Alin Chirilă uimește cu povestea carierei sale de sportiv. Intrat într-o sală de sport din Londra, cu scopul de a se antrena ca amator, el a ajuns să facă performață antrenat de Brad „One Punch” Pickett, starul UFC. Astăzi, Alin „Tancul” este campionul european de MMA și deținător a două centuri câștigate în cușcă. El va organiza „Blood Fight League”, prima sa gală de MMA, la Timișoara.
„Brad Pickett, fostul star UFC, a fost antrenorul meu, mentorul meu și cel care m-a șlefuit. El mi-a spus că am talent și că trebuie să îl folosesc cumva. «trebuie să muncești, că degeaba ai talent dacă nu muncești», îmi spune. Omul e star! Momentan s-a retras, face doar podcasturi, comentează gale și are și sala lui. Pe Brad l-am cunoscut la Londra, la sală”, își începe Alin „Tancul” povestea.
Pe 25 septembrie, la Sala Olimpia „Constantin Jude” din Timișoara, campionul Alin Chirilă va organiza prima ediției a Galei Blood Fight League.
Gala B.F.L este gândită în sistem piramidă, cu 8 luptători și 7 meciuri în cușcă. Se joacă în sistem totul sau nimic: un singur premiu, 10.000 de euro și un singur câștigător. Bineînțeles, Brad „One Punch” Pickett, starul UFC, este special guest și a confirmat prezența la gala organizată de fostul său elev.
„Când am intrat pentru prima oară într-o sală de MMA, din Londra, m-am dus practic să fac sport pentru mine, nu cu gândul să ajung campion. Mă antrenam ca să mă apăr și trăgeam cu ochiul la performeri, să fur tehnici de la ei. În sala respectivă, printre ceilalți antrenori era și Brad Pickett. El era activ atunci în UFC, era star UFC și se antrena acolo”, își amintește campionul.
„La mine a fost dificil pentru că eu munceam ziua și doar seara mă antrenam. Nevastă-mea era acasă, cu un copil mic. Ea nu lucra, eu lucram în construcții, trebuia să muncesc și să susțin totul.
Mă trezeam dimineața la 05:30, ca să ajung la muncă în Londra, unde trebuia să fiu la 08:00. Mergeam cu transportul public, o oră și jumătate făcem cu metroul. Deseori, alegeam autobuzul că era mai ieftin. (n.r.: zâmbește).
Abonamentul la autobuz era 16 lire și cel la metrou era 30 lire. Nu-mi permiteam să dau 30 uneori, și atunci dădeam 16. Mă trezeam la 05.30 dimineața ca să ajung la 08:00. Reveneam acasă la 18:30-19:00, îmi făceam bagajul de sală și plecam iarăși cu autobuzul. Mă întorceam acasă la 23.00.
Așa au fost ani de zile din viața mea. Ani în care nevasta-mea a vrut să mă lase de câteva ori, reproșându-mi că noi nu mai avem viața de cuplu”, amintește campionul.
Dar cum în viață, truda nu rămâne niciodată nerăsplătită, calea spre glorie a început să se întrevadă.
„După ce am câștigat primul meu meci, m-am motivat și mai tare și de acolo a început munca. Erau luni în care eu nu mă barbieream, eram păros, nu mai știam ce-i cu mine pentru că nu mai aveam timp să mă mai îngrijesc.
Ani de zile în care n-am știut ce e aia sărbătoare, că este Paște sau Crăciun. Trebuia să muncesc să întrețin și chirie, femeie și tot.
În câțiva ani, am reușit să strâng bani să ne luăm o garsonieră în Timișoara. Am fost cel mai bucuros om din lume atunci când am luat-o, am zis că, în sfârșit, am și eu ceva al meu”, mărturisește Alin Tancul.
„Aveam momente în care plângeam. Soția mânca înainte ca eu să ajung acasă, cartofi pai și altele, că eu eram pe diete – pește, broccoli, salate. Ea mânca repede și strângea tot să nu-mi facă mie poftă.
Aveam anumite momente când trebuia să alergăm, să îndeplinim anumite teste de condiție fizică și spuneam “ăsta e ultimul meci, nu mai vreau”. Treceam prin chinuri, plângeam și fugeam, plângeam și fugeam. Trebuia să alerg, aveai tot felul de aparate pe tine, trebuia să îndeplinești anumite condiții.
Au fost multe meciuri la care era grea pregătirea și-mi doream să renunț.
Dar după fiecare meci, după câstig, după ce ridicam mâna sus… așa de mare emoția, și așa de bine, de frumos mă simțeam… Simțeam că totul a dat roade, uitam tot chinul. Era mult mai de valoare ce simțeam atunci, decât tot chinul din spate. Practic, fiecare meci, fiecare câștig, m-a motivat să mai fac unul, și încă unul… să merg mai departe”, zice Tancul.
Și tot atunci, după se tăbăcise și își dovedise forța și tăria de caracter, Alin Chirilă a ajuns să fie antrenat de Pickett, starul de la UFC apreciat în lumea sporturilor dure.
„Abia după un an, un an și jumătate, doi, în care m-am pregătit cu alți antrenori, Brad Pickett a început să mă bage în seamă. M-a văzut că am inimă, că am potențial și a început să facă lecții private cu mine.
Făceam eu 1 la 1 cu el. Practic, acolo ne-am apropiat noi mai mult și el a văzut potențialul meu. Asta îmi și spunea în permanență, că am potențial și că trebuie doar să muncesc. Că prind repede, îmi place și că am ce trebuie, dar trebuie muncă.
Toate chestiile astea m-au motivat foarte tare ca să merg pe drumul ăsta. Când îți spune o persoană de la cel mai înalt nivel că ai potențial și că trebuie doar să muncești și are încredere în tine, prinzi forță. Am luptat chiar și în Galele organizate de el.
De mai multe ori am luptat în “Rise of Champions”, gala făcută de el, cu el în colțul meu, iar asta m-a motivate maxim. Brad Pickett a avut un impact foarte puternic asupra carierei mele. Este mentorul meu, îi datorez multe și îl respect”, spune luptătorul Alin Chirilă.
Pe 25 septembrie, la Gala Blood Fight League, Brad Pickett va fi prezent la prima gală oficială de MMA, organizată de Alin “Tancul” Chirilă, fostul său elev.
Care e cea mai bună extremă dreapta a lui Dinamo din ultimii 25 de ani?
Vezi rezultate
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER