În toată istoria fotbalulului există anumiți jucători de geniu care au transformat sportul rege într-o artă, ba chiar într-o religie cu sute de milioane de adoratori. De la Pele la Maradona, de la Cruyff la Zidane, de la Ronaldo la Cristiano Ronaldo, de la Di Stefano la Ibrahimovic, de la Beckenbauer la Van Basten, de la George Best la Cantona, de la Iașin la Romario, de la Puskas la Hagi, de la Matthaeus la Messi… cu toții au făcut din fotbal cea mai mare nebunie a lumii moderne. Fiecare a contribuit în felul său unic la devenirea fotbalului într-un spectacol total. Dar parcă nimeni altul nu a transformat fotbalul într-o bucurie, așa cum a făcut-o el. El, cel care a redat fotbalului zâmbetul, asemeni unui copil care bate mingea pe maidan sau pe un petic de iarbă! Numele lui este RONALDINHO și pe 16 ianuarie 2018, ca un copil mare și puțin obosit ce este, s-a retras din activitate la vârsta de 37 de ani! În urma lui rămâne legenda celui supranumit „DINȚOSUL”!
Dar fenomenul brazilian nu intră în Olimpul fotbalului numai cu driblingurile, pasele, șuturile și golurile sale de vis – toate marcă înregistrată – ci, mai ales, cu această bucurie de a juca sau – mai precis – de a se juca! Pentru că, odată cu zâmbetul, el a redat fotbalului acea stare de carnaval, acea fericire în stare pură, nimic altceva decât o celebrare a vieții ca o sărbătoare! Și asta pentru că Ronaldinho – dincolo de geniul și orgoliul său – a fost fotbalistul-spectacol prin definiție și prin excelență. Și nu e de mirare că tocmai un brazilian autentic a adus „Carnavalul de la Rio” în fotbalul european! Pentru că tot ceea ce a făcut el la Barcelona în cei cinci ani miraculoși petrecuți pe Nou Campe aproape imposibil de povestit în cuvinte. Dar și-n acest caz youtube-ul e un prieten de nădejde, păstrând în arhiva sa fără sfârșit toate momentele de magie ale idolului tribunelor catalane de la începutul noului mileniu!
Cu siguranță nu atât de performant și longeviv ca actualul zeu Messi, dar cu siguranță cel mai iubit din istoria clubului, Ronaldinho a făcut milioane de oameni să se (re)îndrăgostească de fotbal! Iar mingea era la rândul ei îndrăgostită de acest dansator senzual, dar cu rânjet nevinovat de puști, care a iubit-o la rândul său ca nimeni altul.Cu o pasiune, voluptate și o creativitate greu de egalat vreodată. Cum, de altfel, a iubit fotbalul în sine, ca joc, dar, mai ales, ca joacă! Pentru „Dințosul” nu era vorba doar de un meci care trebuia câștigat, ci de un spectacol care trebuia oferit. Pentru el era important nu doar să primească toată atenția, ci – mai presus de orice – să dăruiască din arta sa publicului său care-l idolatriza. Unul ca el a dus pe căi nebănuite și culmi amețitoare motto-ul: „decât un gol urât, mai bine o bară frumoasă!” De altfel, cine altcineva mai putea lovi de trei ori consecutiv transversala, în același loc și din același loc fără preluare? Iar driblingurile lui au fost, sunt și vor rămâne de manual. De predat copiiilor care se apucă azi de fotbal datorită lui și de povestit la nepoți!
De altfel, năucitoarele realizări tehnice individuale ale lui Ronaldinho sfidează, pe alocuri, legile fizice. Astfel, se spune despre el că este singurul fotbalist din toate timpurile care putea atinge mingea de patru ori în jumătate de secundă! Referitor la această performanță punctuală, demnă de Guinness Book, olandezul Philippe Cocu, coechipierul „Dințosului” din acele vremuri de poveste, mărturisea într-un interviu recent deopotrivă ușor stânjenit, din cale-afară de amuzat și cumplit de sincer: „Dacă aș fi încercat să fac ceea ce putea el să facă, n-am nicio îndoială că până la urmă m-aș fi accidentat!”
