Campionatul Mondial de handbal din Spania s-a încheiat prematur pentru România. Naționala fără Cristina Neagu a terminat pe locul 13 turneul din Spania, un rezultat sub obiectivul impus. Al doilea cel mai slab rezultat pentru ”tricolore” în istoria celor 25 de participări. Șase meciuri jucate de națională la Castellon și victorii doar cu echipe din lumea a treia, fără tradiție: Kazahstan, Iran, Puerto Rico.
Cu ce rămânem după acest turneu final? Vom încerca să tragem niște concluzii. Puteam mai mult, mai e ceva de făcut pentru ca singura națională din sportul românesc care conta cu adevărat să revină la lupta pentru medalii? Cerem prea mult noi de la o echipă care nu mai are valoare? Care e strategia FRH?
În ciuda ratării obiectivului, federalii români s-au arătat optimiști, declarând ”că suntem pe drumul cel bun!” E, totuși, al doilea eșec trecut în contul antrenorului Adrian Vasile, după ce România cu el la timonă nu a reușit nici calificarea la Jocurile Olimpice de la Tokyo. De când Alexandru Dedu a preluat șefia Federației Române de Handbal, în februarie 2014, naționala a schimbat cinci antrenori, unul dintre ei, Tomas Ryde primind două mandate.
Pe Gheorghe Tadici, Alexandru Dedu l-a găsit la cârma reprezentativei, dar l-a înlocuit după locul 9 la Euro 2014. A fost o perioadă când handbalul românesc a mers din inerție. Nu după mult timp, au apărut pentru prima dată la conducere antrenorii străini. Iar președintele Dedu a renunțat la consultarea Comisiei Tehnice, el fiind cel care a numit selecționerii.
Primul dintre ei, Tomas Ryde a dus România pe locul 3 în lume la Mondialul din 2015. A calificat ”naționala” și la Jocurile Olimpice de la Rio, dar acolo a clacat, locul 9 din 12 formații. România a pierdut primul meci cu Angola și de acolo totul s-a năruit. Ryde a fost schimbat.
Alexandru Dedu l-a adus cu mare pompă pe Ambros Martin. Singurul antrenor care a primit un mandat pe termen lung, pe un ciclu olimpic. Ibericul nu l-a dus însă la capăt, lăsând România pentru Rusia, fără ca Federația să se opună! Cu Ambros Martin pe bancă, România a terminat pe locul 5 la Euro 2016, pe locul 10 la CM 2017 și pe 4 la Euro 2018. Deși avea obiectiv calificarea la JO 2020, Ambros Martin a plecat.
A fost readus Tomas Ryde. Nu mai antrenase pe nimeni de când fusese dat afară de la ”naționala” României, dar între timp greșelile i se iertaseră. La Mondialul din 2019, România s-a clasat pe locul 12. Jocul ”tricolorelor” a scârțâit însă. Am pierdut la 15 goluri cu Spania, la unul cu Muntenegru, 14 cu Suedia, 9 cu Rusia și 17 cu Japonia (!), dar am învins Ungaria, Senegal și Kazahstan.
Lotul României a fost lovit exact înainte de a pleca la Mondiale de scandalul ”Corona Brașov”, cu jucătoarele dopate, multe dintre ele fiind date jos de pe scara avionului, în drum spre turneul din Asia. Ryde a fost iar înlăturat.
Dedu a lăsat de această dată Comisia Tehnică să propună și să numească selecționerul. Bogdan Burcea, antrenorul Craiovei a fost alesul. Numai că în plină pandemie, echipa nu a putut face nici măcar un meci amical, le-a pierdut pe Chiper și Pintea (pozitive la COVID 19) și a ocupat locul 12 la Europene, cea mai slabă poziție din istorie la competiția continentală. La Euro 2020 am învins doar Polonia, dar am pierdut cu Germania, Norvegia, Croația, Ungaria, Olanda. Comisia Tehnică, prezidată chiar de președintele Dedu, s-a întrunit imediat după turneul final. Bogdan Burcea a fost demis pentru că nu și-a asumat obiectivul de a califica România la Jocurile Olimpice!
A fost o ședință a Comisiei Tehnice cu așa zise propuneri pentru înlocuitor. Federația luase deja decizia. Un prieten din presă al lui Adi Vasile îi ura deja pe Facebook mult succes în noua postură. Ședința nu se încheiase încă!
Prima acțiune a noului selecționer a fost turneul preolimpic de la Podgorica. Deși a jucat bine contra Norvegiei, România a pierdut clar, fiind tocată și de cele două arbitre daneze Line Hessedal și Karina Christiansen. În al doilea meci, cu Muntenegru, chiar dacă gazdele au părut pe final că o lasă mai moale, nu ne-a ieșit calificarea, ci doar o victorie de palmares. Adi Vasile a rămas în funcție și i s-a acordat credit și pentru Campionatul Mondial. Între timp, am mai făcut o repriză de coșmar cu Insulele Feroe și am ”smuls” un egal norocos cu Austria, în preliminariile pentru Euro 2022.
Așa cum anunțase încă din vară, Cristina Neagu, căpitanul României, nu a mers la Mondialul din Spania. Și-a luat o pauză de refacere de la echipa națională! Și-a vizitat colegele înainte de plecarea la turneul final și le-a urat succes. A fost primită cu aplauze, dar a rămas să vadă turneul final din fotoliul de acasă.
La Castellon, România a învins, cum am mai spus, doar echipele din afara Europei, echipe neînsemnate în handbalul mare: Kazahstan, Iran și Puerto Rico. În meciurile cu echipele din Europa, cu echipele care contează cu adevărat, România a cedat: 22-33 cu Norvegia, 30-31 cu Olanda și 30-34 cu Suedia. Suficient cât să ne batem cu pumnii în piept că am fost aproape de o surpriză cu Olanda, campioana mondială, că am ținut aproape de Suedia. Așa este, dar am pierdut. Și cum bine spune chiar selecționerul, după acest turneu final, ”tot ce contează, e clasamentul… Locul 13”.
Adi Vasile e încrezător în ceea ce privește viitorul. ”Fetele trebuie să se simtă mândre că au putut produce handbal de calitate, avem un viitor frumos înainte. Am intrat pe teren crezând că putem bate orice echipă. Avem niște semințe sădite foarte bine. În viitor le vom culege. În jumătate de an nu se poate, trebuie să avem răbdare cu handbalul românesc. O echipă care se poate adapta la trei sisteme de joc diferite, cu trei sisteme diferite de apărare, arată că jucătoarea româncă are creier. Avem materialul mișto cu care să lucrăm”, a sunat ca o concluzie declarația antrenorului.
Vorbește bine selecționerul, dar fetele astea se vor întoarce în handbalul românesc, în Liga Florilor lui Dedu, și vor rămâne iar, multe dintre ele, pe banca de rezervă la echipele de club. Când Adi Vasile va avea de ales între Dindiligan și Dembele, o va prefera pe franțuzoaică. Și poate, pe bună dreptate. Și ne vom întreba iarăși când se va reuni echipa națională, de ce ne surclasează alte națiuni care la echipele de club nici nu contează?
Jucătoarele române evoluează într-un campionat puternic, cel al României, dar în mare măsură valoarea lui este dată de cea a străinelor care joacă aici! Româncele s-au complăcut să rămână rezerve la echipe, să accepte această postură, pentru că sunt foarte bine plătite. Cluburile și antrenorii caută de multe ori handbaliste din străinătate pentru că acceptă salarii mai mici decât româncele și, în majoritatea cazurilor, dau și un randament mai bun. La asta trebuie să se gândească româncele. Dacă facem o sumă a salariilor echipelor naționale prezente la Campionatul Mondial din Spania, o să rămânem mirați poate de faptul că româncele au salarii mai mari decât Suedia, Spania, Germania, Brazilia. Echipe care sunt în Top 8 ca rezultate.
Sigur că Federația nu a luat nicio măsură să stopeze acest declin, nu obligă cluburile să aibă echipe de junioare, echipe de ligă secundă, acolo unde să poată rula tot mai multe românce. Banii pe care Federația îi încasează din taxele pe legitimarea de jucătoare străine, aproape jumătate de milion de euro pe sezon!, se duc în măriri de salarii la angajații FRH, în carduri de protocol, în loc să fie investiți în centre de junioare, să fie recompensați antrenorii care cresc talente.
În curând vor urma alegerile la Federația Română de Handbal. Iar se vor lansa promisiuni, se va vorbi de strategii ale handbalului românesc, de o relansare. Vorbe, doar vorbe. Ceea ce rămâne sunt doar cifrele. Locul 12 CM 2019, locul 12 CE 2020, locul 13 CM 2019… și orizontul e întunecat!
Care e cea mai bună extremă dreapta a lui Dinamo din ultimii 25 de ani?
Vezi rezultate
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER