Metal Gear Solid 5 Ground Zeroes Review: gustare pentru fani

Metal Gear Solid V: Gound Zeroes este unul dintre cele mai controversate titluri ale anului. Și nu, nu din cauza violenței excesive sau a vreunui sistem de protecție exotic, nici pe departe. Este vorba în principal de durata de joc raportată la prețul pe care Konami l-a atașat acestui pachet. Pentru a înțelege mai bine datele problemei, trebuie să reamintim că Ground Zeroes este descris drept „prologul poveștii Metal Gear Solid V”, grosul experienței urmând să fie livrat în The Phantom Pain, probabil undeva în cursul anului viitor.

Nu este pentru prima oară când Hideo Kojima, mintea creativă din spatele seriei, alege să împartă un joc Metal Gear Solid în mai multe astfel de capitole/misiuni: atât Metal Gear Solid 2: Sons of Liberty, cât și Metal Gear Solid 3: Snake Eater au beneficiat de același tratament. Diferența o făcea însă includerea capitolelor introductive în jocurile propriu-zise, sporind astfel valoarea respectivelor pachete. De această dată, Konami a hotărât să ofere Ground Zeroes, prologul, ca produs de sine stătător, la un preț înjumătățit față de cât costă în mod normal un joc nou.

În ce măsură este justificată însă această strategie? Metal Gear Solid V: Ground Zeroes poate fi analizat din două perspective – cea a fanului înrâit MGS, care cunoaște până și mărimile de la pantofii ambilor eroi Snake din seriei, și cea a jucătorului ocazional, pe care l-ar putea atrage mai degrabă design-ul ambalajului său promisiunea unui nou joc pentru proaspăt achiziționata consolă.

Pentru a elimina orice urmă de dubiu, fanii înrăiți MGS nu ar trebui să rateze Ground Zeroes. Povestea reia acțiunea de unde a lăsat-o Metal Gear Solid: Peace Walker (îl găsiți fie pe PSP, în varianta originală, fie remasterizat HD pentru PS3 și Xbox 360 în MGS HD Collection), și de această dată eroul fiind Naked Snake (aka Big Boss).

Din păcate, această abordare face jocul inaccesibil din punct de vedere narativ pentru începători, Ground Zeroes fiind împănat de referințe la titlurile precedente și personaje recurente. Ce-i drept, există un backstory în meniul principal al jocului, însă acesta este prezentat sub formă de ecrane cu text, o abordare mai degrabă nefericită în epoca în care mai toate jocurile se laudă cu secvențe cinematice impresionante.

Așadar, ca nou venit în universul Metal Gear Solid, te simți foarte stingher în primele momente din Ground Zeroes. Din fericire însă, deși își aduce aportul narativ pentru evenimentele ce vor urma în The Phantom Pain, povestea este unul dintre cele mai puțin importante elemente din Ground Zeroes. Jocul se concentrează în schimb pe oferirea unei experiențe open-world, diferită din multe puncte de vedere de vechile titluri ale seriei.

Principala vedetă din Ground Zeroes, în ciuda așteptărilor, nu este Snake. Această distincție ar trebui acordată bazei militare Omega, locul în care se desfășoară acțiunea jocului. În misiunea principală a jocului, Snake este însărcinat cu găsirea și salvarea a doi prizonieri din această bază militară; aici intervine farmecul din Ground Zeroes: jucătorul trebuie să exploreze singur pentru a găsi aceste ținte, producătorii alegând sa nu ofere mură-n gura poziționările obiectivelor.

Astfel, trebuie analizat cu atenție câmpul de luptă, marcați inamicii cu ajutorul instrumentului optic din dotarea lui Snake, surprinse conversațiile acestora, reținute rutele lor de patrulare etc. Nu mai există nici radarul prezent în precedentele jocuri MGS, nici indicatorul de alarmă, și nici reprezentarea grafică a câmpului vizual aferent fiecărui inamic. Dacă s-a dat alarma, statusul acesteia este raportat prin intermediul conversațiilor radio și pot fi urmărite doar mișcările inamicilor marcați în prealabil. Ca element ajutător suplimentar, după incapacitarea unui inamic, Snake îl poate interoga, existând astfel posibilitatea să afle indicii suplimentare despre obiectivele principale și secundare.

Ia astfel naștere tensiunea caracteristică unei experiențe veritabile bazate pe stealth, care, spre deosebire de majoritatea titlurilor similare de pe piață, se face remarcată și prin libertatea de mișcare și abordare a situațiilor. Snake poate conduce și vehiculele din camp Omega, poate folosi armele culese de la inamici sau poate descoperi arme noi, bine ascunse în măruntaiele bazei militare.

Din păcate, există și câteva elemente mai puțin reușite, legate în principal de mișcarea personajului principal și de controlul acestuia. Este deranjant că într-un joc ce se laudă cu o asemenea libertate de alegere să nu poți escalada un perete de 2 metri înălțime sau să nu poți urca pe o țeavă sau un burlan (lucruri pe care Sam Fisher, spre exemplu, le poate face în Splinter Cell).

De asemenea, jocul folosește un sistem de cover dinamic, Snake adăpostindu-se automat în spatele obiectelor lângă care este poziționat. Deși pare bine implementata la prima vedere, in mijlocul acțiunii această abordare se dovedește mai degrabă neinspirată. Aș fi preferat metoda clasică de „snap to cover”, în care nu riști să te expui inamicului doar pentru că ai apăsat un pic prea mult pe stick sau ai încercat o manevră mai îndrăzneață.

Și, oricât de permisiv ar fi jocul în ceea ce privește metodele de rezolvare a misiunii, aceasta are până la urmă și un sfârșit. Și acesta vine, la o primă parcurgere, după aproxativ două ore de gameplay. Variat, ce-i drept, însă destul de scurt. Din fericire, completarea misiunii principale din Ground Zeroes are ca efect deblocarea unor side-ops, care încurajează explorarea suplimentară a bazei Omega, adăugând obiective și arme noi, precum și trecerea de la noapte la zi. Durata de joc se mărește astfel considerabil, mai ales pentru cei care doresc să găsească toate secretele sau sa parcurgă misiunile fără a fi detectați.

Grafic, Metal Gear Solid V: Ground Zeroes se prezintă mulțumitor, lăsând impresia că, deși exploatează la maximum consolele de veche generație (PS3 și Xbox 360), mai are de „tras” până sa devină un titlu cu un aspect cu adevărat next gen. Ce-i drept, secvențele cinematice (realizate cu ajutorul engine-ului) arată foarte bine, iar, cel puțin în versiunea pentru PlayStation 4, framerate-ul nu scade niciodata sub 60 de cadre pe secundă, la o rezoluție FullHD 1080p. Pe plan sonor, singurul lucru ciudat mi s-a părut vocea lui Snake, interpretat de această dată de Kiefer Sutherland, care nu pare să aibă farmecul specific lui David Hayter (actorul ce îi dă „viață” eroului principal în toate celelalte jocuri ale seriei).

Astfel, Metal Gear Solid V: Ground Zeroes este mult mai mult decât un simplu prolog pentru The Phantom Pain. Faptul că încearcă o abordare proaspătă a genului stealth, alegând să nu-și trateze jucătorii drept păpuși fără minte (un lucru întâlnit foarte rar în zilele noastre), ridică mult valoarea jocului. Totuși, având în vedere că povestea nu va fi înțeleasă de noii veniți și durata de joc este destul de scurtă pentru cei care nu caută misiuni secundare sau cucerirea leaderboards-urilor, rămânem la recomandarea inițială – Metal Gear Solid V: Ground Zeroes este un pachet care se adresează în special fanilor, fiind un pic cam greu de digerat pentru cei care nu au experiență cu titlurile anterioare ale seriei.