Domnule președinte, domnule premier, au sosit în țară olimpicii. De 14 zile. Andru Nenciu scrie despre strângerea de mână care nu a mai avut loc

de Andru Nenciu

România a cucerit cinci medalii la Jocurile Olimpice. Între timp au rămas patru (pe surse și atât). De râsu’-plânsu’ pentru o țară care-i învăța pe americani gimnastică – pe australieni și pe chinezi secretele canotajului – și arta lui Birtalan, Oțelea și Gațu pe francezi și pe spanioli. E adevărat, mult prea puțin pentru o națiune care în ’84 decola din Los Angeles de pe locul secund în topul pe medalii. Și totuși…

Și totuși nimic nu scuză cele mai înalte oficialități ale statului pentru lipsa de reacție de care au dat dovadă după sosirea în țară a olimpicilor. E adevărat, premiile au fost dublate și pe ștatele de plată au fost incluși și cei care s-au clasat lângă podium. Însă o strângere de mână, așa cum au făcut rușii, americanii, japonezii sau Merkel ar fi fost un gest firesc. Unii dintre olimpici poate și-au amânat concediile doar pentru a onora invitațiile.

Și nu doar medaliații trebuie invitați. Și cel șchiop, și cel chior, și cel care a terminat cursa pe locul 99. În Grecia Antică fiecare participant la Jocurile Olimpice era aclamat și aplaudat când se întorcea acasă. În zilele noastre, în Statele Unite, Germania sau în Japonia, componenții unor echipe olimpice dețin un plus în CV atunci când își fac nodul la cravată pentru interviul de angajare.

Sunt văzuți cu alți ochi. Și noi trebuie să ne schimbăm optica, iar scara valorilor trebuie reconfigurată. Trebuie respectat chiar și sportivul care doar a ajuns la JO și pentru care ai subțiat tasta F5 sperând să-l vezi că a terminat cursa. Și el! Și el trebuie invitat pentru a-i strânge mâna. Și nu! Nu e un prejudiciu de imagine să vă asociați cu un lot de vreo o sută de inși care a adus doar patru medalii și jumătate. Știm că ați fi vrut să pozați lângă zeci de medaliați, dar toți sunt de apreciat. Până când nu va fi valorificat sportul de masă… și peste 20 de ani vom pedala tot în gol.

Să credem în continuare că iubiți sportul și că nu veți lăsa fără oxigen orice pojghiță de exprimare a potențialilor campioni. Deși nici dumneavoastră și nici predecesorii dumneavoastră parcă n-ați iubit nici sportul, nici sănătatea, nici cultura. Noi n-avem nevoie nici de teroriști. 3.000 de oameni se sting pe străzi în fiecare an în România. 1.000 de deținuți au murit în pușcării în ultimii 10 ani. Pe vremea lui Ceaușescu nu s-a întâmplat așa ceva. Și 800 de copii au murit în maternități în ultimul timp. La noi, când mai moare câte un om e ca și cum ai trece strada sau ca și cum n-ai fi oprit la semafor.

Țări cu probleme grave economice au investit masiv în sport. Ungaria are datorii imense, dar a cucerit opt medalii de aur la Rio. N-ai cum să redresezi sportul fără un plan de investiții și fără o regândire a sportului de masă. În Ungaria, copiii fac 30 de ore de sport pe lună, iar Budapesta nu are „ligheane”, a clădit 40 de bazine cu dimensiuni olimpice, de patru ori mai mult cât toată România. Putin, cu toate acțiunile lui pentru care poate fi condamnat, a obligat toate companiile private pentru a ține în palmă câte un sport. Și în România, domnilor, ați putea să chemați toate multinaționalale care au scos din țară bani masiv și le-ați putea recomanda să direcționeze fonduri către anumite discipline olimpice.

Până atunci însă, chiar dacă ați dublat premiile și ați avut grijă și de cei din apropierea podiumului, să știți că olimpicii sunt prin țară. De 14 zile. Și o strângere de mână e de neprețuit.

Putin a pus la punct și JO de la Soci, dar și CM de fotbal 2018. O întâlnire cu medaliații de la Rio e ceva firesc

Premierul Rusiei, Dmitri Medvedev, radios nevoie mare lângă medaliații săi

Marea Britanie e chiar mare în sportul mondial. A încheiat JO de la Rio pe locul 2 în topul pe medalii

Shinzo Abe, premierul Japoniei, alături de medaliații niponi la Rio, pregătește de acum ediția Tokyo 2020

Unul dintre olimpicii români la Rio. Atleta Andreea Arsine, la finele cursei de 20 km marș, surprinsă de jurnalistul Dorin Chioțea. „Bun venit din INFERN! Andreea, 27 ani, se prăbușește doborâtă de epuizare la finalul cursei de 20 km marș, unde a luptat cu onoare ocupând locul 41 din 75 de concurente. Nu a fost nevoie de intervenția medicilor, pentru că și-a revenit după câteva momente, dar efortul ei supraomenesc, pe care l-am observat de la start, merită aplaudat”, a scris jurnalistul Realitatea TV pe pagina sa de facebook, imediat după epuizanta cursă.