică și sacrificiu, aruncă recompensa. Sau, pur și simplu, nu mai poate privi și renunță, învins 🙂 În ambele scenarii, e nevoie să îl poți provoca așa cum Dan Petrescu știe la perfecție.

Cei doi antrenori Dan Vasile Petrescu si Mattia Croci-Torti se saluta inaintea meciului de fotbal dintre FC CFR 1907 Cluj si FC Lugano, contand pentru UEFA League al doilea tur preliminar, desfasurat pe Stadionul Dr. Constantin Rădulescu din Cluj-Napoca, joi 31 iulie 2025. © FOTO: Flaviu Buboi/SPORT PICTURES

Calificarea Craiovei: Mirel Rădoi, atacantul palestinian și răbdarea oltenească

Universitatea Craiova a dat 1 milion de euro pe un atacant, Al Hamlawi, și s-a calificat. Universitatea Cluj l-a luat gratis pe atacantul îndepărtat de olteni și, chiar dacă Lukic a respins ca stoperii la două cornere fierbinți cu Ararat, iar apoi a și marcat, bosniacul n-avea cum să rezolve tot. Și din acest unghi al coincidenței și al paradoxului trebuie să privim lucrurile.

Am crezut și am simțit că echipa lui Mirel Rădoi se va califica. Există în căutarea ei actuală fermentul clar al unei construcții care, când se va decanta, poate furniza primele argumente durabile pentru proiecția unui trofeu. Am scris-o aici, am explicat pe larg. Da, pe fagurele lui Rădoi încă se rotesc foarte multele soluții aduse vara asta și „căruța” scârțâie previzibil, ba pe-aici, ba pe-acolo. Va mai dura. Dar dinamica și viziunea tactică, raportate la calitatea resurselor de vestiar, n-au cum să nu primeze, finalmente.

Paradoxul, în cazul oltenilor, e că au nevoie de răbdare. După amar de ani fără titlu și faimă în Europa, realitatea i-a obligat oricum să fie răbdători pe cei mai fierbinți dintre noi. La cât au îndurat, mai pot trage puțin ființa spre ceasul neîndurător? Momentan, să câștigi un meci în cupele europene cu 4-0, la cât s-au echilibrat lucrurile pe continent și pretutindeni, e o performanță la care te poți raporta mândru indiferent de adversar.

Și mai rămâne ceva, o secvență tulburătoare, pentru istorie. La golul doi cu FK Sarajevo, pe banca oltenilor, fiul lui Mirel urlă cu pumnii în aer și ochii purtând o scânteie nebună pe care n-am mai văzut-o atât de aprigă de pe vremea când tatăl juca. În prim-plan, părintele antrenor e secat de secunde, cu gura uscată desface o sticlă de apă într-un aparent calm enervant. Până și Marius Lăcătuș, „fiara” din iarbă care pe bancă devenise efectiv alt om, ar zâmbi.

Assad Al Islam Al Hamlawi se bucura dupa un gol marcat in meciul de fotbal dintre Universitatea Craiova si FK Sarajevo, contand pentru Preliminariile Conference League, desfasurat pe Stadionul Ion Oblemenco din Craiova, joi 31 iulie 2025. © FOTO:Razvan Pasarica/SPORT PICTURES

Gigi Becali și zilele când antrenorul bate patronul

FCSB a ieșit din parcursul Champions League iar eșecul ei zguduie ferestrele serios, comparativ cu bătălia aproape romantică, raportat la carențele esențiale despre care am vorbit, a Universității Cluj.

Dar să-l invoci pe Chiricheș printre factorii fundamentali ai înfrângerii mi se pare o mare prostie. Adică în februarie era imperial cu PAOK Salonic dar acum, în iulie, l-a ajuns bătrânețea? Sau pregătirea fizică. Nu tocmai asta se lăuda peste tot până acum, rezistența, capacitatea de regenerare, forța fizică a roș-albaștrilor? A uitat Neubert meseria în trei luni? Să fim serioși.

Mă încumet să cred că Gigi Becali a intrat inconștient cu FCSB în principiul neaoș „eu te-am făcut, eu te omor”. El, care a investit atât de mult și de amplu în vestiar, a anulat cu profilul său de antrenor tot ce ridicase prin profilul de patron. Paradoxuri, deh.

La cum arăta echipa până la pauză, pe Arena Națională, aș paria oricât că FCSB ar fi câștigat meciul cu Shkendija. Dar să îl scoți pe Tavi Popescu, unul dintre cei mai creativi și implicați ofensiv jucători în primele 45 de minute, pentru un Alibec nerefăcut care îl împinge pe Bîrligea atacant lateral… S-a rupt totul.

Fotbalistii ros-albastrii Valentin Cretu, Risto Radunovic, Dennis Politic, Denis Alibec, Daniel Graovac, Juri Cisotti, David Raul Miculescu si Adrian Gheorghe Șut saluta galeria dupa meciul de fotbal dintre FCSB si KF Shkendija, contand pentru Preliminariile Ligii Campionilor, desfasurat pe Arena Nationala din Bucuresti, miercuri 30 iulie 2025. © FOTO:Razvan Pasarica/SPORT PICTURES

Pe fond, cred că și mai acută e problema mentală. Din mai multe unghiuri. Pe de o parte, jocul „bici-recompensă” publică prestat de Gigi Becali atâta vreme nu mai are cum să funcționeze. La interviuri, jucătorii chiar admit, când sunt întrebați, că „așa e patronul, ne-am obișnuit”. Această obișnuință înseamnă că ei au descoperit un blazon protector – nu mai pun la suflet, nu îi mai arde critica la tv, există poate și un ghid nescris în vestiar prin care până și nou-veniții sunt învățați cum să reziste și să-și vadă de-ale lor în fața tiradelor publice.

Pe de altă parte, FCSB a jucat bine cu CFR Cluj în Supercupă și bine cu Petrolul la 1-0 în deplasare. Nu poți alterna astfel de meciuri cu impotența europeană decât dacă mental e ceva șubred. Poate că există în spatele conștientului la jucători senzația că au cucerit tot, după două titluri consecutive și o campanie formidabilă în Europa League, iar mobilizarea spre alte obiective nu se urnește. Poate că unii dintre ei ar fi trebuit să plece „afară”, au vrut asta, nu s-a întâmplat, iar sămânța asta crește împotriva lor în clipele decisive din meciuri.

Până la urmă, depinde doar de pe care mal trăiești lucrurile

O realitate: dacă în vara lui 2024 ne spunea cineva că vom avea o echipă în grupa Europa League, am fi râs. Nu doar că am avut FCSB, dar campioana României a ajuns până în optimile de finală. O creștere organică realistă pentru fotbalul nostru ar însemna să avem, în acest sezon, o echipă în grupa Europa League și una în grupa Conference League. Suntem în grafic pentru asta. Orice ar fi în plus, jos pălăria!

O altă realitate, paradoxală, cum altfel: am câștigat chinuit cu Andorra, ne-a bătut Macedonia de Nord, am bătut Bosnia-Herțegovina, ne-a eliminat Armenia, dar am triumfat cu Elveția! Ambele realități stau în picioare. Depinde cu care ochi vrei să vezi.

David Popovici iese din apa învinsă pentru a asculta pe podium, uscat și fericit, imnul României. Acasă, românii se târăsc din apa care i-a învins, pentru a asculta noaptea, în poduri, uzi și plângând, imnul pierzaniei. Depinde de pe care mal trăiești lucrurile, cel din Singapore sau cel de la Broșteni.

Oricum, de astăzi, 1 august, se scumpesc toate. Și, cum spuneau bunicii, poate că unii nici nu vom mai avea după ce bea apă.