Cu adevărat, ceea ce făcea Ronaldinho pe terenul de fotbal, nimeni nu a mai făcut vreodată. Și nu e doar despre ceea ce făcea, ci de felul în care-i făcea pe oameni să se simtă privindu-i magia. Și tocmai această incredibil de vie nostalgie după fenomenalul nr. 10 al Barcei din perioada 2003 – 2008 ne confirmă faptul că el nu era doar un creator de momente speciale, ci un creator de emoții unice. Să-l urmărești pe Ronaldinho era cea mai mare plăcere în fotbal. Pur și simplu îi făcea pe oameni fericiți. Era fotbalul distilat la esența sa și reîntors la inocența sa de cel mai iubit joc și cea mai frumoasă joacă de pe fața pământului. Una care-l transforma până și pe cel mai fanatic suporter în copilul care a fost cândva. Și care nu o dată a fost certat de părinți că a întârziat acasă din cauza unui meci aprig disputat în spatele blocului și câștigat eroic în prelungiri cu un super-gol de-al său…
„Iubesc mingea!”, spunea Ronaldinho tot timpul. Asta deși pe când încă era foarte tânăr și foarte „crud”, un antrenor îl sfătuise să renunțe și să-și aleagă alt sport pentru că nu va reuși niciodată în fotbal. Din fericire pentru el și pentru noi, nu l-a ascultat. Și asta pentru că, de când a început să alerge, el a jucat și i-a plăcut să se joace. Iar zâmbetul său nu i-a dispărut nicio clipă de pe chip în cei 20 de ani de carieră! Rânjetul de puștan a fost mereu acolo și nu doar în momentele de glorie supremă, cum ar fi acelea când a cucerit Cupa Mondială cu Brazilia, Liga Campionilor și de două ori Primera Division cu Barcelona sa mult iubită sau Balonul de Aur! Zâmbetul l-a însoțit pe”Dințos” la fiecare fază din fiecare meci din fiecare sezon din fiecare an! Până a devenit molipsitor. Pur și simplu îl priveai pe Ronaldinho și începeai să zâmbești.
„Ne-a schimbat istoria!”, recunoaște o altă legendă a Barcelona, Xavi Hernandez. Iar Xavi și toți ceilalți jucători care au avut privilegiul, plăcerea și bucuria să joace împreună cu Ronaldinho probabil că au mulțumit de nenumărate ori destinului pentru că a lucrat în favoarea Barcelonei și nu încea a rivalei absolute, Real Madrid.Și asta deoarece, înainte să ajungă pe Nou Camp, „Dințosul” a fost la un pas să ajungă pe Santiago Bernabeu!
Un fost director sportiv de la Real Madrid susține că această echipă a renunțat în ultimul moment să-l achiziționeze pe Ronaldinho pe motiv că era „prea urât” și că, astfel, ar „trageînjos” clubul ca brand! Astfel că Real Madrid avea să aleagă „filiera Beckham” și să-și trăiască visul de marketing vânzând sute de milioane de tricouri ale acestuia în toată lumea! Iar în tot acest timp, Ronaldinho rescria istoria Barcelonei și a fotbalului dăruind și primind ceva neprețuit: sute de milioane de zâmbete!
Cui n-o să-i fie dor de toate pasele-cu-călcâiul, de pasele-fără-să-se-uite, de schimbarea fulgerătoare de direcție și de tempo, de glezna-cea-mai-fină care dribla tot ce întâlneaîn cale, de incredibilele lovituri libere peste, pe lângă și pe sub zid?!? Ca să nu mai vorbim de toate golurile de vis, înscrise din acțiune sau prin șuturi imparabile, voleuri marcă înregistrată „bicycle-kick ori prin loburi perfecte?!? Și de toate, absolut toate execuțiile sale cu adevărat „extraterestre”…
Iar, cu fiecare atingere parcă vrăjită a mingii, Ronaldinho nu s-a dezis niciodată de crezul său suprem: „creativitatea bate strategia”! Și asta pentru că nu a uitat niciodată sfatul pe care tatăl său i l-a dat pe când era abia un puștan: „scopul tău principal este să răspândești bucurie”!
Cu siguranță că o astfel de bucurie au simțit până și fanii lui Real Madrid când Zeul Ronaldinho a pogorât în Templul lor de pe Bernabeu a sa „splendoare în iarbă”, determinându-i, pur și simplu, să-l ovaționeze! Incredibil, dar adevărat: fanii lui Real Madrid să-l aplaude în picioare pe idolul rivalei Barcelona!I
Imaginile acelea încă persistă în memoria colectivă a tuturor celor care iubesc fotbalul. Un „Bernabeu” întreg, deopotrivă catalani și madrileni, îl aclamă pe Ronaldinho! Tot stadionul e înpicioare, atâtspectatorii, cât și jucătorii! Cu o singură excepție: Sergio Ramos, prăbușit pe gazon, care nu poate înțelege ce s-a întâmplat!
Nimic mai simplu și mai sublim: preț de câteva minute, grație lui Ronaldinho, fotbalul devenise din nou un joc și o joacă de copii, ceva mai mari…
Articol scris de Ovidiu IORDAN
Care echipă de vis din ultimul sfert de secol e mai bună?
Vezi rezultate
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER