Adios Barca?!

Nici Pique, nici colegii săi de la Barca, nici noi, ceilalți microbiști de pretutindeni nu realizăm încă efectele referendumului de duminică. Am văzut imagini cu declarațiile lui Piquet de după meciul de campionat cu Las Palmas. Era răvășit, evident marcat de luptele de stradă, avea lacrimi în ochi, vocea gâtuită, stinsă. Era buimac. Nu părea să priceapă ce avea să se întâmple de a doua zi încolo. „Dacă deranjez pe cineva cu convocările la echipa națională, atunci pot să fac un pas în lateral!” În cea mai fericită interpretare, Piquet ar putea fi socotit un naiv cu fundul în două bărci. S-a fălit că a fost printre primii care au votat „si” pentru independența „noii republici”, dar și-a închipuit că poate și să răspundă convocărilor la națională, să îmbrace tricoul Spaniei!!  

Măcar ceva mai abil, Iniesta „s-a dat lovit”, cum spun fotbaliștii, pentru convocarea din aceste zile. Drept prețuire pentru golul care a adus Spaniei titlul mondial în Africa de Sud, Iniesta era singurul jucător catalan aplaudat pe oricare stadion iberic. La Madrid sau la Valencia. Iniesta a simțit probabil că nimic nu va mai fi la fel de aici încolo, că va avea de înfruntat ostilitatea tribunei în deplasările cu Barca. N-ar fi nimic mai firesc pentru Piquet, Alba, Iniesta și toți ceilalți selecționabili catalani ca naționala Spaniei să fie un capitol închis. Și să-și deschidă larg porțile reprezentativa Cataloniei, pregătită odinioară de Johan Cruyff și care se strângea doar către Sărbătorile de iarnă.                                

După cum la fel de încâlcită va fi și postura Barcelonei în campionat. Duminică, majoritatea covârșitoare a catalanilor a întors spatele nu doar Madridului, ci și celorlalte milioane de spanioli, galicieni, andaluzi sau basci. Nu poți să te socotești tu, FC Barcelona „mai mult decât un club”, ambasadorul fotbalului catalan și să tânjești în același timp după titlul de campion al Spaniei. Rivala Spanie. Sau să mai pretinzi să fii una dintre reprezentantele Spaniei în Liga Campionilor!                    

Deocamdată doar supoziții, presupuneri, speculații. Cert e că nimeni nu are habar ce se va întâmpla de acum înainte. În orice caz, balonul nu se va mai învârti la fel nici în La Liga, nici în cupele europene. Până la sosirea lui Cruyff în toamna lui ’73, Barcelona nu era nici pe departe un club de top în Europa. Carevasăzică explozia a fost de import. Acum, întrega Catalonie a întors spatele Europei și a apucat-o în sens invers autoizolându-se. Poate și fotbalistic.