EXCLUSIV Juca la Parma și câștiga mai mult decât un doctor la început de drum, dar a renunțat la fotbal pentru a face Medicina. Povestea inedită a fundașului remarcat de Chivu

Rareș Fătu are 20 de ani și în ultimii trei ani și jumătate a fost jucătorul lui Parma. Un fundaș central care a trecut și pe la Academia Hagi și a avut și selecții în naționalele de juniori ale României.

La Parma a adunat peste 70 de meciuri în echipele de juniori și l-a cunoscut și pe Cristi Chivu, care l-a chemat la ședințele de pregătire ale primei echipe, când antrena acolo. În toamnă, Rareș Fătu a dat probe de joc la UTA și Chindia. Dorea să ajungă la o echipă de seniori.

Formația din Liga 2 i-a oferit un contract, doar că decizia sa a surprins pe toată lumea. Chiar pe când să facă pasul la seniori, Rareș Fătu a ales să renunțe la fotbal, pentru a încerca să devină medic ortodont. O decizie plină de curaj pentru un tânăr de 20 de ani, care spune că avea un salariu la Parma mai mare decât al unui medic tânăr și care crede că ar fi putut juca, fără probleme, în Superliga României.

Vezi galeria foto
4 poze

Rareș Fătu și-a spus povestea inedită, pentru ProSport. Povestește că fotbalul nu-l mai făcea fericit și vorbește despre cât de important este ca tinerii fotbaliști să nu renunțe la școală, pentru a avea mereu această „variantă B”. O poveste atipică din fotbal, dar care nu înseamnă că n-ar putea avea un final fericit.

Cât de frumos a fost! Biliboc a reușit un gol din foarfecă spectaculos, care ar fi făcut înconjurul lumii, dar a fost anulat dintr-un motiv incredibil!

20:23

Revenire importantă la Rapid. E ca un nou transfer pentru Gâlcă: „După 276 de zile”

20:07

„Chivu mi-a redat încrederea în oameni. Un om atât de bun”

Rareș, ultima dată când am vorbit erai jucător la Parma Primavera. Acum ce faci?
Învăț, ca să dau la Medicină.

Ce s-a întâmplat? Cum de ai decis să renunți la fotbal?
Eram jucătorul Parmei și în ultima perioadă nu prea jucasem și îmi doream să merg la o echipă de seniori. Am început să dau niște probe în România, am fost la UTA și la Chindia. De la Chindia am primit o ofertă, însă, în același timp, mi-am dat seama că fotbalul nu mă face atât de fericit și nu mă văd jucând încă 15-20 de ani. Tata are încă oferta cu contractul, pe telefon. Era un contract bun pentru România, dar revenind în țară m-a lovit puțin adevărul de aici, cu bani puțini, condiții slabe, eu obișnuidu-mă cu condițiile de acolo.

O decizie radicală…
Eu de mic am învățat foarte bine, am fost olimpic național la matematică… Aveam opțiunea asta în gând. Școala nu era ceva străin pentru mine.

Tu mai aveai contract cu Parma?
Mai aveam contract dar antrenorul îmi spusese că veniseră niște băieți tineri de perspectivă și că îmi va fi greu să mai joc.

L-ai cunoscut și pe Chivu, când ai fost chemat la antrenamentele echipei mari.
Da, este chiar e un lucru foarte important din cariera mea. Mi-a redat încrederea în oameni. În sensul în care m-a prezentat tuturor. Un om atât de bun. Mai mergeam, din când în când, la antrenamentele primei echipe și cu Fabio Pecchia, dar el nu mă prezenta niciodată. Cu Chivu a fost super. Parcă nu-mi venea să cred.

A renunțat la un salariu mai mare decât al unui medic tânăr. „Din păcate, cred că câștigăm mai mult”

Ce au spus cei de la Parma când le-ai spus că vrei să renunți?
Păi într-un fel a fost și dorința lor să încheiem contractul. Probabil aveam și salariul mare. Nu erau de acord să plec împrumut și să-mi plătească ei salariul. Mi-au reziliat contractul, mi-au plătit despăgubire pentru anii pe care îi mai aveam și am rămas liber.

Salariul de la Parma era comparabil cu salariul unui medic tânăr?
Din păcate, cred că câștigăm mai mult (râde).

Și nu te-ai gândit la asta?
Da, m-am gândit. Dar mi-am ales o ramură mai modernă, unde se plătește bine (râde). Mi-am ales ortodonția și vreau să fac carieră în acest domeniu, unde se poate câștiga comparabil cu nivelul unui jucător de fotbal din prima ligă.

„Cred că fotbalist de Liga 1 puteam să ajung. N-am avut niciodată fotbalul atât de adânc în sânge”

Nu-ți mai plăcea fotbalul sau nu erai mulțumit de performanțele tale?
Cred că n-am avut niciodată fotbalul așa de adânc în sânge. De mic am fost bun și se vedea o diferență între mine și ceilalți copii, de pe plan intern. Ești fericit când se întâmplă asta, dar când devine greu și nu ai atât de impregnat acest „microb” îți dai seama că stresul este mult mai mare decât fericirea pe care o ai când joci.

Cât de departe crezi că puteai ajunge ca fotbalist?
Cred că fotbalist de Liga 1 puteam să ajung. Dar nu aș fi putut ajunge la o echipă de top în Europa, unde îmi doream eu. Și acesta a fost un motiv pentru care am renunțat.

Părinții cum au reacționat?
Mama a fost foarte fericită că mă întorc acasă după 6 ani. Tata a crezut că este o decizie pe fond emoțional, dar vorbind cu el, l-am făcut să înțeleagă că rezultatele mele din ultima perioadă nu au legătură cu decizia. Rezultatele doar au scos la iveală fix ceea ce îmi doream cu adevărat.

De când te gândeai la această decizie?
Nu m-am gândit niciodată foarte tare. Încă doream cu ardoare să izbutesc în fotbal. Am o soră și un văr care vor și ei să dea la Medicină și îi vedeam cum învață. Iar înainte să plec, eu eram olimpic și, dintre ei, eu știam cele mai multe. Când am dat probe la Chindia am trecut pe acasă și l-am văzut pe vărul meu cum învață și m-am gândit că parcă mi-ar plăcea și mie să fac așa ceva. M-am uitat în oglinda sufletului meu și am văzut ce îmi doresc eu, cu adevărat.

„Am tras de mine să învăț, să îmi creez și a doua opțiune. Pentru unii prăpastia devine prea mare”

Crezi că sunt mulți fotbaliști nemulțumiți cu ceea ce fac, dar care nu au curajul de a lua o decizie radicală în carieră?
Pe mine m-a ajutat mereu faptul că am învățat bine. Și nu am regresat atât de tare încât să nu mă mai pot întoarce. Dar uitându-mă la unii colegi, școala a căzut mai jos pentru ei și nu se mai pot întoarce. Poate dacă ar renunța la fotbal ar putea să se facă doar profesori de sport, ceea ce nu este un lucru rău, dar salarial este mai greu. Pentru că prăpastia dintre tine și cei care învață se mărește și devine imposibil de trecut, iar asta este înfricoșător. Eu am luat BAC-ul cu 9,5, am tras de mine să învăț, să îmi creez și a doua opțiune, pe lângă fotbal. Să nu fiu încorsetat într-un domeniu în care s-a dovedit că nu eram fericit. Nu poți învăța la nivel de performanță, dacă joci fotbal, dar să ai note bune și să-și menții mintea activă se poate.

Este foarte important ca atunci când simți că locul tău este altundeva, să ai curajul să pleci?
Da, este foarte important. Eu sunt fericit că am avut acest curaj. Acum un an nu pot să spun că aș fi avut curajul de a schimba radical cursul vieții mele. Dacă vrei să fii fericit, până la urmă, trebuie să schimbi ceva. Dacă nu, o să duci o viață mai puțin plăcută.