Exportați de Ceaușescu, uciși de teroriști

În urmă cu 38 de ani, pe 5 septembrie 1972, un eveniment sângeros zguduia mișcarea sportivă și, odată cu el, întreaga lume: un comando palestinian lua ostatici sportivi din delegația israeliană participantă la Olimpiada de la München. Criza, parte a conflictului arabo-israelian, avea să dureze 31 de ore și 34 de minute și să se soldeze cu 17 morți: 11 atleți israelieni, 5 teroriști palestinieni și un ofițer de poliție vest-german. Despre întreaga poveste s-au scris cărți, s-au făcut studii, s-au realizat documentare și s-au făcut filme. Sunt însă mai puțin cunoscute legăturile – în primul rând sportive – țării noastre cu acest episod negru din istoria modernă a umanității. Andre Spitzer, Kehat Shorr și Yossef Gutfreund, trei dintre cei unsprezece membri ai delegației israeliene uciși atunci, erau născuți în România! Un al patrulea israelian implicat în incidente, Henry Hershkowitz, scăpat ca prin urechile acului, s-a născut, de asemenea, în țara noastră.

Spitzer s-a născut la Timișoara
Andre Spitzer s-a născut la Timișoara, în 1945. A emigrat în Olanda în 1964, iar în 1971 s-a căsătorit cu una dintre elevele sale (era profesor de scrimă la Haga), iar la 27 de ani a devenit antrenorul de scrimă al naționalei Israelului, unde a și emigrat. La Olimpiada de la München a mers alături de soție, fetița lor de câteva luni rămânând în Olanda.
Pe durata Olimpiadei, soții Spitzer au plecat în Olanda, deoarece fetița se îmbolnăvise. Destinul a făcut ca Spitzer să revină apoi la München cu patru ore înainte de atacul terorist. Ultima oară când Spitzer a fost văzut în viață a fost în timpul crizei ostaticilor, când discuta cu negociatorii, într-un maiou alb și cu mâinile încătușate.

Shorr a plecat din România la 44 de ani
Kehat Shorr, cel de-al doilea israelian de origine română ucis la München, s-a născut în septembrie 1919, la Brașov. A fost un expert în tir, la Olimpiadă fiind antrenorul naționalei. În 1963 a reușit să emigreze, stabilindu-se la Tel Aviv cu soția și fiica sa. În dimineața zilei de 5 septembrie 1972, Shorr a fost luat ostatic din camera de hotel, fiind ucis o zi mai târziu de palestinieni.
Ultima oară, Shorr a fost văzut alături de Andre Spitzer la fereastra hotelului unde erau ținuți ostatici, teroriștii având îndreptate armele asupra lor.

Yossef Gutfreund a emigrat în 1948
Yossef Gutfreund s-a născut în 1931, în România, de unde a emigrat în Israel la 17 ani. În țara noastră și-a început studiile în materie de medicină veterinară. A abandonat însă această meserie în favoarea unei cariere de luptător. A participat, în calitate de soldat, la două dintre războaiele arabo-israeliene, din 1956 și 1967.
În 1972, la München, participa în calitate de arbitru de lupte. În noaptea atacului s-a trezit din somn crezând că Moshe Winberg, colegul său de cameră, băgase altă cheie în yală. Însă ușa s-a deschis și a văzut un mascat cu arma îndreptată spre el. A apucat să blocheze ușa timp de câteva minute, apucând să-și atenționeze colegii de atacul terorist. După 21 de ore, Gutfreund a fost omorât.

Supraviețuitorul născut la Brașov
Henry Hershkowitz, israelianul de origine română care a scăpat din atentat, s-a născut în 1927, la Brașov, și a fost membru al clubului Dinamo. Henry a fost și portdrapelul delegației israeliene la Olimpiadă. Alarmat de strigătele lui Gutfreund, a ieșit din hotel chiar pe balustrada clădirii unde era cazată echipa României, spun unele surse, în timp ce altele susțin că a scăpat pe la zona presei.

Henry Hershkowitz a reușit să scape alături de Gad Tsobari (lupte), Zelich Stroch (tir), Dan Alon, Moshe Yehuda Weinstain (scrimă), Shaul Ladany (marș) și doi medici. Toți au fost treziți de țipetele lui Gutfreund. „A auzit afară o armă automată. Târându-se, el a cercetat fereastra și a văzut un om necunoscut ieșind din apartamentul israelian de la ușa alăturată. Hershkowitz avea pușca sa de la tir, dar, nefiind sigur de câți intruși erau implicați și de pericolul în care se aflau ostaticii, a simțit că nu ar trebui să o folosească.

După ce toată această dramă de la Olimpiadă a luat sfârșit, Henry s-a întors la atelierul său de reparat ceasuri din Tel Aviv, pe care încă îl mai conduce, după ce și tatăl lui a fost ceasornicar în România”, relatează people.com. Pentru aceeași sursă, Hershkowitz s-a confesat: „În afara Israelului am grijă să nu vorbesc ebraică în public”.

Un „mort” și doi răniți în delegația României
În perioada atacului terorist, canoistul român Vasilie Simiocenco a ieșit pe balconul apartamentului în care era cazat, încercând să vadă ce se petrece (delegația României era cazată în apropierea celei israeliene). Șocat de cele întâmplate, în momentul în care a vrut să revină în cameră, a uitat că ușa balconului este de sticlă și s-a lovit de ea. Auzind bufnitura, colegul lui, canoistul Costel Coșniță, aflat în cameră, a crezut că Simiocenco a fost împușcat și a leșinat! Ambii au suferit răni ușoare, povestește Ivan Patzaichin.

Patzaichin: „Mergeam în patru labe de frică”
Canoistul Ivan Patzaichin, eroul delegației române la Olimpiada de acum 38 de ani, își amintește și acum ca și când ieri s-ar fi petrecut dramaticele evenimente din 5-6 septembrie. „Mai întâi am auzit împușcături de dimineață, pe la ora 6:00 parcă, apoi am aflat de atac și ce se întâmplă. Totul a fost sub stres, sub teroare continuă. Evident, ne-a fost frică să ieșim din clădire pe toata perioada atacului, care a ținut de dimineața până seara târziu, când a fost eliberat satul olimpic. Umblam în patru labe pe sub balcoane, ca să nu ne împuște. Nu ne duceam nici dacă bătea cineva la ușă, de frică să nu fim împușcați”. Legendarul sportiv spune că rezultatele tricolorilor au fost afectate de evenimente: „A fost o competiție foarte dificilă, ne-a marcat pe toți atentatul. De abia în ultimele zile ne-am revenit și am obținut medaliile”.

Ana Pascu: „Am stat numai sub teroare”
Ana Pascu a câștigat, la Olimpiada din ’72, o medalie de bronz pe echipe, la floretă. „Când mă mai gândesc, îmi vine în minte mai mult tragedia decât medalia. Multă spaimă… A fost o perioadă de groază în care am stat numai sub teroare. L-am cunoscut pe Spitzer în țară, apoi m-am întâlnit cu soția lui la două comemorări… De asemenea, l-am cunoscut pe Hershkowitz, care a avut șansa să rămână în viață după ce a scăpat fugind pe dealul din zona presei”.

Locul 13 și pagaie ruptă
Delegația României de la München 1972 a fost formată din 159 de sportivi, cucerind 16 medalii (3 de aur, 6 de argint și 7 de bronz) și clasându-se pe locul 13 în ierarhia pe națiuni. La München, Ivan Patzaichin a cucerit o medalie de aur (la proba de 1.000 de metri simplu) și una de argint (la 1.000 de metri dublu). Medalia de aur a rămas în istoria acestei competiții, după ce canoistul român a concurat în calificări cu pagaia ruptă.

Palestinienii spun că israelienii erau ofițeri
Teroriștii Jamal Al-Gashey și Abou Daoud au supraviețuit atacului (ultimul a murit acum două luni). În autobiografia sa, intitulată „Palestina: de la Ierusalim la München”, Daoud a recunoscut că este responsabil pentru atacul împotriva sportivilor israelieni. El și-a justificat ulterior acțiunile la postul Al-Jazira: „Eram în război cu Israelul. Obiectivul nostru nu era civil. I-am vizat pe sportivii care erau, de fapt, ofițeri și soldați israelieni”.

Istoricul atentatului de la München
În 1972, la Jocurile Olimpice de la München, opt membri ai organizației teroriste „Septembrie Negru” au luat ostatici 11 sportivi și antrenori ai delegației Israelului. Evenimentele tragice de la München au început în dimineața de 5 septembrie, când Jocurile Olimpice erau în cea de-a doua săptămână. În încercarea de capturare a cetățenilor israelieni aflați în Satul olimpic, teroriștii au ucis un antrenor de lupte și un luptător israelian. Atentatorii au cerut în schimbul ostaticilor capturați eliberarea din penitenciarele din Israel a 234 de palestinieni și non-arabi și a doi prizonieri din Germania, fondatori ai „Facțiunii Armatei Roșii”.

Reprezentanții statului Israel au refuzat orice negociere cu teroriștii. Încercarea de salvare a celor nouă ostatici rămași în viață, după ce autoritățile germane au pus la dispoziția teroriștilor un avion care să-i transporte în Cairo, s-a soldat cu un eșec. Cinci dintre teroriști, toți ostaticii și un polițist vest-german au fost uciși până la sfârșitul evenimentelor. Cei trei teroriști supraviețuitori au fost capturați de autoritățile germane, dar mai târziu au fost eliberați după ce „Septembrie Negru” a deturnat un avion al companiei Lufthansa.