Propunere pentru LPF: sistemul competițional sud-american încurajează munca, descurajează blaturile, elimină oportuniștii și crește miza. În 2015, finala campionatului ar fi Steaua – ASA, iar Rapid – salvată

Diferența radicală dintre clasamentul turului și al returului în Liga 1 din acest sezon reamintește dezbaterea lansată în urmă cu câțiva ani, înainte de a pleca la UEFA, de Ionuț Lupescu, pe atunci director general al FRF. Fostul internațional atrăgea atenția că specificul climei și al competiției din România ar impune, mai degrabă, trecerea la sistemul nordic și rusesc, cu un campionat primăvară-toamnă, decât cel actual, cu turul jucat toamna și returul – primăvara.

Respinsă de specialiștii din fotbalul românesc – din motive atât subiective, cât și obiective, la loc de cinste fiind amintirea acestui tip de campionat copiată în anii ”50 de la sovietici, dar și structura cupelor europene -, ideea lui Lupescu are însă la bază o motivație agreată de cvasitotalitatea profesioniștilor din acest sport. Din cauza climei, distanța dintre tur și retur este uriașă (uneori poate ajunge și la 3 luni), ceea ce face să avem, practic, două campionate într-unul singur, obiecta Lupescu. Observația a fost făcută, de-a lungul timpului, prin declarații publice, de jucători, antrenori și conducători de cluburi deopotrivă.

În același timp, distanța dintre sfârșitul unui sezon și începutul următorului este foarte mică, remarca același Lupescu. Spre exemplu, în 2015 campionatul se termină pe 30 mai și se reia pe 7 iulie. Numai cinci săptămâni între cele două momente, lucru care îi determină pe șefii cluburilor aproape să anuleze vacanțele jucătorilor. La Voluntari, de exemplu, s-a anunțat deja că fotbaliștii vor avea doar 3-4 zile libere, apoi se vor întoarce în cantonament, pentru pregătirea noului sezon. În alte cazuri, s-a comunicat că pregătirea noii competiții va începe pe 31 mai. Dinu Gheorghe, director general la Dinamo, a declarat că, a doua zi după finalul acestui campionat, este fixată o ședință la care vor participa, alături de el, antrenorul Mircea Rednic și patronul Ionuț Negoiță, pentru a pune la punct detaliile noului sezon.

Finală Steaua – ASA care ar face inutile jocurile de culise, „valizele”, traficul de puncte și indirectele

Pornind de la aceste date și observând că LPF caută în continuare o formulă care ar putea revitaliza campionatul și limita aranjamentele, ProSport vă propune un exercițiu de imaginație: comparația cu sistemul larg răspândit în America de Sud, celebrul „Apertura” („Deschidere”) – „Clausura” („Închidere”). În esență, este vorba tot de un campionat toamnă – primăvară, dar turul și returul sunt socotite două sezoane separate, echipele care termină pe primul loc în toamnă și în primăvară disputând apoi o finală care stabilește campioana.

Aplicat la acest sezon al Ligii 1, sistemul sud-american ar însemna tot o luptă Steaua (campioana din tur) – ASA (campioana din retur), care ar juca finala. Minus jocurile de culise, care ar deveni inutile în acest moment (ASA nu mai poate fi ajunsă în clasamentul returului). Totul s-ar tranșa pe teren, cinstit, într-o dublă tur-retur Steaua-ASA, iar discuțiile și suspiciunile care înconjoară ultimele etape nu ar mai avea obiect.

O privire către sezoanele precedente aduce alte observații spectaculoase: anul trecut, în locul unui campionat rămas fără miză, practic, începând din etapa a 22-a, am fi avut la final o finală Astra (câștigătoarea turului „la mustață”) – Steaua. Echipa lui Becali s-ar fi încoronat campioană fără o finală doar în 2013, atunci când a câștigat atât turul, cât și returul.

Și în Argentina s-au întâmplat astfel de situații, însă rar. Boca Juniors, în 2005, a fost ultima formație care a reușit să câștige „Apertura” și „Clausura”.

Câștigul principal – cointeresarea tuturor echipelor să joace corect până la sfârșit

Marea inovație ar viza însă retrogradarea. În formula consacrată până de curând de Argentina, echipele care iau drumul ligii secunde se stabilesc printr-un calcul: se face media punctelor în ultimele trei sezoane, iar ultimele clasate retrogradează. În această formulă devine mult mai greu să te salvezi blătuind una sau două partide pe finalul campionatului, așa cum se întâmplă în Liga 1 de ani buni. În plus, sistemul impune o atenție preocupare constantă a conducătorilor de cluburi pentru rezultate, evitându-se astfel meciurile fără miză pe care le constatăm acum, de etape bune, la echipele care nu mai pot nici să retrogradeze, nici să joace în cupele europene.

Interesant este că, în formula „apertura”-„clausura”, pe locurile retrogradabile ar fi, în acest sezon, Gaz Metan, Viitorul, Chiajna, „U” Cluj, Oțelul, Iași și Ceahlăul. Dintre toate, doar Gaz Metan ar mai păstra acum o șansă de a se salva, fiind foarte aproape de Brașov, în timp ce Rapid ar fi la adăpost de orice emoție în acest sezon.

Foarte important este însă că nici echipele care ar fi deja retrogradate n-ar avea niciun motiv să se relaxeze, pentru că un punctaj mic acum ar însemna, la eventuala revenire în Liga 1, peste un an, o ghiulea de picioare și un pericol iminent de retrogradare. Ar fi cazul echipei din Iași, care acum ar fi retrogradată de pe locul 17, fără nicio șansă (medie 1,03 puncte pe meci), deși în acest sezon a avut un parcurs excelent. Cele 42 de puncte adunate până acum ar fi fost insuficiente, pentru că acum doi ani ieșenii n-au făcut decât 26. Cu 68 de puncte în 66 de partide, moldovenii ar fi ca și condamnați.

Principalele reguli ale sistemului competițional sud-american:

> turul și returul sunt socotite sezoane separate, iar la final echipele clasate pe primul loc în cele două jumătăți ale sezonului joacă o finală în două manșe care stabilește campioana. Conform rezultatelor de până acum, în acest sezon, în Liga 1 ar fi o finală Steaua – ASA, iar anul trecut am fi avut o finală Astra – Steaua.
> echipele retrogradate se stabilesc împărțind numărul de puncte obținute în ultimele trei sezoane la numărul de meciuri. Spre exemplu, Viitorul lui Hagi a obținut 36 de puncte în sezonul 2012-2013, 40 de puncte în sezonul 2013-2014 și 42 de puncte până acum în sezonul 2014-2015. În total, 118 puncte în 100 de meciuri, deci o medie de 1,18 puncte pe meci, ceea ce ar plasa-o pe locul 13 – retrogradabil.

Avantaje ale sistemului competițional sud-american:

• sezonul s-ar încheia cu o finală spectaculoasă între campioana turului și cea a returului.
• ar reflecta mai bine realitatea unui tip de campionat fatalmente rupt de iarnă în două jumătăți adesea total diferite, precum în acest sezon.
• reducerea aranjamentelor prin cointeresarea tuturor echipelor până la final. Ca președinte/antrenor, știi că un număr cât mai mare de puncte acum te va feri de emoții în sezoanele următoare. Nimeni n-ar avea siguranța că punctele cedate azi nu pot deveni decisive peste un an sau doi.
• încurajează planurile de perspectivă, strategiile pe termen lung și îi elimină pe cei care se gândesc la un „tun” imediat sau pe specialiștii în „arta supraviețuirii”, cei care rezistă la limită ani în șir în Liga 1 prin mici învârteli, cârpeli de moment, blaturi ocazionale sau noroc.
• chiar și o echipă deja retrogradată este interesată să lupte până la capăt pentru fiecare punct în perspectiva revenirii în prima ligă peste un sezon.
• reduce șansele pentru înțelegeri care se fac acum în Liga 1 de tipul „mă ajuți tu acum, când am nevoie, și la anul îți dau eu toate cele 6 puncte”.