Cu doar câteva ore înainte de începerea meciului de la București, aproximativ 80 de români se pregăteau să ia startul la ediția cu numărul 29 a Maratonului de la Budapesta. Cursa de 42,195 km îi poartă pe participanți printre cele mai frumoase zone ale orașului: faimoasele poduri de peste Dunăre, Parlamentul, Opera, Insula Margareta și, bineînțeles, pe arterele de-a lungul Dunării. Participanții susțin că Maratonul din Budapesta reprezintă o metodă clasică de a autodepășire și cea mai simplă, relaxantă și constructivă modalitate de a simți întreagă cultură maghiară.
Ediția din 2014 a reunit un număr impresionant de 23.450 participanți, dintre care 3.200 veniți din alte țări. Desigur, un record de participare pentru evenimentul desfășurat pentru a 29-a oară în capitala Ungariei. A fost o competiție în care românii și ungurii au dansat o horă a bucuriei produsă de sute de ore de antenament, butoaie de apă, tone de transpirație și povești de anduranță învăluite de mirosul de bengay. Nimic nu anunța atmosfera apăsătoare, fumul gros, pocnetele și țiuiturile de telescop desfăcut.
Și pentru că unui alergător de semi-fond și fond îi displace ca cineva să-i strice tempoul, nici noi nu-i vom stopa lui Radu ritmul povestirii. Și nu. Nu am omis locul pe care s-a clasat la final.
„Orașul vuia încă de la primele ore ale dimineții, chiar dacă majoritatea străzilor erau închise. Zeci de mii de siluete grăbite își orientau direcția către zona de nord a Budapestei, unde urma să se dea startul Maratonului. Budapesta, singurul oraș din lume care găzduiește un maraton ce include două locuri din Patrimoniul Mondial UNESCO: Bulevardul Andrassy și Castelul Buda. Este unul dintre motivele pentru care zeci de mii de susținători s-au perindat de-a lungul traseului lung de 42 de kilometri și 195 de metri pentru a susține participanții la cursa care îți poate schimba percepția despre sport și viață. Despre fotoliul din fața volanului și un căruicior plin ochi de la supermarket. Despre oameni și oameni. Despre cum să faci din cele nefăcute până la 30 de ani.
Recunosc. Am avut mari emoții și tot felul de idei mi se ciocneau prin minte. Mă aflam la prima participare la un maraton, iar căldura era insuportabilă. Cele aproape 30 de grade Celsius ale lunii octombrie – da! 30 de grade Celsius! – anunțau un concurs dificil și pentru un robot etiopian. În plus, nu știam cum vor reacționa ungurii când le voi spune că sunt din România, iar în aceeași zi se desfășoară un meci de fotbal cu o rivalitate ce ține de ani buni prima pagină a ziarelor. Gânduri și gânduri.
Companionul Jozsef Hadnagy și mesajul de la start: „Aici suntem ca frații. Poți spune cu voce tare că ești român, să te mândrești!”
Dar aveam să mă liniștesc. Nu cu o compresă cu gheață și nici cu o gură de apă la temperatura camereu. Cu doar câteva minute înainte de start, am fost abordat de un român. Mă auzise spunând câteva vorbe de duh în limba maternă. Așa l-am cunoscut pe Jozsef Hadnagy, un român care s-a mutat la Budapesta în 1989, dar care din 2009 organizează la Tușnad, în România, competiția intitulată Tușnad Marathon. Îi place să revină în fiecare an acasă să organizeze o competiție pentru românii lui.
Jozsef urma să-mi fie companion de concurs pe o bună bucată de traseu. L-am întrebat dacă am de ce să-mi fac griji că sunt român, iar el mi-a răspuns pe un ton foarte calm: ‘Ce prostii spui! Aici suntem ca frații, nici nu contează că la București se joacă meciul! Poți să spui cu voce tare că ești român, să te mândrești. Nu ai de ce să te temi. Aici contează doar sportul”. L-am privit cu o doză de uimire, dar l-am crezut. L-am crezut pe cuvânt. Printre mișcări de streching, un selfie și un gând aruncat spre cea mai grea încercare grea din scurta mea carieră de sportiv. Sportiv amator.
Orchestra de pe margine: ambulanța, trompeta, chitara și vuvuzeaua
Cursa în sine a fost o avalanșă de trăiri și emoții, la cele aproape 30 de grade, timp în care sunetul ambulanțelor s-a auzit de zeci de ori. Foarte mulți participanți au leșinat din cauza căldurii. Aș putea să comprim într-o singură frază desfășurarea competiției: traseul este absolut senzațional, iar parcurgerea celor 42 de kilometri ar fi un calvar dacă pe margine n-ar fi oameni care te încurajează la fiecare pas cu ce pot: o trompetă, un telefon dat la maxim, o chitară veche, o vuvuzea sau orice mai găsesc prin casă…Toți par niște absolvenți de canto meniți să te împingă parcă de la spate.
Și atâtea ore parcă s-au scurs repede. Nici nu-mi dau seama exact cum am ajuns aproape de linia de finiș după mai bine de 5 ore de alergare, dar ceea ce m-a făcut să urlu de bucurie s-a întâmplat pe ultimii 150-200 metri de cursă. Pe măsură ce participanții se apropiau de finiș, crainicul competiției rostea pe un ton apăsat numele celor urmau să treacă linia de sosire. Și atunci, într-un ultim efort de a termina cursa, cu dureri în absolut fiecare mușchi al corpului, s-a auzit în stația de amplificare: ‘From Romania, Radu Restivan!”. A fost momentul în care mii de unguri au aplaudat la scenă deschisă un român oarecare. Mi s-au înmuiat și mai tare picioarele și nu o să ascund că am izbucnit în plâns. Și da! Am trecut linia de sosire cu lacrimi în ochi.
„Când vorbim despre sport în adevăratul sens al cuvântului, această ură nu există„
După un efort inimaginabil pentru un sportiv amator, la finalul căruia nu mă mai simțeam om, ungurii mi-au dovedit că sportul, în starea lui pură, nu cunoaște rivalitate. Și că oamenii care își depășesc limitele trebuie încurajați oriunde, indiferent de naționalitate sau etnie. Mă bucur enorm că primul maraton din viața mea a fost la Budapesta, este o competiție pe care o recomand tuturor românilor speriați de rivalitatea dintre cele două popoare: când vorbim despre sport în adevăratul sens al cuvântului, această ură nu există”
Timpul final al lui Radu a fost de 5 ore, 5 minute și 59 de secunde. Nici nu mai contează că a pontat locul 2.985 în clasamentul general al cursei de 42,195 km. S-a simțit ca un campion. „Aproape împlinit”, zice el. Ar fi vrut doar ca prietenii lui de acasă să fi văzut gesturile de susținere ale ungurilor de pe traseu. Ar fi vrut doar ca amicii săi din București să fi auzit prin timpanele lui corul format din sute de voci maghiare care i-au trasmis forța de a-și mai dezmorți picioarele în punctele critice. Pentru a străbate cei 42,195 de kilometri. În cinci ore și șase minute fără o secundă. Aplaudat de multe perchi de palme ale ungurilor. 42,195 km. Locul 2.985.
! DE AFLAT Cifrele de la 29th SPAR Budapest Marathon
! DE ȘTIUT Cât îi costă pe români participarea la Maratonul de la Budapesta
! DE VĂ‚ZUT Traseul, care include și trecerea prin două locuri din Patrimoniul Mondial UNESCO, poate fi urmărit aici: https://www.youtube.com/watch?v=77X-xIt_MUw
Care e cel mai bun fundaș central al lui Dinamo din ultimii 25 de ani?
Vezi rezultate
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER