Cutia Camorei

FRF instituie o regulă stupidă din punct de vedere sportiv, abuzivă, discriminatorie, în contradicție cu normele europene privind piața de muncă, inexistentă în lumea civilizată, atacată de mai toată lumea fotbalului de la noi, cea a obligativității prezenței în teren în Liga 1 a unui jucător de sub 21 de ani în fiecare echipă, dar ea însăși, federația, își bate joc de mesajul, de filosofia acestei reguli. Liga 1 propune în acest moment 3 jucători tineri, cu potențial pentru postul de fundaș stânga, pe Filip, Vătăjelu și Toșca, dar FRF îi face rost de cetățenia română unui bătrâior străin, Camora, pentru a juca în națională în fața acestor tineri români. Când iei o astfel de decizie fără precedent, să bagi un străin în națională, o faci pentru a-l titulariza, pentru că nu crezi în românii pe care-i ai.

FRF este precum acel ministru român care era responsabil cu colectarea banilor statului de la cetățeni, dar care el însuși avea o companie offshore. Dacă asta găsește FRF de făcut, băgarea unui portughez în națională, măcar să le transmită cluburilor să mai aducă în Liga 1 20 de Camora pe care să-i facă români de națională că oricum tinerilor români li se transmite că orice Camora e mai prețuit de FRF. Și să nu mai impună protejarea artificială a unor tineri români.

Camora e un jucător decent, dar nu e mai bun decât românii pe care i-am pomenit. Nu poate juca în cupele europene cu echipa sa, îi lipsește experiența actuală a înfruntărilor internaționale. Dacă tot te arunci în această vâltoare a minciunii, naturalizarea unui jucător străin pentru națională, măcar o faci cu un străin care era incontestabil mai bun decât orice român pe poziția lui, așa cum era Wesley. Dar, de fapt, nu ar trebui s-o faci deloc.

Pentru bucurii aduse de străini există echipele de club. Pentru ceva mai mult decât atât, reprezentare națională, fior românesc autentic, există selecționata României. A celor mai buni români. Cum ar fi ca, în înșiruirea „mexicanilor” din ’70 sau în cea a eroilor care au învins campioana mondială Italia în ’83 să pomenești un Camora? Dar federalii de acum oricum habar n-au de istorie, de sentiment autentic. Iau astfel de decizii, cazul Camora e doar o deschidere a „cutiei Camorei”, încercând disperat să-și apere beneficiile de sute de mii de euro la următoarele alegeri de la FRF.

Ca să primească în România cetătenia, Camora este prezentat ca „o valoare recunoscută internațional”. Pentru că jucătorul lui CFR Cluj nu întrunește condițiile pentru primirea cetățeniei romàne. Ce caraghioslâc, Camora nu e o valoare recunoscută măcar în țara sa, nu știe mai nimeni de el prin Portugalia măcar.

Ni se spune că alții fac deja asta. OK, și dacă unii propovăduiesc o minciună, trebuie s-o preiei și tu? Plus că acele selecționate cu jucători cu origini străine redau noua realitate demografică a respectivelor țări. Christoph Daum spune că și Jerome Boateng nu arată a german, dar joacă pentru Germania. Da, herr Daum, dar Boateng s-a născut la Berlin. Pricepi mata? Asta este Germania de acum. La noi nu vrea niciun Boateng sau vreun albanez să vină să locuiască. Când doi refugiați sirieni au auzit că au nimerit în România din greșeală, nu știau cum să fugă de aici mai repede decât din Siria.

O națiune care n-are nicio treabă cu sportul de performanță, Qatar, a ajuns la Campionatul Mondial de handbal cu o gașcă de sârbi și alte seminții. Noi am fost cvadrupli campioni mondiali la handbal, dar acum nu mai pupăm participarea la Campionatul pe care-l dominam odinioară. E trist, dar e mai bine așa decât să vină un Burleanu la federația de handbal și să ne ducă la Mondial cu niște „qatarezi” care-mi povestesc cum au descoperit ei sarmaua la 29 de ani. Și e mai bine așa, trist, pentru că e onest.