"Au vrut să ne bată pe gratis"

• 
• 
• 

- 3 Intra in galerie

Pozele precedente Pozele urmatoare

Serialul despre blaturile fotbalului românesc a ajuns într‑un punct de unde încrengătura care transformă acest sport în escrocherie începe să îmbine trecutul cu prezentul. Azi vom vorbi despre întâmplări petrecute acum 23 de ani, dar personajele de atunci vă sunt foarte cunoscute.

Întâmplările de coşmar petrecute pe 25 septembrie 1988, în etapa a şaptea de campionat, la partida FC Bihor - Steaua, au ajuns la public abia după Revoluţie, datorită presei. Orădenii au decis să joace acel meci pe teren, în ciuda unor presiuni infernale venite de la Bucureşti. Au avut 2-1, dar brigada de arbitri condusă de Gheorghe Constantin a întors jocul. Nu a acordat un penalty clar pentru gazde, a dictat în schimb unul imaginar pentru oaspeţi şi, apoi, a prelungit jocul aproape 10 minute, până când Balint a înscris golul victoriei pentru Steaua! După meci, antrenorul gazdelor, Viorel Mateianu, a fost băgat în şedinţă şi acuzat că a încercat să schimbe conducerea judeţului Bihor.

Episodul, cu valoare de simbol pentru România de dinainte de 1989, este relatat, în cele ce urmează, de cel mai bun jucător al acelei partide, Zsolt Muzsnaj. Atacantul orădenilor a înscris golurile echipei sale, fiind apoi schimbat în repriza secundă, la ordinele propriilor conducători, ca să nu le mai dea gol steliştilor. Citiţi în cele ce urmează o poveste despre mândrie şi aroganţă, abuz şi tupeu, minciună ridicată la rang instituţional.

Domnule Muzsnaj, aţi jucat în celebrul FC Bihor - Steaua 2-3, din 1988, şi aţi dat ambele goluri ale gazdelor. Regretatul Viorel Mateianu, antrenor la echipa orădeană atunci, relata că au fost presiuni uriaşe să pierdeţi meciul. Ce s-a întâmplat?
Ei, păi s-au întâmplat mai multe... Eu a trebuit să fiu schimbat în minutul 70. Au venit de la tribuna oficială la banca tehnică şi au cerut să mă schimbe la 2-1 pentru noi.

Ca să nu mai daţi goluri...
Da... Apoi, la 2-1, a venit acel penalty imaginar dat de Costică "Vâlcea" pentru Steaua, după ce portarul nostru a respins balonul, iar golul victoriei lor a fost marcat prin minutul 98...

"Steliştii au intrat peste noi în vestiar!"

Ce s-a întâmplat după meci?
A ieşit un scandal-monstru. Noi n-am putut ieşi din vestiar. Spectatorii au aruncat cu obiecte în teren, au atacat autocarul oaspeţilor. Steliştii au intrat în vestiar, peste noi, să ne ia la bătaie...

De ce?
Ne reproşau că nu ne-am dat la o parte. Nu mai vreau să dau nume, am fost coleg cu unii dintre ei, apoi, şi la Steaua, şi la naţională... Dar aşa a fost.

Cum s-a ajuns aici? FC Bihor era percepută drept echipa Stelei.
Preşedinte la noi era nea Cristi Gaţu. Mi se pare că Steaua avusese meci în Cupa României înainte, iar ei au venit la Oradea convinşi că va fi un galop de sănătate. Dar noi n-am vrut să pierdem pe gratis. Au venit de la Steaua şi ne-au cerut, înainte de joc, să nu le facem probleme. Dar noi am vrut măcar primă de victorie să ne dea, dacă tot ne cer să ne dăm la o parte.

Şi ce-au răspuns?
Ştiţi cum era atunci, echipa era jumătate-jumătate. Unii cu Dinamo, alţii cu Steaua. Dar răspunsul lor, că nu ne dau nimic şi că trebuie să ne predăm pe gratis, atitudinea asta a celor de la Steaua ne-au unit ca niciodată. Şi atunci am zis: "Aşa puneţi problema? Ei, atunci hai să jucăm!". Şi-a ieşit ce-a ieşit.

"La 2-1 s-a primit ordin să fiu schimbat"

Cum a fost meciul?
Am avut 2-1... La scorul ăsta a venit ordin de la ai noştri, de la conducerea partidului din judeţul Oradea, să mă schimbe pe mine. Pe urmă am avut penalty clar ca lumina zilei, Ungureanu l-a faultat în careu pe Ovi Lazăr. Evident că nu s-a dat. Atunci, în minutul 70, când au venit de la tribună şi au dat ordin să mă schimbe, a făcut săracul nea Viorel (n.r. - Mateianu) primul preinfarct…

Aţi jucat "pe bune", cum se spune…
Eu îmi făceam jocul meu. Să ştiţi că eu am dat gol şi cu Dinamo!

Dar Bihor nu era echipa Armatei?
Aşa eram consideraţi. Dar nici măcar Gaţu nu mai putea face nimic în momentul în care a venit răspunsul ăla de la Steaua. Poate că acum pare cam bizar, dar aşa erau vremurile atunci. Ca să-i lăsăm să ne bată, am cerut să ne plătească prime de victorie. N-au vrut. Din momentul ăla, nimeni nu ne-a mai putut convinge să ne dăm la o parte. Pe urmă am avut de tras...

"Cu Dinamo, la pauză ne-au cerut să oprim motoarele"
După partidă?
A doua zi ne-au băgat în şedinţă. A fost scandal mare. Ne-au chemat cei de la partid pe toţi. Şi pe Gaţu, care era preşedinte, şi pe antrenorul Mateianu, şi pe noi, jucătorii. Ne-au reproşat că am vrut să batem Steaua.

Cu Dinamo cum a fost? Mateianu aminteşte şi de meciul cu ei, 1-2 la Oradea.
La meciul ăla a fost o linişte totală. Nu ştiu ce să vă spun, dar repet că echipa era juma'-juma', unii cu Dinamo, alţii - cu Steaua. Vă pot spune însă ce-a fost la Bucureşti, în returul cu Dinamo, că şi acolo am dat gol...

Povestiţi…
Aveam 2-1 la pauză. Bietul nea Viorel nu mai era antrenor, în loc erau Sătmăreanu, de la Steaua, şi Popovici. La pauză au venit în vestiar şi ne-au cerut să oprim motoarele, că altfel iese scandal mare.

"Craiova merita locul trei în locul Victoriei"

Sunt destui cei care spun că Steaua n-avea nevoie de asemenea lucruri pentru că, oricum, era prea valoroasă pentru campionatul intern şi că relatări precum cele ale lui Mateianu sau a dumneavoastră sunt poveşti.
Să stabilim un lucru: Steaua şi Dinamo erau foarte valoroase în acea perioadă, dovadă şi rezultatele internaţionale. Dar aveau, pe lângă valoare, şi arbitrajele de partea lor. Nu erau însă nici ei invincibili. De exemplu, în acel meci, steliştii au venit deconectaţi. Erau, poate, şi puţin obosiţi după Cupă... În plus, în acel moment, şi Bihorul avea o echipă foarte bună. Nu degeaba am terminat în acel sezon pe 6 sau pe 7, în condiţiile în care de primele locuri, se ştie, n-aveai voie să te apropii, pe lângă Steaua şi Dinamo, era obligatoriu să termine între primele cinci şi Victoria, şi Moreniul...

Că tot aţi amintit de aceste echipe care, în acei ani, au terminat constant pe locurile 3-4, care era, în realitate, valoarea lor?
Chiar dacă s-ar fi jucat pe bune, tot Steaua şi Dinamo s-ar fi bătut la titlu, pentru că erau cele mai puternice. Pe locul trei ar fi trebuit să termine, după valoare, Universitatea Craiova. Avea chiar şi atunci o echipă bună de tot. În condiţii normale, Victoria şi Moreni n-ar fi avut cum să termine între primele cinci clasate niciodată! Moreni, mai ales, în cel mai bun caz ar fi fost o echipă de mijlocul clasamentului.

Înaintea partidei, pe Viorel l-au chemat în biroul primului secretar, Sorcoiu, care i-a spus că «trebuie să pierdem cu Steaua!». Şi Sorcoiu fusese sunat de Ilie Ceauşescu
Mihaela, soţia lui Viorel Mateianu

N-am vrut să pierdem pe gratis. Au venit de la Steaua şi ne-au cerut să-i lăsăm să bată. Dar noi am vrut măcar primă de victorie, dacă tot ne dăm la o parte. N-au vrut, asta ne-a unit
Zsolt Muzsnaj, fotbalist la FC Bihor în 1988

Noi n-am putut ieşi din vestiar. Spectatorii au aruncat cu obiecte în teren, au atacat autocarul oaspeţilor. Steliştii au intrat în vestiar, peste noi, să ne ia la bătaie... Ne reproşau că nu ne-am dat la o parte
Zsolt Muzsnaj, fotbalist la FC Bihor în 1988

La scorul de 2-1 pentru noi a venit ordin de la ai noştri, de la conducerea partidului din Judeţul Oradea, să mă schimbe pe mine. Pe urmă am avut penalty clar ca lumina zilei, Ungureanu l-a faultat în careu pe Ovi Lazăr. Evident că nu s-a dat. Atunci, în minutul 70, când au venit de la tribună şi au dat ordin să mă schimbe, a făcut săracul nea Viorel (n.r. - Mateianu) primul preinfarct
Zsolt Muzsnaj, autorul golurilor orădenilor în 1988, la FC Bihor - Steaua 2-3

Divizia A
FC Bihor - Steaua 2-3
25 septembrie 1988, etapa a 7-a
Au marcat: Musznaj (36 şi 45) / Belodedici (23), Hagi (86 - din penalty), Balint (90+8)
Bihor: Lăzăreanu - Ciocan (84 Biszok), Bucico, Brukental, Baba - Ile, Mureşan, Mandoca, Tamaş - Muzsnaj (70 Szenesz), Ov. Lazăr. Antrenor: Viorel Mateianu
Steaua: Lung - Iovan, Bumbescu, Belodedici, Ungureanu - Ilie Dumitrescu (46 Balint), T. Stoica, Rotariu, Hagi - Pena (69 Lasconi), Lăcătuş. Antrenor: Anghel Iordănescu
Stadion: "Bihor"; Spectatori: 20.000; Arbitri: Gh. Constantin - M. Axente, Cr. Teodorescu

"Cei de la Steaua nu mai acceptau să piardă niciodată"

Constantin Alexe, cronicarul trimis de Sportul la partida FC Bihor - Steaua, din 25 septembrie 1988, ezită şi acum când trebuie să vorbească despre acele evenimente care au distrus destine. Dialogul cu reputatul ziarist, acum la pensie, poartă un iz ciudat. Interlocutorul tresare, pe limbă par să-i stea multe lucruri, dar pesemne că e doar o impresie, pentru că Alexe se eschivează.

Cazul Bihor - Steaua 2-3. Aţi fost trimisul ziarului Sportul la acel meci...
...(ezită) Ce-am scris?

Nu prea multe…
Nu-mi mai amintesc… A trecut mult timp. Când a fost?

"Prelungirile au fost justificate, dar exagerate"

În 1988.
S-a spus că a prelungit meciul multe minute... Prelungirile alea au fost, în parte, justificate.

În parte sau în totalitate? A fost vorba de vreo nouă minute.
În parte au fost justificate, dar, totuşi, exagerate...

Costică "Vâlcea" a fost arbitrul acelui meci.
Da, Costică, la care eu am ţinut enorm, ca la copilul meu, un tip corect, care a picat atât de prost în povestea asta cu FC Argeş, din 2009...

"Meciul ăla intră într-o logică"
Povestiţi-mi despre meciul Bihor - Steaua.
Cristian Gaţu era preşedinte la Bihor. Era colonel, dar să ştii că nu s-a băgat... Nu mai ţin minte. Dar ştiu că Muzsnaj a făcut un scandal la meciul ăla...

A dat ambele goluri ale gazdelor.
Da, domnule! Un scandal... Nu ştiu de ce a sărit aşa la bătaie...

Deci, nu mai ţineţi minte. Mateianu spunea că a fost băgat în şedinţă după meci şi a fost acuzat că a vrut să schimbe conducerea judeţului.
Eu n-am auzit nimic. După joc m-am dus la club, am transmis cronica… N-am ştiut de lucrurile astea.

Meciul?
Bihorul trăgea de timp. Pentru ei, şi 2-2 era extraordinar. Dar să ştii că meciul ăla intră într-o logică. Steaua şi Dinamo ajunseseră la nişte chestii aberante... Celor de la Steaua nu le mai ajungea să dea peste 100 de goluri pe sezon, nu mai acceptau să piardă niciodată! Era incredibil. Iar cei de la Dinamo se ambiţionau să se ţină după ăia de la Steaua. De aici au apărut meciurile astea precum cel de la Oradea.

Gaţu spune că n-a fost scuipat de Hagi

Cristian Gaţu, preşedintele de la FC Bihor la ora fatidicului meci cu Steaua, are o versiune diferită de cea a lui Muzsnaj şi spune că fusese detaşat disciplinar la Oradea pentru că ridicase tonul la Ilie Ceauşescu. "Am colaborat bine cu Mateianu, un antrenor de mare excepţie. Era atunci la Bihor şi o echipă bună. N-am avut atunci nicio legătură cu cei de la Steaua. I-am aşteptat la aeroport, aşa cum făcusem şi cu Dinamo, am stat de vorbă cu ei... Am făcut şi nişte glume, Lăcătuş spunea: «Nea Cristi, câştigăm azi!», eu răspundeam: «Vă rupem!»... Nu m-am dus la vestiare, am evitat orice contact, că după episodul cu Ilie riscam să mă dea afară de tot din ţară. Ca niciodată, m-am aşezat pe bancă şi am stat acolo. Meciul a fost de o încrâncenare neobişnuită. Era 2-1, se apropia minutul 90. Dă Steaua un gol şi egalează, iar Hagi se duce la tribuna a doua şi le face semn spectatorilor, ceva de genul «nu vă e ruşine, că tot am egalat!». M-am dus atunci la Hagi să-l întorc pe teren. Nu-i adevărat ce s-a spus, că m-a scuipat. Prin minutul 93, Balint a dat golul victoriei. După joc n-am intrat la vestiare. Le-am zis doar celor de la Miliţie să aibă grijă de autocarul stelist, să nu apară incidente. Eu n-am fost la şedinţa de care spune Muzsnaj. Ştiu că i-au chemat a doua zi, dar eu n-am fost".

"Am fost învinşi la ordinul prim-secretarului"

Tensiunea dramatică de la partida cu Steaua şi teroarea în care a fost ţinut după aceea au stat, spunea ulterior Viorel Mateianu (foto), în memoriile sale, la baza accidentelor vasculare care l-au scos mai întâi din circuit, apoi l-au ucis. Antrenorul relata că, după pauză, la 2-1, a stat sub o presiune insuportabilă, cu mai-marii judeţului coborâţi de la oficială în spatele său, la gard, de unde ameninţările cu moartea s-au amestecat cu ordinul imperativ de a le cere jucătorilor să se dea la o parte.

"Doresc să informez opinia publică fotbalistică şi pe susţinătorii FC Bihor Oradea că în 1988 noi n-am pierdut cinstit jocul cu Steaua, ci numai la ordinul primului-secretar Sorcoiu şi al adjunctului acestuia, Vulturar, ameninţaţi, la rândul lor, de Ilie şi Valentin Ceauşescu cu pierderea scaunului... Atunci când mi s-a întâmplat necazul, eram în apropierea absolutului, îl adulmecam cu toată fiinţa mea. Dar, în afara primului joc, cel cu Craiova, nu mi s-a permis de către primul-secretar să joc cinstit nici măcar prima repriză", scria Mateianu în memoriile sale, fără să spere, la acea oră, că rândurile sale vor ajunge vreodată la cunoştinţa publicului.

"Că nu am avut voie să batem Steaua, Dinamo, Victoria a fost tragedia întregului fotbal românesc. Postul primi-secretarilor judeţelor Maramureş şi Bihor era legat de tovaraşul Ilie Ceauşescu", mai spunea Mateianu.

"Vulturar a vorbit cu arbitrul să nu oprească jocul până nu câştigă Steaua"

Detaliile oferite de fostul antrenor sunt zguduitoare: "Mi-am îngăduit, cu de la mine putere, chiar şi peste voinţa lui Cristian Gaţu, preşedintele FC Bihor Oradea, să joc cinstit cu Steaua. După partidă, am fost băgat în şedinţă. Mi s-a spus, reproduc textual: «Mateianu a încercat o lovitură de stat, să schimbe Comitetul Judeţean de partid Bihor». Până la urmă, pe la două noaptea, Vulturar a recunoscut că a discutat cu arbitrul Constantin să nu oprească jocul până nu câştigă Steaua".
Ulterior, Mihaela, soţia regretarului antrenor, avea să povestească: "Când Viorel s-a îndreptat spre bancă, pentru repriza a doua, s-a intersectat cu Costică Vâlcea, arbitrul acelui meci. «Ce facem, Viorele?», l-a întrebat arbitrul. «Nu mă mai interesează, eu am demonstrat ce aveam de demonstrat, fă ce vrei!», i-a răspuns soţul meu. În minutul 86, Vâlcea le-a dat un penalty celor de la Steaua, iar după vreo şase minute de prelungiri, Steaua a marcat golul victoriei. A doua zi, Viorel a fost chemat iar în biroul primului secretar, care i-a spus: «Tovarăşe Mateianu, ai fost la şase minute să schimbi o întreagă conducere de judeţ!»".

Singura şansă era morişca mea, astfel încât să câştig şi împotriva forţelor oculte din FRF, care în '88-'89 atinseseră paroxismul şi s-au organizat într-o cooperativă a răului, cu cotizaţii şi ameninţări la drumul mare
Viorel Mateianu