Adevărata legendă a Constanței

Nu l-am văzut pe Dumitru Antonescu jucând. Auzeam povești despre el de la tatăl meu, care-l urmărise pe stadion în vremurile de glorie ale Farului, în anii ”60 – ”70, când Farul a terminat de două ori sezonul pe locul 4 în Divizia A, performanțe de vârf ale echipei constănțene în campionat. În cartierul meu era o cârciumă, „La doi fundași”, unul dintre cei doi fundași care dădeau numele locului fiind legendarul Antonescu, fotbalistul Farului care juca în marea națională a României de la începutul anilor ”70, naționala care fusese la Mondialul din Mexic și ajungea în ”72 în sferturile Campionatului European. Cu limba dezlegată după ce venea de „La doi fundași”, tata îmi mai povestea despre acea echipă de top a Farului în care punct de reper era Fundașul, acest Baresi al Constanței cu 390 de meciuri în Divizia A pentru Farul, record al istoriei clubului.

La 71 de ani, Dumitru Antonescu a plecat să se reîntâlnească cu alți mari fotbaliști ai României din acele vremuri romantice de pe stadioane, cu magii Dobrin, Dumitrache, Oblemenco cu care a purtat atâtea lupte în campionat. Suporterii Farului, vechi, dar și cei tineri, îi aduc omagiul lor în discuții, pe rețelele de socializare sau la ceremonia funerară. Cel mai frumos gest făcut în aceste momente este inițiativa clubului ca vechiul stadion al Farului, pe care Antonescu a jucat de atâtea ori spre bucuria fanilor constănțeni, să poarte numele inegalabilului Fundaș.

Când Antonescu își încheia cariera matusalemică la Farul, marele geniu al fotbalului românesc, Gică Hagi, anunța în tricoul Farului că un fotbalist colosal a apărut de pe nisipul de la malul mării. Lângă vechiul senior al Farului creștea un Fenomen ce avea să ajungă cea mai mare glorie a României fotbalistice.

Cu ani în urmă, stadionului Farul i-a fost schimbat numele în Gheorghe Hagi. Pentru scurt timp. Fanii au cerut renunțarea la numele lui Hagi. În sufletul lui Hagi, în discursul lui, Steaua este marea iubire. În acțiunile lui, de asemenea, Farul n-a reușit decât să pâlpâie. A construit o echipă a nimănui pe un câmp pustiu de lângă Ovidiu în timp ce Farul lui Antonescu, al lui Tufan și Petcu, al lui Iovănescu și Zahiu sucomba.

Astăzi, se face dreptate. Și orice fan al Farului nu poate decât să salute această decizie. Numele stadionului pe care s-au bucurat sau au suferit sute de mii de constănțeni de-a lungul deceniilor devine cel al omului care, timp de 17 sezoane, a dus sute și sute de lupte cu numele Farului pe piept. Dumitru Antonescu nu este un nume cunoscut în America, Spania sau Turcia, dar este un nume care a fost, este și va fi mereu în sufletele fariștilor. Mai ales în sufletele acelor fariști care nu și-au luat viză de flotant pentru Ovidiu.