Liberul arbitru

Când spui Panciu, te gândeşti automat la vin şi la podgorii. Pentru Ionică Serea, însă, Panciu înseamnă fotbal. Scos pe uşa din dos a arbitrajului astă-primăvară, după semifinala de Cupă dintre FC Vaslui şi CFR Cluj, când a fost acuzat că nu le-a dat două penalty-uri moldovenilor, Ionică s-a dedicat echipei locale şi încearcă să şteargă cu buretele perioada petrecută în arbitraj.
Serea nu vrea să vorbească despre ce a fost. "Gata, am uitat! Nu am niciun regret vizavi de ce s-a întâmplat. E un capitol şters din viaţa mea", spune fostul arbitru atunci când reporterul încearcă să-i răscolească trecutul. "M-au mai căutat şi alţii, de la ziare, de la televiziuni, dar nu mai vreau să discut despre trecut". Se lasă, totuşi, într-un târziu, "dar după meci. Acum trebuie să pregătesc jocul ăsta".

A luat echipa din divizia D

Jocul ăsta este cu Ceahlăul II şi se dispută la Panciu, în cadrul etapei a opta din Seria I a Ligii a III-a. Arena este una cochetă, cu vreo mie de locuri pe scaune, totul în culori alb şi roşu. Nici gazonul nu e rău, există şi o instalaţie de nocturnă cam empirică, dar la "C" merge. "Poate din primăvară să-i dăm drumul. Să vedem...", afirmă fostul arbitru, care adaugă că "echipa asta am luat-o în urmă cu doi ani, din judeţ. Am promovat rapid, acum suntem în prima jumătate, iar dacă aş avea ceva bani, aproape sigur aş promova în Liga a II-a".

"Dacă ştia când să dea «galben», nu era la «C»!"

În tribune, vreo sută de spectatori. Între care lumea bună a urbei. Ca în orăşelele de provincie. Adică preşedintele Judecătoriei din localitate (care este şi preşedintele clubului), şeful Poliţiei, oameni de la Primărie. "Ai lui Serea", jucătorii adică, nu se mişcă rău, dar pe margine Ionică se agită non-stop. Are ce are cu unul, Bâră: "Dă drumul la minge, că vii lângă mine, pe bancă!" sau "Bâră, ieşi, bă, odată la pas!" (apoi, către bancă: "Nu înţelege, bă, deloc, ăsta, e bătut în cap!").
De fapt, pentru fiecare are câte un sfat sau un reproş. După ce îl schimbă pe unul dintre fundaşii centrali, îl ia la rost: "Ce ţi‑am zis eu ţie, mă? Să iei adâncime, nu să joci în linie că dacă ştiai să joci în linie erai în locul lui Chivu, la Inter!". Despre arbitraj, mai nimic, deşi centralul mai şi greşeşte.
Doar când secundul său îi strigă arbitrului să-i dea "galben" unui jucător de la adversari, se întoarce către el şi îi spune: "Lasă-l, mă, că dacă ştia când să dea «galben», nu era la «C»!".
La final e 3-1 pentru Panciu, iar chipul lui Serea este tot un zâmbet. "Fotbal am făcut de când mă ştiu, fotbal o să fac până o să mor. De pe teren nu poate să mă dea afară nicio comisie din lume!".

"Porumboiu conduce arbitrajul!"

Nu-mi lipseşte deloc arbitrajul. M-au dat afară? Nici o problemă! Poate că mi-au făcut un bine, că am scăpat de stres, de presiuni, de mizerie! Nu m-am născut arbitru, nu trăiam din banii din arbitraj", îşi începe Serea confesiunea. Legat de meciul în urma căruia a fost scos din arbitraj, Vaslui - CFR, Ionică spune: "Nu ştiu dacă a fost mâna lui Porumboiu sau a altcuiva. Nici nu mai contează cine a fost", după care începe atacul: "Porumboiu a strigat în gura mare după acel meci, dar a uitat când venea la mine, la Focşani, să mă roage să-l ajut! Zicea că ştie el că am luat eu şpagă, dar să dovedească! E uşor să spui că a luat ăla şpagă, să arunci cu noroi, dar dovedeşte! În viaţa mea n-am luat un leu de la nimeni, mă jur! Iar când am fost judecat la Comisie după Vaslui - CFR, în comisia aia era şi Dan Petrescu, cel care a fost observator la meciul respectiv! Păi, ce şanse să am eu? Oricum, Porumboiu conduce, din umbră, arbitrajul românesc".

Atac la foştii mari arbitri

A urmat la rând Ion Crăciunescu: "Acum spune că eram un arbitru talentat, dar el a fost primul care mi-a dat în cap. M-a retras de pe lista FIFA, după care m-a trimis la «C». Ce să spun, mare serviciu mi-a făcut că m-a adus apoi iar la «A»! Răul cel mare mi-l făcuse. Mai lăsaţi-mă cu foştii noştri mari arbitri! Ştim toţi ce făceau şi ei, dar pe ei nu-i judeca nimeni aşa! Ei, în loc să ne apere pe noi, când greşeam, erau de partea conducătorilor".
Serea spune că acum nu s-ar mai întoarce în arbitraj nici dacă ar fi rugat! "Pentru ce? Ca să-mi stric iar liniştea, viaţa? Acum am şi eu timp să ies cu soţia, am timp mai mult pentru copii. Ştiţi cum e acolo, sus, când ajungi? Bate vântul din toate direcţiile, de la nord, sud, vest şi est, iar dacă n-ai un scut, să te apere, te zboară imediat! Eu ce scut să am, că mama a fost casnică, iar tata electrician? Am ajuns sus pe puterile mele, nu m-a ajutat nimeni. Eu n-am avut tată fost arbitru! Cum credeţi că eram judecat la Comisii în comparaţie cu alţii, al căror tată era acolo? Pentru ce să mă mai întorc în arbitraj? Nici măcar atmosfera nu mai este cea de odinioară. S-a stricat şi s-au stricat prietenii de pe vremea când era Crăciunescu şef, că avea câte un spion în fiecare brigadă! Mă trezeam cu telefon de la el după meciuri şi îmi spunea tot ce făcusem! Păi, de unde să ştie, dacă n-avea un om în brigada de la meci?".

Eşti corect sau te îndoi, tot acolo ajungi!

Cât de corupt sau de corect a fost Serea? E o întrebare grea, la care cel mai bun răspuns poate fi cel formulat de un alt fost arbitru, care n-a dorit însă să-i fie declinată identitatea: "Cei care n-au pe nimeni în spate, cum a fost Serea, este aproape imposibil să reziste pe puterile lor. Iar când eşti gata să cazi, vine un telefon, neapărat de la un club potent, în care ţi se comunică faptul că, dacă îi ajuţi, te scapă ei. Atunci ai de ales, mergi drept şi cu Dumnezeu înainte sau te îndoi. Problema e că, şi dacă te îndoi, mai devreme sau mai târziu tot cazi, pentru că ajungi în mijlocul unor conflicte de interese. Din păcate, ăsta e arbitrajul românesc!".¢

Declinul lui Serea a început de la Dinamo - FC Naţional

Meciul care a marcat începutul căderii pentru Serea a fost returul semifinalei de Cupă dintre Dinamo şi FC Naţional, scor 4-0, din primăvara anului 2005. El le-a dat atunci trei cartonaşe roşii oaspeţilor şi două penalty-uri gazdelor, arbitrajul respectiv fiind considerat a fi unul pe faţă cu Dinamo. Fostul arbitru dezvăluie acum că "un «roşu» şi un penalty le-am dat pe semnalizările asistentului Cojocaru, dar Crăciunescu, şef la CCA pe atunci, mi-a reproşat că am ascultat de asistent. Asta după ce, la toate şedinţele de până atunci ale comisiei, ne spunea să avem încredere unul în altul, să ne ajutăm! După meciul acela, s-a schimbat din nou regulamentul, în sensul că asistenţii să nu se mai bage. Crăciunescu m-a scos atunci de pe lista FIFA, a fost prima mare lovitură pe care am primit-o şi primul semn că sunt fiul ploii, pentru că n-aveam pe nimeni care să mă susţină".

L-a exasperat pe un poliţist albanez

Ca arbitru, Serea era simpatizat de colegi datorită firii sale vesele şi a glumelor pe care le făcea. A rămas de poveste întâmplarea de la Tirana, unde se afla, ca rezervă a lui Marian Salomir, la un meci internaţional. Povesteşte Dan Lăzărescu, asistent la acel joc: "Am fost cazaţi la un hotel de cinci stele, super, dar care se afla într-o intersecţie. Ori, cum în Tirana nu sunt semafoare, în intersecţia respectivă stătea un poliţist care fluiera non-stop, dirijând traficul. Ghinionul lui Serea a fost că dintre noi doar el a primit cameră pe partea aia, astfel că i-a fost imposibil să doarmă înaintea meciului, la prânz. Nervos, a ieşit pe balcon cu fluierul lui de arbitru, s-a ascuns într-un colţ şi a început să fluiere peste poliţist. Nimeni nu mai ştia ce se întâmplă, puţin a lipsit să nu se ciocnească ăia. Toată lumea se uita în sus, cine fluieră? După vreo 10 minute a intrat înapoi în cameră, dar măcar se răcorise!".