Cazul Găman-Bărboianu în 1928! Federaţia a încercat să muşamalizeze cazul, iar în final a pedepsit câţiva "peşti mici", de ochii lumii

• 
• 

- 2 Intra in galerie

Pozele precedente Pozele urmatoare

Scandalul Găman-Bărboianu, fotbalişti de la Universitatea Craiova declaraţi liberi de contract în baza unor documente în alb completate ulterior, are un precedent tocmai în perioada interbelică, acuzaţi fiind tot funcţionarii federali! În 1928 a existat un caz - cel al lui Rudolf Wetzer - foarte asemănător cu povestea care a răvăşit fotbalul românesc în 2011. Atunci, preşedinte era timişoreanul Aurel Leucuţia, acum - bucureşteanul Mircea Sandu. Ceea ce arată că, indiferent din ce zonă ar fi şefii şi în ce perioadă s-ar petrece, metodele de deturnare a jucătorilor şi obişnuinţa de a umbla cu acte dubioase au o tradiţie îndelungată.

În urmă cu 83 de ani, la presiunile presei şi ale opiniei publice, ancheta s-a efectuat în interiorul forurilor federale şi s-a soldat cu suspendări ale unor funcţionari mărunţi. În 2011, pe fir a intrat DNA, iar pe cei bănuiţi, printre care şi selecţionerul Victor Piţurcă şi preşedintele Mircea Sandu, îi poate paşte un dosar penal. Mai jos vă vom prezenta uluitorul caz al celebrului Rudi Wetzer, fotbalistul care a provocat un scandal unic în fotbalul românesc şi a încăierat forurile de la Bucureşti şi Budapesta.

Povestea racolării de către maghiari a lui Rudolf Wetzer, căpitanul României la prima Cupă Mondială din istorie (Uruguay 1930), a fost ignorată la comandă în perioada comunistă şi, treptat, microbiştii au uitat că în urma acestui scandal federaţia noastră a reuşit un lucru foarte rar în istoria fotbalului: modificarea legilor FIFA! Pentru că România era, în perioada interbelică, mai slab dezvoltată nu numai economic, dar şi fotbalistic comparativ cu vecinii unguri, federaţia de la Budapesta îşi făcuse un obicei din a lua cei mai buni jucători din ţara noastră, pentru ca, apoi, să-i folosească în naţionala Ungariei. Nu existau prevederi internaţionale care să interzică acest lucru. Un episod avea să provoace însă un adevărat uragan între cele două ţări şi în federaţia de la Bucureşti, ecourile afacerii resimţindu-se până în zilele noastre, la nivel mondial.

Nu s-a dat, dar s-a dat

În octombrie 1928, presa din România anunţa că Ujpest Budapesta, celebra echipă maghiară care reprezenta o forţă mondială la acea vreme, intenţionează să-l cumpere pe Rudolf Wetzer, centru atacant la Chinezul Timişoara. România avea, la acea dată, un dezavantaj major faţă de unguri: fotbalul încă nu trecuse oficial la profesionism. Din acest motiv, în competiţia vecinilor de la Vest se vehiculau mai mulţi bani, iar jucătorii erau bucuroşi să plece acolo. Clubul Chinezul şi-a dat acordul pentru ca Wetzer să plece la Ujpest contra sumei de 150.000 de lei.

Legislaţia vremii prevedea însă că un jucător nu se poate transfera în străinătate dacă nu primeşte dezlegarea federaţiei. Iar forurile de la Bucureşti, Comisia Centrală de Football‑Asociaţie (echivalentul FRF de azi) şi Federaţia Societăţilor de Sport din România (similară cu COSR), au refuzat să-i acorde oficial cartea verde lui Wetzer. Peste numai 10 zile însă, pe 27 octombrie, "Gazeta sporturilor" titra "O întorsătură senzaţională în dezlegarea lui Wetzer!", ziariştii aflând că fotbalistul jucase în derby-ul Ujpest - Hungaria!

Oficialii de la Bucureşti au reacţionat moale. Presa a insistat şi s-au obţinut declaraţii cel puţin bizare. În timp ce Ferenc Langfelder, secretarul clubului Ujpest, spunea că românul a fost legitimat legal, pe baza unei dezlegări date de federaţia de la Bucureşti, Octav Luchide, secretarul CCFA (similar cu Adalbert Kassai astăzi), susţinea contrariul: "Comisia nu l-a extrădat pe Wetzer".

Cine a luat, de fapt, suta de mii?

Un an, lucrurile au rămas în coadă de peşte. Aceiaşi ziarişti insistenţi au redeschis cazul în octombrie 1929, iar la presiunile presei şi ale opiniei publice, o lună mai târziu se afla că internaţionalul român fusese transferat în Ungaria pe baza unei dezlegări în alb, completată ulterior! În cea mai bună tradiţie românească, în final au plătit doar nişte "peşti mici". Şefii federaţiei au ieşit basma curată, fără să explice de ce, timp de un an, n-au suflat un cuvânt şi n-au mişcat un deget, deşi era evident că se petrecuseră încălcări flagrante ale regulamentului.

Povestea este demnă de un film poliţist. Reprezentanţii clubului timişorean Chinezul au încercat, în mod repetat, să mituiască membrii CCFA. Pentru că tentativele au eşuat, în afacere s-au implicat chiar reprezentanţii uzinelor Tungsram, din Budapesta, care sponsorizau Ujpest. Un emisar al acestora a descins în Capitală în noiembrie 1928 şi, împreună cu Gyula Feldmann, antrenor maghiar al echipei Juventus Bucureşti, a reînnoit ofertele către diverşi şefi ai federaţiei române.

Varianta oficială spune că şpaga a fost refuzată de doctorul Aurel Leucuţia, preşedintele federaţiei, şi de secretarul Octav Luchide. Ungurii i-au oferit ultimului nu mai puţin de 100.000 de lei, ancheta stabilind că Luchide n-a acceptat banii. Dacă acceptăm această versiune, e greu de explicat, totuşi, de ce Luchide şi Leucuţia au pus batista pe ţambal încă un an, lăsându-l pe Wetzer să joace nestingherit pentru Ujpest.

Cercetările iniţiate de federaţie la presiunile publice au ajuns la concluzia că vinovat era un oarecare Constantin Georgescu, fost secretar al Secţiunii de Fotball-Asociaţie Bucureşti (un fel de Vasile Avram, încă şef al Asociaţiei Municipale de Fotbal Bucureşti), care ar fi deţinut ilegal o dezlegare în alb cu antetul CCFA. Contra a 100.000 de lei, respectivul personaj ar fi completat documentul, iar reprezentantul grupării maghiare a fugit din Bucureşti cu maşina, în miez de noapte, împreună cu Rudolf Wetzer, pentru a se arunca la Braşov în expresul de Budapesta.

Sancţiuni de ochii lumii

Întreaga poveste, readusă în prim-plan de presă, n-a mai putut fi ignorată de oficialii federaţiei române, care au fost nevoiţi să găsească nişte vinovaţi şi să-i sancţioneze. Constantin Georgescu a fost exclus pe viaţă din fotbal, intermediarul Titel Ursache (funcţionar al CCFA) a primit interdicţia să mai ocupe posturi în federaţie, antrenorul maghiar Feldmann a părăsit România o lună mai târziu, iar doi jucători de la Juventus, care serviseră drept translatori şi călăuze, au fost suspendaţi câte doi ani.

Între timp, Rudolf Wetzer, care jucase nestingherit un an la Ujpest, s-a accidentat. După ce afacerea s-a transformat într‑un scandal monstruos, federaţia de la Bucureşti s-a văzut silită să protesteze oficial şi să înceapă demersurile în Ungaria pentru normalizarea situaţiei. Maghiarii de la Ujpest au încercat să scape de jucătorul care-i implicase în tărăboi, mai întâi l-au dat la Pecs Baranya, apoi, în luna mai 1930, federaţia de la Budapesta s-a oferit să-i dea gratis dezlegarea pentru a reveni în România, unde Wetzer s-a transferat la Juventus Bucureşti. Din această postură, legendarul Rudi pleca la Montevideo o lună mai târziu, în formidabila aventură numită prima ediţie a Cupei Mondiale 1930, acolo unde a fost liderul, antrenorul şi căpitanul României.

100 de mii de lei a stabilit ancheta că au dat maghiarii şpagă în 1928 unui funcţionar al federaţiei de la Bucureşti pentru a obţine dezlegarea în alb a internaţionalului român Rudolf Wetzer

900 de grame de aur se puteau cumpăra, în 1929, cu şpaga dată de maghiari pentru a-l putea legitima pe Wetzer

1,8 milioane de euro spun oficialii craioveni că ar fi reprezentat comisionul încasat pentru ca Găman şi Bărboianu să fie declaraţi jucători liberi, apoi legitimaţi la Dinamo şi, ulterior, la Astra

52,8 kilograme de aur se puteau cumpăra, la mijlocul lunii iunie 2011, cu banii despre care craiovenii spun că s-au încasat "la negru" în afacerea Găman-Bărboianu

50 de milioane de euro este cuantumul despăgubirilor cerute de Adrian Mititelu de la FRF şi LPF pentru că i-au dezafiliat echipa şi legitimat jucătorii la alte cluburi

4 milioane de euro reprezintă, conform EVZ, paguba făcută Fiscului de către FRF şi LPF prin decizia de a legitima gratis jucătorii Craiovei la alte cluburi, deşi drepturile federative asupra fotbaliştilor se aflau sub sechestru

4 mii de lei avea salariul lunar un învăţător în perioada interbelică

8 mii de lei avea salariul lunar un medic în perioada interbelică

60 de lei costa un kilogram de brânză în perioada interbelică