Despre pile, tineri și boșorogi

Răzvan Burleanu plecat în vestul Europei să aducă un antrenor pentru națională îmi aduce aminte de Mihai Stoica plecat în „Sudamerica”, așa cum spunea nemuritorul Giovani, să aducă un star la Steaua. Să sperăm că nu ne vom trezi pe banca naționalei cu vreun mini-antrenor precum Elton.

Apropo de „mini”, mini-președintele propulsat la Casa Fotbalului, Burleanu, e hotărât, viitorul selecționer trebuie să fie unul mai copt. Așadar, un cruduț ajuns la 29 de ani la conducerea FRF, cu experiență exclusivă în mochete de mini-fotbal, e tranșant: la națională e nevoie de experiență, tată. Și uite așa cei mai mari antrenori din istoria fotbalului nostru n-ar fi avut nicio șansă cu Burleanu: Lucescu n-ar fi obținut cea mai tare calificare din istoria fotbalului nostru, cea de la EURO ’84, pentru că era aproape la fel de cruduț precum Burleanu la instalarea la națională. Iar Iordănescu nu ar fi cucerit Supercupa Europei și nu ar fi dus Steaua în finala Cupei Campionilor dacă mini-președintele era în locul lui Alexandrescu în Ghencea, că Iordănescu era la fel de necopt.

Ideea este că fotbalul nu are nevoie de încorsetări, de canoane, de criterii rigide, ci de fantezie, de inspirație, de fler. La fotbal nu trebuie să te conectezi la fluxul de informații al unui computer care-ți trimite faimoșii „parametri”, la fotbal trebuie să simți.

Din aceeași viziune rigidă, intervenționistă, anti-liberală, ca să preiau termenii lui Răzvan Burleanu, face parte și instituirea regulii cu un jucător de până la 21 de ani obligatoriu pe teren în orice moment în campionat. Prima consecință: cel mai bun portar din Liga 1 nu mai poate juca. FRF a impus în echipa Stelei mediocritatea lui Cojocaru în detrimentul valorii lui Niță. Steaua nu are altă variantă acum decât să-și sacrifice portarul titular. Dacă Tătărușanu și Pantilimon devin rezerve în străinătate, dacă Tătărușanu continuă să joace la fel de slab la națională, România pierde posibilitatea de a-l avea în teren pe cel mai bun portar din campionatul nostru în funcție de evoluțiile din acest an.
Nu așa se construiește pentru viitor. Nu cu tineri care nu pot pătrunde nici măcar în acest campionat slab cum se spune că este Liga 1 decât cu pile de la FRF. Singurul criteriu prin care poți ajunge cu adevărat să lupți cu Griezmann, Shaqiri sau Sadiku este să demonstrezi că ești cel mai bun măcar într-un campionat precum Liga 1, nu să ți se facă loc artificial.

Filip nu a avut nevoie de nicio regulă artificială, a intrat în primul 11 demonstrând că este mai bun decât străinii aduși pe poziția lui la Dinamo. Ivan este punct fix la Craiova pentru că arată ce poate pe teren, nu are nevoie de pilele federale. În contrast, Păun a primit o mulțime de șanse de la CFR dar nu a arătat că poate fi mai bun decât rivalii lui pe post. Steaua a investit în tineri, Tudorie, Vîlceanu, Mihalcea, cei 3 de la Ceahlăul, Enceanu dar sunt atât de necompetitivi încât nu s-au putut impune nici la Voluntari.

FRF nu numai că nu ajută naționala, o selecționată a piloșilor e spulberată de Coman care trebuie să lupte cot la cot cu boșorogul de Ribery sau de Embolo sau de Draxler sau de Pjaca care arată la acest EURO că pe teren pilele nu contează. Însă FRF sabotează chiar echipele noastre amărâte de club care nu vor putea exersa NICIODATĂ‚ în campionat cu formula cu care vor juca în cupele europene.

Fotbaliștii au ritmuri diferite de dezvoltare. Unii se maturizează târziu, dar apoi sunt formidabili. Alții sunt atât de promițători în tinerețe și niște epave când ajung la maturitatea fotbalistică. Graziano Pelle, nu, nu brazilianul de demult domnule Burleanu, a ajuns la 29 de ani în națională. Iar acum el și cu echipa de boșorogi din jurul lui, Italia având o formație bătrână, strâng elogii la EURO. Și sunt echipa care aleargă cel mai mult la turneul final. Nu e nevoie de prejudecăți, ci de inspirația de a aduna cele mai puternice energii care nu sunt potențate de pile federale.

Regula asta îmi aduce aminte de locurile rezervate în facultățile publice pentru țigani, ferite de concurența cu alți candidați. Întotdeauna e vorba de justificări atrăgătoare, aici de integrarea socială. Însă când ești pe masa de operație, când îți trimiți copiii la școală, când îți clădești o casă, vrei să ai alături profesioniștii cei mai buni, nu o pilă a sistemului. Așa și când îi cedezi cuiva dreptul de a te reprezenta în fața lumii pe un teren de fotbal, vrei să știi că acela a ajuns acolo pentru că a demonstrat că este mai bun decât orice alt român în concurență dreaptă, nu pentru că i s-a creat un culoar artificial, fals.