SERIAL | Zbuciumul omoloagelor Stelei. Primul episod: Albania, Partizani Tirana. După dispariţia regimului comunist, lui Partizani i-a fost tot mai greu să supravieţuiască. Dispăruse „furtunul” de la armată

7 nov 2017 7533 afişări Comentează şi tu Special
SERIAL | Zbuciumul omoloagelor Stelei. Primul episod: Albania, Partizani Tirana. După dispariţia regimului comunist, lui Partizani i-a fost tot mai greu să supravieţuiască. Dispăruse „furtunul” de la armată

În ţările care au avut ghinionul să intre în sfera comunistă, acesta şi-a întins tentaculele mizerabile urmând un şablon stabilit de cei care au impus o asemenea orânduire socială îndoielnică. Acesta însă nu a fost întins pe un teren plan, astfel încât să fie copiat peste tot la fel, ci s-a imprimat în funcţie de situaţia prezentă în teren, în unele locuri mai pregnant, în altele mai puţin. Într-un asemenea tipar s-a înscris şi crearea unor cluburi sportive departamentale, căci totul trebuia uniformizat.

  • ProSport vă prezintă serialul Zbuciumul omoloagelor Stelei

Cele mai mai influente, autoritare, protejate şi unde se vărsau cei mai mulţi bani erau cele ale Armatei şi ale Securităţii. De ce? Căci instituţiile care le patronau erau cele care apărau regimurile dictatoriale ce înhăţaseră respectivele ţări. Aceasta a fost explicaţia că şi în timp de pace uniformele au controlat sportul. Cum afirmam mai înainte, în unele ţări mai apăsat, în altele mai puţin, în funcţie de gradul de duritate al fiecărui regim.

Pornind de la evenimentele care de curând au marcat în mod nefast existenţa Stelei de la noi, în materialul de faţă, am încercat să vedem dacă omoloagele ei din celelate foste ţări socialiste din Europa au avut parte de un asemenea zbucium.

Fără România au fost opt asemenea ţări, incluzând-o aici şi pe Iugoslavia care mai degrabă a fost şi s-a comportat ca o ţară nealiniată, nefăcând vreodată parte din Pactul de la Varşovia. Am prezentat în cele ce urmează felul în care au pătruns toate acestea în fotbalul din ţările lor, ce denumiri au avut de-a lungul timpului, de ce influenţă s-au bucurat şi apoi perioada mai incomodă pe care au trăit-o aproape toate odată cu dispariţia comunismului, cel care le-a dat viaţă şi mai apoi seva existenţei.

Primul episod: ALBANIA. PARTIZANI TIRANA

  • Locul 6, cu 11 puncte, la cinci puncte de podium. Campioana merge în preliminariile Ligii Campionilor, locurile 2 şi 3 pătrund în preliminariile Europa League.
  • Antrenor Sulejman Starova (61 de ani). A antrenat numai în Albania şi l-a înlocuit pe Marc Iuliano, fostul stoper al lui Juventus şi al naţionalei Italiei
  • Top 3 jucători: Alban Hoxha (portar, cota 600.000 de euro), Arbnor Fejzullahu (fundaş dreapta, 475.000 de euro) şi Idriz Batha (mijlocaş central, căpitan, număr zece, cota 400.000 de euro). Toţi trei sunt albanezi.

S-a înfiinţat pe 4 februarie 1946, imediat după cel de-al Doilea Război Mondial şi totodată eliberarea Albaniei. N-a fost însă primul club militar, cu un an înaintea sa activând în prima divizie două echipe ale unor divizii ale armatei: Ylli Shkodër şi Liria Korçë, care după un an au fost dizolvate, iar cei mai buni jucători ai lor s-a dus la nou înfiinţata Ushtria Tiranë.

„Ushtria” în albaneză înseamnă „armată”, cuvânt foarte asemănător cu al nostru „oştire”. În cinstea partizanilor albanezi, autorităţile au hotărât ca Ushtria să devină Partizani. Susţinută permanent de armată, avea să fie printre protagonistele campionatului albanez, ducând lupte aprige pentru supremaţie cu echipa internelor, Dinamo Tiranë, dar şi cu o alta, de tradiţie, fondată în 1920, SK Tirana, cea rebotezată de comunişti 17 Nëntori (dinamoviştii şi-o amintesc prea bine). După dispariţia regimului comunist, lui Partizani Tiranë i-a fost tot mai greu să supravieţuiască, căci dispăruse „furtunul” de la armată. În 1994, a fost preluată de omul de afaceri Albert Xhani.

Cu toate acestea, după câteva sezoane onorabile, la finele lui 1999-00 a trăit prima sa retrogradare. E adevărat, s-a reîntors imediat şi a revenit destul de repede echipă de top, însă departe de anvergura pe care o avea în perioadele în care era o abonată la trofee. 2008-09 s-a dovedit din nou un sezon de cumpănă, când a ajuns să joace barajul pentru rămânere în prima divizie pe care l-a pierdut în faţa lui Kastrioti Krujë. Aşa că 2009-10 a găsit-o din nou în eşalonul secund, moment în care Albert Xhani şi-a redus sprijinul financiar. Acest lucru s-a repercutat în neplata salariilor.

Alţi doi oameni de afaceri, Paro Laci şi Lulëzim Sallaku, au cumpărat 40%, respectiv 10% din acţiunile clubului, celelalte 50% rămânânu-i lui Xhani. Ulterior, Laci avea să preia controlul asupra finanţelor clubului, deblocând plata salariilor către antrenori şi jucători. Acest lucru însă nu a reuşit să readucă echipa pe prima scenă. Ba mai rău, la finele sezonului 2010-11 s-a clasat pe ultimul loc, retrogradând în a treia divizie! S-a întors însă imediat în eşalonul secund. În sezonul 2012-13, Laci şi Xhani s-au retras, locurile lor fiind luate de doi co-parteneri care urmau să conducă clubul, ambii cu câte 50%, mai sus amintitul Lulëzim Sallaku şi Gazment Demi. După patru ani de absenţă, Partizani a revenit pe prima scenă, iar prin retragerea lui Sallaku, Demi a rămas acţionar unic.

A cucerit 15 titluri (1947, 1948, 1949, 1954, 1957, 1958, 1959, 1961, 1962-63, 1963-64, 1970-71, 1978-79, 1980-81, 1986-87, 1992-93); 15 cupe (1950, 1951, 1953, 1954, 1973-74, 1984-85, 1987-88, 1988-89); Cupa Balcanică în 1970; a participat la 24 de ediţii ale cupelor europene.

Versiune selectata: mobil / standard

Citarea se poate face în limita a 250 de semne. Nici o instituţie sau persoană (site-uri, instituţii mass-media, firme de monitorizare) nu poate reproduce integral scrierile publicistice purtătoare de Drepturi de Autor fără acordul Mediafax Group.