Bancuri cu oltenii şi Prunea

Orice arbitru la început de drum visează că va conduce cândva un derby Steaua - Dinamo. Apoi încă unul, şi încă unul. Pe plan intern e Everestul carierei.

Orice ziarist visează de cum a călcat într-o redacţie că va veni şi ziua când şeful de secţie îl va pune să scrie cronica unui derby, dintotdeauna marea provocare jurnalistică a campionatului. Şi din acest punct de vedere, Ioan Chirilă a fost o excepţie. N-a crezut în derby. Încetase demult să creadă, din epoca amintirilor cu Dumitrache şi Lajos Sătmăreanu, duelul voinicesc de la cumpăna anilor '60-'70. "Nu poţi să storci nicio picătură de romanţă din derby-urile de acum", obişnuia să spună adesea.

Cronicar fără pereche al oricărei partide, nea Vanea a preferat de regulă la un Dinamo - Steaua refugiul într-o tabletă în ediţia de marţi a "Sportului", după ce frunţile jucătorilor se mai descreţiseră. "Nu pot să mă mai îndrăgostesc ca un adolescent de aceste derby-uri războinice care decid totul, un smoc de iarbă hotărăşte încotro o ia titlul", argumenta dezinteresul în preziua unui clasic la volanul Ladei bejulii în drumul spre casă la plecarea din redacţie, la începutul anilor '80.

Până la urmă n-a mai crezut nici în derby-uri, ci în campionatul celor două roze. I-a iubit pe Lucescu sau pe Marcel Răducanu, pe Dudu Georgescu sau pe Lăcătuş, în ziua derby-ului însă ar fi preferat să stea mai degrabă la coadă la benzină la pompa de la Podul Băneasa şi să asculte la radio emisiunea lui Minoiu.
În redacţia "Sportului" a fost uneori tachinat că în spatele lehamitei pentru derby-uri se ascunde un simpatizant dinamovist. Nea Vanea era de fapt "lucist". "Da, îmi place Mircea Lucescu şi proiectul său de la naţională", a fost şi replica dată lui Cornel Dinu pe treptele fostului CNEFS.

Ioan Chirilă ne-a înnobilat tuturor bibliotecile. Nicio carte însă despre Dinamo sau Steaua. Explicaţia probabil că o găsim în "Glasul roţilor de tren". "Rapidul a fost întotdeauna ca o sticlă de vin bun pe masă. A venit vorba de Rapid? Lumea e veselă".