Suporteri necalificați

Poate că România nu are o echipă națională prea consistentă, dar cu siguranță are o echipă mai bună decât suporterii ei. Cum este posibil ca tribuna de pe Arena Națională să facă atât de rapid drumul de la „cea mai tare tare atmosferă pe care am văzut-o vreodată pe un stadion”, complimentul suprem făcut după meciul cu Ungaria de un monument al fotbalului nostru precum Cămătaru, la acel „bă, n-am mai văzut așa ceva” șuierat printre dinți de Torje sub ploaia de apostrofări venite din tribună la meciul cu Estonia?
Dragostea adevărată pentru națională nu înseamnă asemenea pulsiuni precum cele apărute la meciul cu Ungaria, ci o pasiune constantă care să nu fie determinată de succese sau de jocul atrăgător al echipei. Noi avem circ în fotbal, dar și un public de circ venit să se bucure sau să huiduie în funcție de cum ies „acrobațiile”. Nu-i încurajăm pe „artiști” în salturile lor mortale, ci doar așteptăm detașați să vedem dacă le iese sau dacă își rup gâtul. Și dacă-și rup gâtul, îi huiduim în timp ce nefericiții ies „pe scut” din arenă…

Doar într-un astfel de spațiu al frustrării, nefericirii, contestării cvasipermanente, un selecționer cu recorduri (cele mai multe meciuri la națională, cele mai multe victorii, cele mai multe calificări cu naționalele de seniori și tineret dacă va trece și de acest baraj) este și cel mai nedreptățit și cel mai contestat selecționer din istoria naționalei. Pițurcă rămâne singurul selecționer dat afară după ce a calificat naționala la un turneu final, rămâne singurul selecționer despre care președintele federației a afirmat în public că l-a pus pentru că nu avea altă variantă, rămâne singurul selecționer huiduit de public și când duce naționala la un baraj…

Într-o atmosferă de o neîncredere sublimă în naționala noastră, Pițurcă își va lua ceata cea vestită și se va duce în barajul pe care mai toată lumea îl vede de netrecut pentru Stancu, Torje, Tănase și toate celelalte obsesii contestate ale selecționerului. Întorcându-mă la una dintre cele mai faimoase scandări de pe stadioanele noastre, îi strig selecționeului „Piți, Piți, lasă-ne”. Să te contestăm și tu du-ne acolo unde numai tu ne-ai dus în ultimii 15 ani. La un turneu final.