de Andru Nenciu
La Astana e un ger de crapă și marmura lui Videanu, dar frigul nu-i deranjează niciun fir din barbă lui Tătărușanu. E sigur pe el. Și transmite siguranță. Încă din gura tunelului ce sparge arena în două. Îngână niște versuri spre Toșca, unicul galben nou din trupa lui Daum, și Grigore iese primul cu mâna lipită de inimă.
De la microfonul TVR, Emil Hossu Longin ne spune că gazdele au dat ordin să vină soldații. Soldații! Ca pe Ghenecea, în vremurile bune de nebune. Ceva de genul: „Hai băieți, hai băieți, puneți mâna pe lopeți!”. Sunt aproape 15.000 de ochi din țara băieților din vârful Rompetrol, dar nu-i bai. Nivelul de încredere al tricolorilor crește. Crește pe măsură ce imnul își consumă vers după vers. Poezie face Daum din fiecare ieșire la TV, dar pe sinteticul din Astana nu-i timp de creație. Kazahii vin cu entuziasm. Cu hotărâre. Și cu un heirupism care inhibă. Uneori. Au posesie la început, dar defensiva rezistă. Pe o suprafață imprevizibilă. Daum mizează pe același 4-1-4-1 transformat ad-hoc în 4-5-1. Și Stanciu & Co scot din jambiere pasele scurte. Simt că mingea sare ca un Gilbert de la rugby, dar știu că n-au vreo scuză. Lăcătuș și Co alunecau ca pe coji de banană pe patinoarul din Moscova, dar tot au răpus Spartakul lui Dasaev. Dar revenim, căci e minutul 3 și tabela e neschimbată. Și niciun roșu nu dă portughezul de Sousa. 11 contra 11.
Penalty refuzat la faultul violent asupra lui Grigore
Kazahii forțează pe flancuri. Și fiecare acțiune din bandă se încheie cu o minge catapultată în careul lui Tătă. Hoban și Marin încearcă să așeze atacul. Fundașii urcă la centru și primul corner aduce întâia ocazie. Hoban câștigă un duel aerian și Stancu trage pe lângă poarta lui Pokatilov (m.10). Totul cu prețul accidentării lui Dragoș Grigore. Ahmetov, nu Rinat, Eldos de la Irtiș Pavlodar, îi strivește piramida nazală cu un cot mișelesc, în careu. Sub ochii lui De Sousa! Arbitrul e la 3 metri distanță, dar nici Monica Pop de la Oftalmologie nu i-ar readuce vederea portughezului. 11 clar, neacordat! Gazdele joacă la limita regulamentului. Perfid. Violent uneori. Repun mingea repede și Somko profită. Se mișcă-n voie pe lângă Benzar, aruncă o minge în careu și din luftul lui Grigore se naște prima mare ocazie a kazahilor (m.11). Hizhnichenko n-are prezență de spirit și mingea se lovește de tibia lui ca de gard.
Meciul se întrerupe. Cu privirea pierdută într-un smoc de iarbă, Grigore e comoționat ca un rugbist din linia de treisferturi. Și banderola se duce direct pe brațul ciclamen al lui Tătărușanu. Cât de grea va fi pierderea? Cum va răspunde naționala? Toșca are trac, Benzar nu-și găsește locul. Daum procesează. E ca și cum l-ar fi pierdut pe Christian Worns din angrenajul lui Bayer. Iar Săpunaru – Moți devine noul zid defensiv. Kazahii sunt atletici, au o disponibilitate mare la efort. Și le convine sinteticul ce l-ar face invidios chiar și pe primarul Minea.
„Tot timpul am simțit că parcă voiau să ne lovească intenționat. Au fost câteva faulturi care meritau cartonaș roșu. Pe un teren cu iarbă, Kazahstan nu ar trebui să ne pună probleme”
Cosmin MOȚI, fundaș România
Popa a scos mingea din poartă după lovitura de cap trimisă de Hoban
Chipciu și Stanciu își folosesc bagajul tehnic. Nu-i un atu vital într-un meci pe sintetic, dar de la ei trebuie să vină scânteia. Oare? Și nu-i timp de artificii căci tot șiretul stâng al lui Somko mai stârnește panică în careul tricolorilor. Hoban rașchetează balonul și Toșca îl dă emoții lui Tătărușanu (m.27). Greutatea admiratorilor din România apasă greu pe unerii lui Răzvan Marin și puștiul de la Viitorul înfige un burghiu la colțul scurt al kazahilor. Pokatilov e în gardă, dar tricolorii preiau controlul la mijlocul terenului. Acțiunile sunt menite să-i uzeze pe rudimentarii kazahi. Chipciu și Popa aduc plusul de viteză, Stancu încearcă să ia prim-planul. Popa nu-i omul potrivit la locul potrivit și anulează golul ca și făcut de Hoban (m.29). Presiunea crește, dar Stanciu (m.37) și Stancu (m.39) mai punctează doar la impresie artistică. Se încheie 45 de minute jucate la un ritm infernal, cu o fază în care Chipciu a fost busculat în careu. Pauza vine doar pentru 10 tricolori, Chipciu rămâne accidentat la cabine.
„La felul în care au alergat, România trebuie să fie mândră de acești jucători. Sunt mândru, am fost mulțumit de organizarea echipei, de cum au stat în teren”
Christoph DAUM, selecționer România
Două ocazii în 45 de minute. Enache a intrat în locul lui Chipciu
Daum vede ca Reghecampf. Și consideră că Enache e în forma carierei. Așa să fie! Intră Enache și Popa trece în aripa stângă. Ce a pregătit Daum? Nu are pe bancă vreun Ulf Kirsten sau Paolo Sergio, dar Andone, Alibec și Keșeru sunt gata. Gata… degeaba. Gazdele încep tare și repriza a doua. Au jăratec sub tălpi și impresionează în raidurile pe flancuri. Kazahii joacă la intimidare. Pare că au crescut cu intrările lui Graeme Souness sau Patrick Battiston și glezna lui Benzar trosnește. Ne lipsește fotbalistul cu clarviziune și ne lăsăm dominați. Tatărușanu (m.58) boxează o minge înșelătoare și echipa e ruptă în două. Stanciu dispare din joc și prima ocazie vine abia în minutul 60. Popa driblează ca la fotbal în sală, la marginea careului, ușor lateral stânga, șutează la semi-înălțime, dar portarul gazdelor e la post.
În post nu e Daum! I se ciocnesc tot felul de idei în minte, dar ultima schimbare se lasă așteptată. Kuat și ai lui atacă ca la handbal, prind încredere și tricolorii ripostează fragil. Să fie mulțumit oare omul plătit cu 500.000 dolari de FRF cu un X? Cu Kazahstan? Andone intră deja epuizat în teren (m.84) în locul lui Popa și forțăm cu doi atacanți doar 10 minute. Și mutarea se vede. Stancu îi face harcea-parcea pe kazahi (m.89), centrează în fața porții. Pokatilov are degetele de carton, dar Enache alunecă incredibil și pierde o fracțiune de secundă decisivă.
Terminăm meciul în corzi, cu Moți și Săpunaru respingând minge după minge, și cu gustul sălciu lăsat de irosirea unei șanse bune de a lua trei puncte. Dincolo de erorile de arbitraj ale portughezului de Sousa, terenul sintetic, ghinioanele de la respingerea lui Popa și alunecarea lui Enache, rămâne imaginea unei reprezentative care nu a știut să valorifice plusul de valoare. Și rămâne imaginea unui selecționer care a întârziat inexplicabil introducerea unui al doilea atacant. Poate asta e adevărata față a României.
„L-am introdus târziu pe Florin Andone de teamă că s-ar fi putut accidenta un alt jucător. Știu că am întârziat vreo 20 de minute”
KAZAHSTAN – ROMÂNIA 0-0
Kazahstan: Pokatilov – Besebekov, Akhmetov, Maliy, Logvinenko, Shomko – Muzhikov, Smakov, Kuat (Tagybergen 86′) – Bayzhanov (Nurgaliyev 66′), Khizhnichenko (Murtazayev 82′). Selecționer: Talgat Baysufinov.
România: Tătărușanu – Benzar, Săpunaru, Grigore (Moți 26′), Toșca – Hoban – Chipciu (Enache 46′), R. Marin, N. Stanciu, A. Popa (Fl. Andone 84′) – B. Stancu. Selecționer: Christoph Daum.
Care e cel mai bun fundaș central al lui Dinamo din ultimii 25 de ani?
Vezi rezultate
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER