Așa mult pare că a trecut de la calificarea României la EURO 2024, de la victoria entuziasmantă cu Israel, de la succesul confirmării finale cu Elveția pe Arena Națională când ne-am adus aminte cum e să fim fericiți și mândri cu tricolorii… Deja simțim cum o altă viață își recuperează din noi amintirile. Și ne rămâne, iarăși, gustul de fier al prezentului mohorât. Plus ceața obsedantă a unui viitor veșnic îngrijorător. Din decembrie a început să se contureze marea întrebare cu care fotbalul românesc își va ocupa timpul primăvara asta: Ianis Hagi la EURO 2024? Dar Andrei Rațiu?
Începutul de 2004 a scris-o deja cu litere ferme pe pielea organismului polemic în care viețuim spasmodic. Iar transferurile lui Radu Drăgușin la Tottenham și Horațiu Moldovan la Atletico Madrid au completat-o pe sistemul „nicio frământare să nu crească simplu”.
Pentru noi e o întrebare. Pentru Edi Iordănescu, deja un colac în flăcări. Dacă-l pune pe el, riscă să devină cenușă. Dacă nu-l pune, are toate șansele să se înece în Rinul german.
Corectitudinea deciziilor pe care le va lua selecționerul pentru lotul României la EURO 2024 va fi dată exclusiv de rezultatele de acolo, oricât de tâmpit și simplist ar suna asta. Acum, fiecare își găsește argumentele. Subiectiv? Firește, până la un punct. Obiectiv? Cât putem de mult. Încercăm să descoperim cu luciditate una din cele două fețe ale răspunsului? Iată cinci motive pentru Ianis Hagi la EURO 2024. Și de ce nu ar trebui să lipsească nici Moldovan, Rațiu sau Drăgușin.
Ce știm până azi e incontestabil. Doar 172 de minute de fotbal pentru Ianis la Alaves în 2024, doar 277 de minute pentru Rațiu la Rayo. Aproape sigur, mai puține sau deloc pentru Moldovan la Atletico Madrid până la vară. Vom vedea la Drăgușin, momentan suntem tot pe acolo. Dar după ani în șir în care ne-am plâns, pe bună dreptate, că nu mai avem fotbaliști în campionatele top 5 ale Europei, acum când îi avem, așa cum îi avem, rezerve, credem că ne permitem să ne prezentăm decent la un Campionat European fără ei?
Asta e una din întrebările cu care ar trebui să ne răstignim în fața oglinzii. De ce? Pentru că plaja celorlalte opțiuni din rândul stranierilor este una extrem de limitată. Iar cine își imaginează că vom putea face față la EURO cu variante din Superliga, campionatul unde Rapidul de podium, cu 9 străini pe teren!, pierde la Iași, e pur și simplu naiv. Realitatea, oricât de nedreaptă ar fi cu oportunitățile lui Iordănescu, e că regăsești maximum 4-5 fotbaliști azi, în primul eșalon de la noi, cu care să speri la ceva într-o provocare de turneu final continental. Și nici măcar toți ca titulari ai naționalei!
De ce ni se pare că rezervele din La Liga și Premier League brusc devin cel puțin egale eroilor de etapă din Superliga? Ce ne astupă logica astfel încât să credem că Politic, spre exemplu, excelent pentru misiunea dinamovistă a salvării de la retrogradare, devine brusc jucător de națională la EURO?
La EURO 2020, Țara Galilor s-a calificat din grupe jucându-i titulari pe Joe Rodon, rezervă la Tottenham, și Daniel James, rezervă la Man United în sezonul anterior turneului final, disputat în 2021. Credeți că ar fi reușit fără ei, dar bazându-se pe protagoniștii sezonului intern de la The New Saints FC sau Connah’s Quay Nomads FC?
Între starea echipei naționale și percepția publică asupra ei din noiembrie 2022 și acele ași elemente din noiembrie 2023 poți paria că au murit câteva generații de dinozauri. De aceea și orice atribut din categoria – uimitor, senzațional, entuziasmant – poate fi alăturat cinstit calificării noastre la EURO 2024. Dacă ne îndoim de ce Ianis Hagi, Rațiu, Drăgușin ori Moldovan ar trebui să fie în lotul final al lui Iordănescu, atunci ar trebui să ne întrebăm atent, mai întâi: cum naiba ne-am calificat?! Ce ne-a calificat?
Cum la startul preliminariilor nu aveam atâția fotbaliști în ligile de top ale Europei, nici măcar rezerve, cum avem acum, am căzut aproape toți de acord că ne-au calificat două lucruri, mari și late, deși fiecare cu multiple ramificații esențiale.
Unu – Edi Iordănescu. Cu disciplina, cu spiritul, cu munca. Completați aici dacă doriți, ca să nu arestez subiectivismul :). Doi – grupul. Forța grupului, ieșită din limba de lemn a fotbalului și devenită exemplu viu. Cu sacrificiul derivat, cu dăruirea, cu risipa de efort, cu altruismul. Grupul. La care și Iordănescu are un merit, normal.
Așadar… vine EURO 2024! Pe Iordănescu îl avem (încă). Gata, renunțăm la grup?! Păi dacă Ianis, Rațiu, Moldovan și Drăgușin, plus alți câțiva în situații apropiate de ale lor la cluburi, nu sunt în lot, asta înseamnă! Bruma de chimie în teren, legăturile de forță afective și mentale din vestiar, toate le lăsăm acasă și… și ce facem?!
În continuare, hai să alegem în minte, fiecare, înlocuitori posibili pentru Ianis, Rațiu, Moldovan și Drăgușin. Nici nu e nevoie să-i rostim. Pregătim împreună un truc, suntem magicienii propriilor îndoieli. Mergem mai departe! Să ne imaginăm că acești înlocuitori ar trebui să se integreze la echipa națională, dar funcțional, astfel încât primul 11 să meargă nu doar cum a mers în preliminarii, ci mai bine, pentru că ne așteaptă un alt nivel la turneul final, nu?
Când și cum ar trebui să se întâmple asta? În amicalele cu Irlanda de Nord și Columbia din martie? Căci acțiunea de pregătire din vară, cu Bulgaria și Liechtenstein, se termină cu fix două zile înaintea termenului limită pe care îl are Iordănescu pentru anunțarea lotului final. Nu există timp util, în mod realist.
La EURO 2016, ultima noastră participare, de la momentul calificării și până la turneul final, adică din noiembrie până în iunie a apărut în primul 11 al naționalei, din campionatul intern, Nicolae Stanciu. Dar Stanciu e un jucător excepțional pentru fotbalul românesc. Și, dincolo de asta, ce produs măcar la jumătatea valorii lui considerați că poate oferi Superliga în acest moment?
Ducem trucul până la capăt! Avem lotul final de EURO cu înlocuitorii noștri din minte. Pe ce vă bazați, cu sinceritate maximă, așteptând o performanță de la acești înlocuitori raportat la situația în care Ianis, Moldovan, Rațiu și Drăgușin ar fi acolo? Ne întoarcem la Moromete. De fapt, poate nici nu am plecat vreodată.
Să apelăm puțin la logică și la viitorul apropiat, dulcele cuibar când concretețea cotidianului ne strânge de gât. Ianis, Rațiu, Moldovan și Drăgușin sunt rezerve ACUM. Cu excepția portarului, 99% cei trei nu vor rămâne în această postură și din vară. Nu au vârsta pentru așa ceva, nici contextul, nici cota. Fie își vor schimba echipele și vor redeveni titulari, fie vor începe să joace mai mult acolo unde sunt.
Iar după EURO 2024 urmează campania de calificare la Mondial. Obsesie veche și dureroasă. Acum, pe fondul calificării la European, credem parcă și mai mult că am putea fi la Mondial! Ce facem în acele preliminarii?
Îi chemăm iar pe acești băieți, după ce nu ne-am bazat pe ei la EURO? Pentru că soluțiile lor de înlocuire în vara asta ar fi aproape sigur doar… de înlocuire. Din toamnă, când ei vor juca, foarte probabil, la un nivel bun în Europa, ne reîntoarcem la ei, nu? Și cum ar trebui să lupte ei cu același randament pentru calificarea la Mondial? După ce au obținut calificarea la EURO, la capătul unor campanii eșuate în care tot ei s-au zbătut în gol mestecând frustrări, critici, umilințe și propria neputință?
Înapoi la răstignire, în fața oglinzii: dacă oricare din noi, în profesia noastră, am contribui decisiv la un proiect dar nu am trăi finalitatea lui grandioasă, după zeci de proiecte în care am dat greș, am accepta să o luăm de la capăt în alt proiect? Am fi la fel? Am putea la fel de mult?
Când jucăm cu febrilitate jocul acesta al selecției în locul lui Iordănescu, prea des uităm ce vrem cu adevărat, fiecare, în egoismul feroce al suporterului care suntem. Vrem să fim iar fericiți și mândri la un turneu final! La asta se rezumă tot, nu? Asta ne dorim!
Și-atunci, în loc să ne întrebăm obsedant și inutil „cine MERITĂ la EURO”, poate ar trebui să ne răspundem „cine POATE la EURO”.
În definitiv, dacă vom avea la fluierul de start cu Belgia un lot care să ne facă să spunem împăcați: „da, domnule, aceștia meritau să fie, au jucat X minute în campionatul nostru, au dat goluri cu Botoșani, cu Voluntari…”, credeți că vom avea mai multe șanse să fim mândri și fericiți după fluierul de final?
Sau dacă vom ști că sunt acolo cei mai buni pe care-i avem și împreună, așa cum ne-au calificat?
Care echipă de vis din ultimul sfert de secol e mai bună?
Vezi rezultate
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER