Nașu’ Sandu ridică din umeri când e întrebat de juniori!** IATĂ‚ lecția pe care putea să o învețe în excursiile sale la UEFA! Cum puteam avea o națională respectabilă

După 20 de ani de domnie, Mircea Sandu s-a prins, în sfârșit, că sectorul juvenil, cel care ar trebui să alimenteze echipele mari, este la pământ. Președintele FRF spune că vor exista reforme în sistem. De ce abia acum? „Niciodată nu e prea târziu”, spune Nașu’.

„Este adevărat că am discutat cu domnul Hagi. Este vorba de două proiecte. Unul este la nivel de copii și juniori, este posibil să avem și o Cupă a României la acest nivel. Niciodată nu este târziu.

Directorul tehnic al echipelor de juniori și tineret al Spaniei va veni în luna ianuarie pentru a analiza cum este organizat sistemul. În momentul în care nu poți să impui cluburilor anumite tactici, este foarte greu. Nu poți să le impui cluburilor să-și facă academii. Le-am impus să aibă școli de fotbal, să aibă fiecare club câte 5 echipe de juniori pentru a primi licența.

Eu nu am văzut niciodată proiecte din partea presei. Spuneți-mi și mie, cum n-am performat în 20 de ani? Și eu m-am săturat de turnee ratate”, a declarat Mircea Sandu la DigiSport.

La o analiză mai atentă a declarației lui Mircea Sandu, pasul înainte este extrem de mic. Cu un amestec de promisiuni și scuze, discursul lui Mircea Sandu nu este dătător de speranțe. Se dorește înființarea unei Cupe a României pentru juniori, o inițiativă lăudabilă, însă n-avem măcar un campionat de tineret, jucătorii care împlinesc 18 având serioase probleme în a-și continua cariera.

Mai departe, Mircea Sandu spune că a făcut tot ce a ținut de el pentru ca echipele de club să crească jucători. Realitatea îl contrazice însă. Cu doar cinci echipe de juniori impuse, prima competiție internă seamănă din acest punct de vedere cu țările situate departe de civilizație.

La începutul verii, ProSport a făcut o analiză a sistemului pe care este construit fotbalul german, unul dintre cele mai tari din lume și un exemplu pentru toată lumea. Redăm integral materialul publicat atunci, o idee poate pentru Mircea Sandu și o metodă prin care fotbalul românesc s-ar putea însănătoși:

AȘA se face o națională! Cum au apărut Ozil, Kroos și Muller! Și nemții au fost la pământ, dar s-au ridicat printr-un proiect revoluționar

Fotbalul românesc este pe fundul prăpastiei, o afirmație care nu mai stârnește niciun fel de reacție. Însă cel mai grav este că cei care conduc fotbalul ridică din umeri și nu vin cu nicio soluție reală. Există tot felul de tentative, dar nimic cu rezultat concret.

Resuscitarea echipei naționale ține de creșterea copiilor, un element despre care toată lumea vorbește, dar nimeni nu face nimic. Fotbalul din România are serioase lipsuri în creșterea copiilor, iar rezultatele sunt pe măsura haosului, atât la nivel de cluburi, cât mai ales la nivelul echipei naționale.

Cu o singură calificare la un turneu final în ultimii 11 ani, echipa națională a ajuns de nivelul țărilor din lumea a treia. Și nici viitorul nu pare prea grozav, câtă vreme nu există niciun fel de strategie.

Cum au reușit nemții
Din lipsă de interes sau din alte cauze, șefii fotbalului din România refuză să ridice privirea înspre țări care sunt mult mai preocupate de rezultate. Unul dintre exemple și, probabil, cel mai bun din Europa este cel al Germaniei.

După evoluția slabă la EURO 2000, nemții și-au suflecat mânecile și s-au pus pe treabă pentru redobândirea faimei de care naționala lor s-a bucurat de-a lungul istoriei.

În plus, era cofirmarea că rezultatele de la Cupa Mondială din 1998 n-au fost o întâmplare. Christian Sifert, director executiv a Bundesliga, spune că atunci nemții și-au dat seama că Germania este obligată să regândească sectorul juvenil.

După studii peste studii, Germania s-a apucat în 2002 de treabă. Federația nemțească a dezvoltat în primă fază un sistem compex de academii de fotbal. Cluburile din primele două ligi au fost obligate să inveastească în academii, ca o condiție de licențiere.

Aceste centre de dezvoltare au fost forțate să aibă cel puțin 12 juniori în fiecare grupă care să poată juca pentru naționala Germaniei, limitând astfel cazurile de fotbaliști crescuți în Germania, dar care aleg să evolueze pentru alte țări: „Asta a făcut diferența”, spune Seifert.

Drept rezultat, în următorii ani numărul străinilor din Bundesliga s-a redus semnificativ: „În 2003-2004, 44% din jucătorii din campionatul nostru erau străini. Acum mai sunt 38%, deci 62% dintre jucători sunt buni pentru echipa națională”, mai spune oficialul federației din Germania. Tot acest sistem i-a costat pe nemți destul de puțin, în comparație cu banii care s-au întors: 80 de milioane de euro pe sezon.

În sistemul de academii au fost introduși copii de peste 12 ani. Odată ajunși la o vârstă de 16-18 ani, aceștia se bucură de un campionat dedicat echipelor de tineret, de unde pot face mai ușor pasul la echipele mari.

Au apărut și rezultatele
Rezultatele au apărut în doar câțiva ani. La Mondialul din 2010, Germania a avut cea mai tânără națională din istoria fotbalului, cu o medie de vârstă de 24.7 ani. Dintre cei 23 de jucători deplasați în Africa de Sud, 19 au fost formați în sistemul de academii din prima ligă, în timp ce restul s-au dezvoltat la academiile din Budesliga 2. Germania s-a oprit în semifinalele competiției, fiind eliminată de viitoare campioană mondială, Spania, dar s-a întors acasă cu medalia de bronz. Nemții stau bine și la echipe de club, acolo unde au rezultate bune cu investiții nu foarte mari. Cel mai important este însă că nemții au câștigat o națională care se va bate pentru trofeu la următoarele turnee finale.

Modelul nemțesc a fost atât de reușit încât până și Anglia îl va adopta. Englezii vor să resusciteze naționala și au început în ultimii ani să mizeze tot mai mult pe echipele de juniori.

Cum rezultate notabile nu prea s-au obținut până acum, șefii Federației vor impune un nou pachet de măsuri. Una dintre ele este desființarea campionatului dedicat rezervelor, de un nivel mediocru, înființând în schimb unul de tineret.

La noi e dezastru
Lăsând la o parte centrele de dezvoltare, România n-are nici măcar un campionat de tineret. Se pierd astfel mulți copii talentați care, ajunși la 18 ani, sunt nevoiți să-și caute un contract sau să se retragă.

Cum antrenorii care mizează pe tineri sunt puțini, cei mai mulți sunt obligați să renunțe. Alții, mai norocoși, sunt asimilați de echipele mari, dar ajung rezerve eterne, deseori în favoarea străinilor de o valoare îndoielnică.

În ultimii ani, în peisajul nostru fotbalistic au apărut mai multe școli și academii de tineret, prea puține însă pentru o creștere în masă. Șansa copiilor români sunt cluburile din Vest, care sunt mult mai preocupate de sectorul juvenil.