Alea ce zicea, puturoasele alea? Mă-sa, mă-sa ce zicea?

Unde ai plecat, tu, Steluțooo? Cui ne-ai lăsat pe lumea asta? Nu stateai tu bine aici, cu noi, să facem casă împreună? Să ne bucurăm, să spunem top-top-top-tororop-top-top în Europa League? Te ducem la groapă, Steluțo, în viziunea unora.

Discursul legat de subiectul Steaua – FCSB e atât de polarizat încât doar un perseverent îl poate descâlci. A făcut-o Matei Udrea, într-un excelent articol publicat duminică seară pe site-ul ProSport, articol în urma căruia mă gândeam, ca orice om cu o urmă de rațiune, că dilemele vor fi lămurite. Însă, nu!

Ce ne interesează pe noi în clipa în care avem, iată, în față cel mai mare furt din istoria fotbalului românesc? Ne interesează să vedem dacă suferă toți. Suntem Guica, la umbra casei, de vorbă cu Paraschiv, Achim și Nilă, cei trei care urmează să destrame o familie. „Alea ce zicea, puturoasele alea? Mă-sa, mă-sa ce zicea?”. Generalii, generalii ce fac? Îmbuibații ăia nu plătesc? Dar suporterii ăia, ăia pentru cine cântau în 2005 cu Valencia și în 2013 cu Ajax? Ei ce zic? 

Adică bine, a fost tâlhărie, dar doar domnul Becali suferă? Restul nu suferă? Suntem campionii întrebărilor inutile!

Ne agățăm de partea strict emoțională și riscăm să rămânem în ploaie, deși soluția salvatoare e la îndemână. Ce zic „generalii”, termen atât de generos folosit pentru niște indivizi dubioși care și-au ridicat vile hidoase în urma relațiilor cu Becali din perioada aia gri. Cui îi pasă ce zic ei? A fost constatat furtul, Steaua a fost luată fără niciun drept și trasă peste „brand-ul” Becali, sunt o grămadă de ani în care am avut timp să ne lămurim de treaba asta, acum trebuie să vedem cum facem ca lucrurile să nu se mai repete și ca răul să fie, pe cât posibil, îndreptat. Ce zic suporterii? E destul de simplu. Suporterii au aflat că au fost mințiți și, vezi prezența din Liga 4, s-au repliat după ce le-a fost arătat adevărul. Cine nu a făcut-o își asumă faptul că ține cu un alt club, nu cu Steaua. E atât de simplu!

Să se îndrepte răul făcut. Asta înseamnă, desigur, sesizarea celor abilitați să rezolve problema. Organele specializate ale statului, cele care trebuie să intre cu berbecul în cele două părți care au supervizat întâmplările regretabile din perioada aia – Becali și „Armata” – și Federația Română de Fotbal, cea care trebuie să explice, așa cum întreba și Matei Udrea, ce caută FCSB în Liga 1 în clipa de față?

Dacă vom continua să plângem, să ne amintim ce frumos era când nu știam despre furt, vom rata șansa de a învăța să ne protejăm în fața unor viitoare astfel de încercări de distrugere a ceea ce a mai rămas bun în fotbalul românesc. Dacă a mai rămas ceva.