Cum îi explici unui puști de 17 ani că are cancer? Dar că șansele lui de supraviețuire sunt de 25%? La sfârșitul lunii noiembrie, după ce o ambulanță îl ducea de urgență pe Vlad la spital, familia acestuia se vedea pusă față în față cu probabil cel mai sumbru scenariu al unui părinte. Căpitan la juniorii Petrolului, Vlad acuza dureri mari, vomita și nu mai dădea de câteva săptămâni bune randament la antrenamentele echipei: „Nu îl recunoștea antrenorul. Înainte alerga cel mai mult dintre toți jucătorii, avea cea mai buna condiție fizică. În ultima perioadă abia reușea să mai facă turele de teren, iar la meciuri nu mai urca în atac”.
Toți se gândeau că de vină este recuperarea de după operația din mai. Atunci îi fuseseră îndepărtate două chisturi. Se „alesese” cu ele după ce mingea unui jucător nu nimerise poarta, ci zidul din care făcea parte puștiul. Neglijența doctorilor, care l-au externat atunci fără să îi facă vreo analiză în plus, l-au adus în noiembrie pe Vlad pentru a doua oară într-un spital. Avea să afle că are cancer, un verdict nemilos pentru un puști care promitea multe în fotbalul românesc.
Din puști în bărbat în trei minute
„Nu am știut cum să reacționez. În jur de un minut m-am gândit la cel mai negru scenariu și apoi mi-am zis că nu are cum să se aplice la mine. Am redevenit optimist”, declară Vlad. A fost puternic pentru părinții care de trei luni fac naveta cu el, de la Ploiești la București, la ședințe de chimioterapie și îl obligă să mănânce pentru a nu slăbi mai mult decât a făcut-o deja. Întrebarea încă persistă pe buzele acestora, dar i se dă voce rar, dintr-o superstiție doar de ei știută. „M-au schimbat mult lunile astea. Înainte eram ca orice puști, nepăsător. Văd altfel lumea, cântăresc altfel lucrurile”, continuă Vlad.
La 17 ani a devenit bărbat în mai puțin de trei minute, atât cât a durat anunțul făcut de doctorii care la sfârșitul lui noiembrie îi dădeau șanse minime de supraviețuire în lupta cu ceea ce specialiștii o numesc „boala secolului”: cancerul. Nu dă vina pe doctorii care l-au operat în mai și care nu i-au făcut toate testele necesare înainte de externare. Ridică din umeri și își acceptă boala: „Poate că așa a fost să fie”, rezumă Vlad întreaga experiență.
A acceptat greșeala medicilor, dar nu și verdictul ei, reușind astfel să își transforme cele 25% șanse de supraviețuire în 80%. Și totul de la prima sesiune de chimioterapie: „Medicii mi-au spus că nu au mai văzut niciodată așa ceva. Eu îi tot întrebam dacă sunt bune rezultatele, dacă s-a întâmplat ceva, că nu au scos niciun cuvânt câteva secunde bune. Cred că m-a ajutat foarte mult și faptul că am crezut că totul o să fie bine. Sună clișeic, știu. Dar ajungi să te legi de lucrurile astea mărunte, care îți ridică moralul și te păstrează puternic din punct de vedere psihic”, explică fostul căpitan al echipei de juniori a Petrolului.
Cu doar câteva zile înainte să fie dus de urgență la spital, Vlad și-a căutat pe Internet simptomele pe care le avea. A refuzat să creadă că rezultatul i se aplică acestuia, dat fiind faptul că fusese operat cu doar câteva luni înainte, iar medicii de acolo ar fi trebuit să îi descopere cancerul
Doar dacă mănâncă îl vede pe Messi
Lui Vlad îi lipsește cel mai mult fotbalul. Nu a mai atins o minge de aproape trei luni, iar banderola de căpitan are loc de cinste în camera lui, pe birou: „Nu pot sa explic în cuvinte cât de mult îmi doresc să joc un meci sau să fac un antrenament. Acum îmi umplu timpul cu seriale și cu filme. E plictisitor de tot”. Urmărește partidele Petrolului la televizor, iar atunci când programul îi permite, merge și pe „Ilie Oană”, stadionul pe care până de curând spera să evolueze când va crește. Fan Barcelona, speră ca pe 5 martie să aibă acceptul medicilor și să-l poată vedea pe Messi, în amicalul pe care naționala antrenată de Victor Pițurcă îl are contra Argentinei: „E cam complicat, că am atunci chimioterapie. Dar poate reușesc să îi conving să nu mă țină în spital și să dau o fugă la meci”. Martor la discuție, tatăl său, Marian Radu, nu privește cu ochi buni dorința fiului său: „Mai întâi trebuie să mănânci, apoi să te duci să-l vezi pe Messi”, îl apostrofează părintele. „Fie. O să mă forțez pentru asta”, spune Vlad și mai ia încă o gură de mâncare.
Din campionatul nostru mi se par foarte buni Geraldo și Gardoș. Sunt fundaș, nu pot să nominalizez pe altcineva. A, ba da! Îmi plăcea mult de tot de Hamza, dar nu mai e la noi. Era fotbalist din toate punctele de vedere Vlad Radu, junior Petrolul Ploiești
Vlad (foto, primul din stânga) are parte de sprijinul tuturor prietenilor în lupta contra cancerului
Două beri în cinstea vindecării
La sfârșitul lunii martie, Vlad are programată operația. Deja și-a făcut calculele pentru vacanța de vară, când se vede sănătos: „Sună pueril, dar vreau să beau două beri după ce am terminat tratamentul. Le-am și spus alor mei că îmi cer de pe acum scuze pentru seara în care o să fac asta. Sistemul meu imunitar nu e unul tocmai ridicat acum și probabil că berile își vor spune cuvântul rapid„, se amuză puștiul. Are, până la urmă, ceva din teribilismul oricărui copil. Trece apoi la planurile serioase, unele care includ reînceperea alergărilor și călătoriile. Nu își mai poate imagina cum arată o săptămână fără ședințe de chimioterapie, dar abia așteaptă să afle din nou: „Mă întreabă toată lumea dacă îmi este frică de operație. Le spun că nu, din contră. Vreau să scap și să redevin un adolescent normal. Cu probleme care de fapt nu sunt și cu un program care să conțină numai școală, mâncare, vacanțe și somn”.
Clubul Petrolul a donat pentru Vlad Radu suma de 5.000 de lei, în timp ce profesorii liceului la care învață căpitanul juniorilor au făcut o chetă și i-au oferit acestuia 3.000 de lei. Vlad a folosit acești bani pentru a-și plăti ședințele de chimioterapie, dar a și donat spitalului Fundeni suma de 2.000 de lei. Și-a justificat alegerea astfel: „Au avut grijă de mine. Puteam să mor. Din puținul meu am considerat că trebuie să le ofer și lor”
Își lasă ghetele în cui
Deși îi lipsește fotbalul, sportul la care a fost conectat de când era mic și care i-a oferit cele mai multe bucurii, Vlad a luat hotărârea de a renunța: „Consider că am pierdut exact anul în care trebuia să demonstrez ce pot. Aveam oferte din străinătate, voiam să joc pentru echipa mare a Petrolului, dar am pus punct acestor vise. Nu mă simt capabil să revin la forma la care am fost. Sunt mulți puști talentați, îmi va fi prea greu să țin pasul cu ei după o perioadă atât de lungă de sedentarism”. Mai mult de atât, îi este teamă de repetarea scenariului din mai, când o fază banală l-a dus pe patul de spital. Nu știe ce vrea să devină când va crește mare: „Poate o să mă fac medic. Sau o să mă duc la poliție. Sau reporter de sport. Sau mă duc la ASE. Nu am nici cea mai mică idee. Din fericire mai am încă un an să mă gândesc la asta”. Din căpitan al Petrolului va deveni doar fan și atât. Iar banderola va rămâne pe birou, ca amintire a perioadei în care viața era ușoară și nu conținea chimioterapie, procente de supraviețuire și kilograme în minus.
Cea mai frumoasă amintire din fotbal rămâne cea în care am dat gol de la 35 de metri. Amuzant este că eu nu am văzut cum a intrat mingea în poartă. S-a dus lumânare și m-am întors cu spatele, antrenorul deja țipa la mine că am ratat o șansă mare de atac. La câteva secunde după, toți colegii săreau pe mine și mă felicitau. Nu îmi venea să cred Vlad Radu, junior Petrolul Ploiești
INFO La sfârșitul lunii noiembrie, părinții lui Vlad au deschis un cont în care să poată fi donați bani pentru acesta. Recuperarea de după operație este una costisitoare, astfel că cei care vor să îl ajute pe Vlad au la dispoziție următorul cont bancar, pe numele Vlad Marian Radu, la Raiffeisen Bank, agenția Urlați: RO08 RZBR 0000 0600 1586 4599
Astăzi va avea loc o întâlnire între jucătorii Petrolului Ploiești și Vlad, iar la partida de duminică, dintre Petrolul și Oțelul Galați, de la ora 19:30, pe DolceSport, la intrarea pe stadion vor fi amplasate cutii în care suporterii pot dona bani pentru acesta
Abia aștept să se termine totul. Nu știu cum o să arate viața mea, nu știu cum ar fi arătat dacă nu aș fi pățit asta. Știu doar că perioada petrecută ca junior la Petrolul Ploiești a fost de departe cea mai frumoasă până acum. Mă așteaptă și alta Vlad Radu, junior Petrolul Ploiești
Care echipă de vis din ultimul sfert de secol e mai bună?
Vezi rezultate
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER