Când fotbalul bate tenisul! Dorin Rotariu a abandonat trei ani „sportul rege” pentru a se dedica primei mari iubiri

*Dorin Rotariu (17 ani / 1,81 m) a abandonat trei ani fotbalul pentru a se dedica primei mari iubiri, tenisul, sport în care a făcut carieră în turneele de copii. Tatăl său, Ilie Rotariu, spune că stângaciul căruia Dinamo nu i-a activat clauza de cumpărare a crescut în ultimul an șapte centimetri. L-au ajutat atât sportul alb, cât și baschetul

*ProSport l-a vizitat la Timișoara pe Ilie Rotariu, tătăl mijlocașului de la Dinamo

*Dorin joacă tenis în timpul liber cu racheta lui Nadal

*Nepotul lui Iosif Rotariu a învățat în clasele 1-4 la Liceul Shakespeare din Timișoara, iar la Dinamo își exersează engleza cu Boubacar

Portretul fiului zugrăvit de tată devine întotdeauna interesant. Dincolo de fardul involuntar, imaginea construită de părinte reproduce cu minuțiozitate toate reperele din transformarea copilului pasionat de mișcare în sportiv de performanță. Și, când povestea studentului de pe băncile fotbalului e spusă de vocea unui fost jucător de Liga 1 și Liga 2, atunci gradul de interes crește.

Vocea naratorului îi aparține lui Ilie Rotariu, fratele geamăn al lui Iosif Rotariu, iar protagonistul materialului face parte din seria fotbaliștilor care au intrat în acest sezon în clubul jucătorilor de la care lumea are așteptări. Și pe bună dreptate! Sunt acei sportivi pe care îi scoți din joc doar dacă-i închizi în vestiar și înghiți cheia sau îi orbești cu o oglindă de poșetă când meciul se joacă înaintea mesei de prânz.

Turneele zonale de tenis, la degetul mic

Dorin Rotariu (17 ani) se află la vârsta la care despărțirea de adolescență se produce insesizabil. Prin ce a arătat în minutele bifate în derbyul cu Steaua (0-2), puștiul format la Poli pare deja să fi lăsat tricoul junioratului pe vreun vechi film alb negru mototolit. Posedă un control bun al balonului, are curaj, personalitate și e genul fotbalistului care poate face diferența în relația unu la unu. Foarte puțini știu însă că stângaciul promovat la prima echipă de Cornel Țălnar a renunțat la fotbal timp de trei ani. A plonjat de mic în două universe paralele, iar primul teren al visurilor sale a a căpătat forma suprafeței roșiatice tăiate de-un fileu care se uita la el de sus în jos. „Când mergeam cu Roti să jucăm tenis, iar el avea doar vreo patru ani, deodată îl vedeam că bate mingea de tenis la un perete de la Baza Electrica. De-atunci am înțeles că e mult mai îndemânatic decât noi și a fost imediat preluat de profesorul Răzvan Popoviciu. Mai târziu, și mingea de fotbal i s-a lipit de pantofiori. Și așa a început să practice în paralel cele două sporturi”, deschide o fereastră din trecut Ilie Rotariu. Și când mai afli că baschetul și tenisul de masă aveau să devină „complemetarele” de relaxare pentru puștiul școlit la Liceul Shakespeare din Timișoara, prin minte îți fuge silueta unui copil care n-ar fi închis ochii niciodată!

Așa o fi fost!? Poate da, poate nu, cert e că Rotariu senior clipește vesel: „Deborda de energie! A pendulat permanent între tenis și fotbal, dar obișnuia să câștige tot în turneele de tenis zonale: la Oradea, la Arad, la Cluj! Alerga pe tot terenul și marșa, ca o comparație, mereu pe lovitura liftată în genul lui Nadal. La 11 ani am hotărât să‑și facă o carieră în sportul alb și să abandoneze fotbalul”.

Făt-Frumos din Ștefan cel Mare

Băiatul care scria cu stânga, ștergea praful cu stânga și tăia pepenele tot cu stânga părea să fi cârmit spre tenis în clasa a 5-a pentru o cursă grea, de noroc, de bani mulți investiți și (poate) de mulți bani câștigați. Însă la doar 36 de luni distanță, fotbalul avea să-l smulgă definitiv de pe linia de serviciu. Dragostea pentru tenis s-a eternizat, dar cariera a hotărât să și-o facă în fotbal.

„Dacă ești talentat, nu se vede cât ai lipsit din cadrul organizat. Și eu, și Iosif am început fotbalul pe la 16 ani, așa că nu a reprezentat o problemă pentru el să se întoarcă la fotbal la LPS Banatul. Talentul, seriozitatea, ambiția de a reuși sunt printre principlalele lui calități. Mă uit și acum la primele lui ghetuțe luate parcă de la nou-născuți de Roti. Și când te gândești că acum poartă 42 și jumătate…”, mai aruncă Ilie o privire nostalgică. Și, printre schimbările de direcție ale tatălui, mai descoperim că preferatul lui Țălnar a crescut în ultimul an șapte centimetri (de la 1,74 m, la 1,81 m) – „poate datorită tenisului și baschetului. Și eu și soția mea suntem mai micuți” și mai aflăm că engleza asimilată la grădinița făcută alături de Buia, Filip și Roman și la Liceul Shakespeare din Timișoara a fost exersată recent în discuțiile cu colegul… Boubacar! Glumă sau nu, cert e că trecerea de la Poli la Dinamo și încrucișarea de drumuri cu Țălnar l-au propulsat pe micul Rotariu în atenția mai multor cluburi importante de la noi.

Până să se risipească ceața în privința viitoarei sale destinații, adolescentul Dorin își continuă cariera în liniște și adaugă noi driblinguri care vor fi povestite peste ani. Până să citiți și portretul fotbalistului Rotariu din materialul alăturat, priviți imaginile de suflet ale unui părinte de fotbalist care a înțeles în acesastă primăvară că fiul său a luat decizia corectă în urmă cu trei ani. Când fotbalul a bătut tenisul.

Când mai vine pe acasă, Dorin  mă bate mereu la tenis. Poate pentru că joacă mereu cu o rachetă Babolat model Nadal. Costă peste 200 de euro!?
Ilie Rotariu, tatăl fotbalistului

3 favoriți are Dorin Rotariu în fotbalul mondial: Messi, Di Maria și Balotelli

Dorin Rotariu e în clasa 11-a la un liceu privat din Timișoara
În București, timișoreanul locuiește într-un apartament cu Buia și Dobrosalevici