Perfecțiunea e scumpă și plictisitoare! Într-o Europă în plină recesiune, Basel se menține în topul celor mai scumpe orașe

Basel se află pe locul 9 în topul celor mai scumpe orașe din lume pentru expați, conform unui studiu al firmei de consultanță ECA International, preluat de Business Insider

Stadionul lui Basel a costat doar 143 de milioane de euro și este speculat la maximum de către elvețieni: anexele i-au fost ocupate cu peste 30 de magazine și mai multe restaurante

E greu de înțeles Elveția chiar și după ce ai luat contact cu viața de aici. Aflată în centrul unei Europe în plină recesiune, Țara Cantoanelor pare că funcționează după reguli economice diferite față de cele după care se ghidează restul continentului, ale căror explicații le putem găsi, poate, consultând arhivele Ziarului Financiar. De neatins pentru omul de rând, turist sau în interes de serviciu, Elveția șochează prin prețurile mari la orice, prețuri nejustificate de calitatea bunurilor sau a serviciilor. Care este diferența între un trai bun și bogăție? Doar yachturile de sute de metri lungime ale bogaților ruși sau mașinile Lamborghini mov ale șeicilor să se încadreze în această ultimă descriere? Am căutat explicații în Basel, locul în care Steaua își joacă azi ultima șansă în ceea ce privește calificarea în primăvara europeană, oraș plasat pe locul 9 în lume în topul celor mai scumpe orașe pentru expați.

Scurtă introducere în atmosferă. Un Airbus A320 al Swiss Air plecat de la București aterizează la Zürich. Traseul spre Basel (85 de kilometri distanță) arată/costă astfel. Bilet de tren, clasa a doua, 133 de lei. Până la tren mai este o oră, deci pauză de espresso, 31 ron, și brioșă, 25 de lei. Fumătorii au „bonus” de 28 de lei pentru un pachet de țigări. Gift shop-urile sunt ofertante, un magnet de frigider e 50 de lei, o vedere mai pretențioasă e 78 de lei. O altă oră mai târziu, gara din Basel „vine” cu un meniu junk-food de 64 de lei, o cafea de 32 de lei și o călătorie cu taxiul spre hotel la numai 13,8 lei pe kilometru. Sigur, cine se poate abține de la o cutie de Coca-Cola la 0,33 litri de 15 lei, plus o pungă de chips-uri de 25 de lei, înainte de a plăti 440 de lei pe noapte la un hotel de trei stele? Adică 935 de lei, de pe Aeroportul din Zurich până în camera de hotel. Sau, dacă vreți, cu mai bine de 50% mai mult decât salariul minim net pe economie din România.

Interes zero pentru fotbal
Situat acolo unde granița Elveției se întâlnește cu cea a Franței și cu cea a Germaniei, Basel este oficial recunoscut drept gazdă pentru producătorii de medicamente. Fotbalul, sport pe care FC Basel l-a popularizat la maximum în ultimii ani prin participările în cupele europene, este interesant doar pentru puștime. Nu există, precum în alte orașe cu tradiție fotbalistică, discuții, agitație sau semne ale apropierii unui meci din Liga Campionilor. Singurele semne cum că există un FC sunt date de graffiti-urile din jurul școlilor ori de abțibildurile pe care ultrașii le plasează în stațiile de tramvai sau în fast-fooduri. Lipsa de griji pe care o oferă stabilitatea financiară se observă în mimica celor întrebați de apropierea partidei de Ligă. „Nu știu”, „nu, mulțumesc” sau „nu, nu urmăresc fotbalul” sunt, invariabil, răspunsurile primite la orice întrebare legată de interesul pentru FC Basel – Steaua București.

Stadion transformat în mall
Ca de fiecare dată atunci când echipele românești joacă pe o arenă mare din Europa, nu putem ignora felul în care străinii au speculat la maximum construcția stadioanelor. St. Jakob Park, arena de aproape 40.000 de locuri pe care joacă FC Basel, a costat 143 de milioane de euro și este, pe lângă un stadion de fotbal, și un adevărat mall. Are 32 de magazine înșirate pe trei niveluri, două restaurante pentru fani și alte trei pentru VIP-urile de la lojă, iar lipsa de locuri de parcare din jur a dat naștere unei parcări subterane, pe două niveluri, pentru aproape 700 de mașini. Accesul este ușor pentru fani deoarece în apropiere există autostrăzi, stații de autobuz și tramvai, iar elvețienii i-au construit stadionului propria stație de tren.