Iancu, înfrânt:** TAS a motivat retrogradarea Timișoarei!** Documentul primit de FRF:

Tribunalul pentru Arbitraj Sportiv a respins ca neîntemeiate excepțiile invocate de Timișoara și a motivat retrogradarea echipei conduse de Marian Iancu. Iată mai jos motivarea primită de FRF de la TAS

Prezentăm motivarea deciziei TAS din ziua de 24 august 2011, de respingere a recursului formulat de SC Fotbal Club Timișoara SA împotriva deciziei de Comisiei de Apel a Sistemului Național de Licențiere a Cluburilor, prin care s-a refuzat acordarea licenței clubului menționat pentru sezonul competițional 2011-2012.

Iata de ce a fost retrogradata FC Timisoara:

1. INTRODUCERE
1.1 Apelul a fost introdus de Club impotriva deciziei din data de 31 mai 2011, pronuntate de Comisia de Apel a sistemului national de licentiere („Decizia”), de refuzare a acordarii licentei clubului, care i-ar fi asigurat acestuia dreptul de a juca in Liga I a Federatiei Romane de Fotbal.

2. PARTILE
2.1 Clubul este un participant de traditie in Liga I a FRF si este membru afiliat al FRF.
2.2 Federatia Romana de Fotbal (FRF) reprezinta organul de conducere al miscarii fotbalistice din Romania si este membru al UEFA.

3. FAPTELE
3.1 Mai jos sunt prezentate principalele fapte si depozitii relevante, in baza sustinerilor scrise ale partilor, pledoariilor si probelor prezentate la audiere. Pot fi expuse fapte si afirmatii suplimentare, daca se considera necesar, referitoare la discutia juridica prezentata in continuare. Completul a luat in considerare toate faptele, depozitiile, argumentele juridice si probele prezentate de parti in cadrul procedurii in discutie. Cu toate acestea, in Decizia pronuntata, Completul face referire doar la sustinerile si probele pe care le considera necesare pentru a-si justifica hotararea.

3.2. In data de 15 noiembrie 2010 s-a publicat in Monitorul Oficial al Romaniei un proiect de divizare („divizarea”) prin care Clubul si principalul actionar al acestuia, SC BKP Management and Investment Group, au creat o noua societate denumita BKB Faber SA („noua societate”) ca urmare a hotararilor adoptate de Adunarile generale ale ambelor societati. Clubul urma sa transfere obligatiile sale financiare restante catre bugetul de stat noii societati. Principalul actionar urma sa transfere, de asemenea, catre noua societate, creantele sale din TVA.

3.3 In data de 9 februarie 2011, Tribunalul Timis, Sectia comerciala si de contencios administrativ, a aprobat divizarea, respingand opozitia introdusa de autoritatile fiscale. Hotararea mentiona dupa cum urmeaza:

„Analizand actele din dosar se retine:
Conform Hotararilor Adunarilor Generale ale SC FOTBAL CLUB TIMISOARA nr. 8/13.12.2010 si a SC BKP MANAGEMENT & INVEST GROUP SA, nr. 9/13.12.2010, s-a aprobat divizarea partiala a societatilor si infiintarea uneia noi cu denumirea de SC BKP MANAGEMENT & INVEST GROUP SA conform

Proiectului de fuziune intocmit de catre cele doua societati (fila 111-135) si publicat in Monitorul Oficial al Romaniei din 15.11.2010 (fila 143), respectiv 13.12.2010 (fila 212). Initiativa fuziunii fusese luata anterior de catre cele doua adunari generale ale societatilor implicate conform Hotararilor nr. 1/27.10.2010, respectiv nr. 2/30.10.2010.

Fata de cele de mai sus, instanta retine ca sunt indeplinite conditiile prevazute de art. 239 din Legea nr. 31/1990.

Proiectul de fuziune, publicat in Monitorul Oficial al Romaniei (art. 242 Legea nr. 31/1990), cuprinde toate mentiunile obligatorii prevazute de art. 241 Legea nr. 31/1990.

Fata de acest proiect s-a formulat opozitie, conform art. 62 coroborat cu art. 243 din Legea nr. 31/1990, insa instanta de judecata a respins aceasta cerere de opozitie, motivele invocate referindu-se la probleme financiar fiscale fata de bugetul de stat ale celor doua societati implicate in divizare si neavand nicio legatura cu conditiile legale prevazute pentru aceasta operatiune juridica.

Fata de lipsa inscrisurilor enuntate prin cererea ORC Timis, se remarca ca acestea au fost depuse la ORC Bucuresti si in copie conforma cu originalul si la dosarul cauzei.

Fata de cele de mai sus, in baza art. 4 din Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr. 116/2009, va admite actiunea.

Avand in vedere solutia ce se va pronunta, in baza art. 49 Cod de procedura civila, va respinge cererea de interventie.”

3.4 In data de 17 martie 2011 Clubul a depus cererea de acordare a licentei.

3.5 In data de 7 aprilie 2011 FRF a depus o cerere in numele Clubului catre UEFA, pentru acordarea unei exceptii de la regula celor trei ani a UEFA, descrisa mai jos.

3.6 In data de 6 mai 2011 UEFA a aprobat cererea sub anumite conditii.

3.7 In aceeasi zi, Directorul de licentiere al FRF, folosind si sustinand raportul expertului financiar independent din data de 27 aprilie 2011, a recomandat respingerea licentei, printre altele, din cauza neindeplinirii cerintelor financiare ale Regulamentului de licentiere a cluburilor si de fair play financiar, editia 2010, al FRF („Regulamentul”).

3.8 In data de 10 mai 2011 a avut loc o audiere in fata Comisiei de Licentiere la care au luat parte atat Clubul, cat si Directorul de licentiere.

3.9 In data de 14 mai 2011 Comisia de Licentiere a decis sa acorde Clubului licenta.

3.10 In data de 19 mai 2011 Directorul de licentiere a primit comunicarea scrisa a deciziei din data de 14 mai 2011.

3.11 In data de 25 mai 2011 Directorul de licentiere a atacat decizia din data de 14 mai 2011, utilizand in acest sens raportul suplimentar al expertului independent din data de 23 mai 2011, care, desi era redactat cu mai multa prudenta decat raportul anterior, sustinea ca FRF ar trebui sa ceara „opinia unui consilier juridic in ceea ce priveste chestiunile care nu sunt suficient de clare, din punct de vedere al caracterului cert, lichid si exigibil al creantelor din TVA mentionate”.

3.12 In data de 31 mai 2011 Comisia de Apel pentru licentiere a pronuntat decizia.

3.13 Decizia a fost urmatoarea (prezentarea partii relevante a acesteia):

Comisia de Apel constata intemeiat apelul, sub aspectul ambelor motive invocate.

In ceea ce priveste motivul de apel privind incalcarea art. 46 din Regulamentul National pentru Licentierea Cluburilor si de Fair Play Financiar – editia 2010, privind lipsa datoriilor financiare restante catre alte cluburi de fotbal, Comisia constata urmatoarele:

La data de 04.01.2010, Benfica SAD Lisabona si S.C. Fotbal Club Timisoara SA, au incheiat un contract privind transferul jucatorului Laszlo Sepsi.

Conform conditiilor contractului de transfer (clauza nr. 1.2), F.C. Timisoara SA trebuia sa plateasca catre Benfica SAD Lisabona suma de 1.000.000 (un milion) Euro, in doua transe a cate 500.000 Euro fiecare, scadente in lunile iulie 2010, respectiv decembrie 2010.

Cu toate acestea, F.C. Timisoara SA nu a platit nici una din aceste transe la termenele stabilite in contract si nici ulterior.

La data de 16.03.2011, F.C. Timisoara SA a introdus pe rolul Comisiei Nationale pentru Solutionarea Litigiilor, din cadrul FRF, o actiune prin care solicita „rezilierea, din culpa exclusiva a paratei (Benfica SAD Lisabona) a Contractului de transfer international, incheiat la 04.01.2010 intre…”

Ulterior introducerii acestei actiuni, la data de 09.05.2011, F.C. Timisoara SA a propus partenerului contractual Benfica SAD Lisabona, esalonarea sumei totale datorate, de 1.300.000 Euro, aferenta contractelor de transfer international pentru jucatorii Sreten Sretnovic si Laszlo Sepsi, dupa cum urmeaza:
– 650.000 Euro, platibili in perioada iunie – iulie 2011;
– 650.000 Euro, platibili in perioada ianuarie – februarie 2012.

Fata de imprejurarea ca, pe de o parte, intimata S.C. Fotbal Club Timisoara S.A. a chemat in judecata partenerul contractual – Benfica SAD Lisabona, cerand rezilierea contractului, fara a contesta insa in cuprinsul actiunii existenta si intinderea obligatiilor deja scadente, iar pe de alta parte, asa cum au precizat si reprezentantii sai, personal, in fata Comisiei de Apel si cum de altfel reiese din Contractul propus pentru a fi semnat la data de 9 mai 2011, intimata a solicitat si totodata si-a asumat achitarea esalonata a obligatiilor de plata scadente, la datele aratate mai sus, Comisia de Apel constata ca intimata, in realitate, recunoaste existenta si intinderea acestor obligatii de plata la data de 31.12.2010, precum si faptul ca acestea nu au fost achitate pana la data limita de 31.03.2011, in aceste conditii fiind evident ca litigiul a fost initiat de catre S.C. Fotbal Club Timisoara S.A. cu singurul scop de a evita termenele aplicabile, stipulate in Regulamentul National Pentru Licentierea Cluburilor si Fair Play Financiar, editia 2010. Mai mult, este de observat faptul ca introducerea contestatiei in fata FRF – CNSL, de catre F.C. Timisoara S.A., s-a facut la o distanta mare de timp de la implinirea scadentelor asumate in contract si cu foarte putin timp inainte de termenul final prevazut pentru plata datoriilor, aspect de natura sa intareasca concluzia exprimata anterior.

Prin urmare, Comisia de Apel urmeaza sa retina faptul ca litigiul inregistrat pe rolul FRF – CNSL cu privire la sumele datorate de catre S.C. Fotbal Club
Timisoara S.A. catre Benfica SAD Lisabona a fost initiat cu singurul scop de a evita termenele aplicabile si de a obtine licenta pentru sezonul competitional 2011-2012.

Cu toate ca, in raport de considerentele expuse mai sus, nu mai prezinta relevanta care este organismul competent sa solutioneze litigiul dintre cele doua cluburi, apartinand unor asociatii nationale diferite, se retine de catre Comisia de Apel ca in conformitate cu disp. Art. 22 alin. f din Regulamentul FIFA privind Statutul si Transferul Jucatorilor de Fotbal, FIFA are competenta de a solutiona litigii intre cluburi apartinand unor asociatii nationale diferite, exceptate fiind situatiile prevazute la literele a,d si e ale aceluiasi articol.

Comisia constata ca Statutul si Regulamentele FIFA sunt obligatorii pentru toate Federatiile afiliate si prevaleaza asupra oricaror regulamente nationale si contracte semnate de parti. In aceste conditii, clauza compromisorie, invocata de catre intimata F.C. Timisoara S.A., este in flagranta contradictie cu competenta exclusiva stabilita de art. 22 din Regulamentul FIFA privind Statutul si Transferul Jucatorilor de Fotbal. De altfel, competenta limitata la nivel national a instantelor sportive din cadrul asociatiilor afiliate la FIFA reiese din chiar Statutele si Regulamentele acestora: in cazul de fata, este de observat ca

Regulamentul privind Statutul si Transferul Jucatorilor de Fotbal al FRF precizeaza inca de la primul punct al preambulului sau ca dispozitiile sale, implicit si organismele care functioneaza in baza acestora, reglementeaza norme privind statutul, legitimarea, dreptul de joc si transferul jucatorilor de fotbal de la un club la altul, numai pe plan national. Jurisprudenta invocata de intimata, respectiv Decizia din 16.04.2009 a FIFA – DRC, pronuntata in dosarul nr. 49024, nu isi gaseste aplicabilitatea in speta, pornind de la premise complet diferite si referindu-se la un litigiu purtat intre un jucator si un club de fotbal.

Referitor la cel de-al doilea motiv de apel al licentiatorului, este de observat ca acesta nu vizeaza nelegalitatea divizarii solicitantului de licenta, ci imprejurarea ca debitele restante la data de 31.12.2010 ale S.C. Fotbal Timisoara S.A., transferate ca element de patrimoniu, in cadrul procesului de divizare a societatii si preluate de subiectul de drept nou creat – S.C. BKP&Faber S.A. – nu au fost stinse prin compensare sau prin orice alta modalitate prevazuta de lege, pana la data de 31.03.2011.

Comisia constata ca luand act de procesul de divizare prin care a trecut solicitantul de licenta, Directorul de licentiere, ca reprezentant al Administratiei de licentiere, in temeiul dispozitiilor art. 4 din Regulamentul UEFA de Licentiere a Cluburilor si Fair Play Financiar, coroborate cu dispozitiile pct. a alin. 1 lit. d si pct. b alin. 4,7 si 8 din Anexa I din acelasi regulament, a solicitat UEFA aplicarea unei exceptii de la regula „celor trei ani”, definita de art. 12 pct. 2 din Regulamentul UEFA de Licentiere a Cluburilor si Fair Play Financiar si preluata in cuprinsul art. 11 alin. 2 din Regulamentul National pentru Licentierea Cluburilor si de Fair Play financiar – editia 2010.

De altfel, pct. B alin. 4 din Regulamentul UEFA il obliga chiar pe licentiator sa notifice administratia UEFA in legatura cu orice caz de reorganizare sau restructurare a unui club afiliat.

La data de 06.05.2010, UEFA, prin secretarul sau general, dl. Theodore Theodoridis, a emis Decizia de admitere a exceptiei aplicarii regulii celor trei ani (principiul continuitatii activitatii) in cazul S.C. Fotbal Club Timisoara S.A., concluzionand ca „modificarea structurii juridice efectuate de F.C. Timisoara S.A. nu intra in contradictie cu scopul principal al regulii de trei ani, cu conditia ca atat solicitantul de licenta, precum si nou infiintata entitate S.C. BKP&Faber S.A., sa fie incluse in domeniul de raportare definit de art. 46 al Regulamentului UEFA (art. 44 din Regulamentul National)”. In caz contrar, UEFA a decis ca exceptia solicitata va fi refuzata, solicitantul de licenta intrand sub incidenta art. 12.2 din Regulamentul UEFA (art. 11 alin. 2 din Regulamentul National) si „intreaga operatiune va fi considerata a facilita acordarea licentei clubului F. C. Timisoara S.A.”.

Fata de aceasta decizie, este de observat ca momentul ales pentru inregistrarea operatiunii de divizare de catre S.C. Fotbal Club Timisoara S.A. – ulterior datei de 27 decembrie 2010 – nu a mai permis ca entitatea nou creata sa poata fi prinsa in perimetrul de raportare al solicitantului de licenta. Cu toate acestea, din Decizia UEFA reiese obligativitatea ca informatiile financiare privind S.C. BKP&Faber S.A. si datoria catre bugetul de stat preluata de la S.C. Fotbal Club Timisoara S.A. de catre aceasta noua entitate sa fie avute in vedere in procesul de licentiere.

Comisia constata ca desi impotriva Deciziei UEFA putea fi formulat apel, acesta nu a fost exercitat, prin urmare, dispozitiile deciziei susamintite se impun clubului solicitant de licenta cu forta obligatorie, in temeiul art. 42 alin. 1 lit. a din Regulamentul National pentru Licentierea Cluburilor si de Fair Play Financiar – editia 2010.

De altfel, din actele aflate la dosar reiese ca intimata S.C. Fotbal Club Timisoara S.A. s-a conformat Deciziei UEFA din 06.05.2011 si a furnizat licentiatorului documente privind situatia financiara a celor doua entitati, pentru a permite organismelor decizionale sa verifice realizarea conditiei impuse de Decizia UEFA, respectiv daca „a fost emisa o decizie de compensare favorabila, de catre autoritatile fiscale, pentru compensarea veniturilor de realizat din TVA cu datoriile financiare restante catre bugetul de stat, pana la 31 martie 2011”.

In acest sens, au fost depuse urmatoarele documente fiscale:

– Certificatul de atestare fiscala nr. 1149315/18.03.2011, din care rezulta ca la data de 28.02.2011 S.C. BKP&Faber S.A. nu figureaza cu obligatii de plata catre bugetul de stat;

– Certificatul de atestare fiscala nr. 1149600/04.04.2011, din care rezulta ca la data de 04.04.2011 S.C. BKP&Faber S.A. nu figureaza cu obligatii de plata catre bugetul de stat;

– Certificatul de atestare fiscala nr. 13881/27.04.2011, din care rezulta ca la data de 31.03.2011 S.C. Fotbal Club Timisoara S.A. figura in evidente cu obligatii restante la bugetul de stat in cuantum de 731.709 RON;

– Certificatul de atestare fiscala nr. 5569/10.05.2011, din care rezulta ca la data de 30.04.2011 S.C. BKP&Faber S.A. figureaza cu obligatii fata de bugetul de stat in cuantum de 5.710.052 RON, precum si ca se afla in curs de solutionare optiunea de rambursare de TVA;

– Notificarea nr. 5/10.05.2011, inaintata de S.C. BKP&Faber S.A. Directia Generala a Finantelor Publice a Municipiului Bucuresti prin care solicita „emiterea unei decizii de compensare” si a unui Certificat de atestare fiscala, din care sa rezulte ca S.C. BKP&Faber S.A. nu are datorii catre bugetul consolidat de stat.

Interpretand in mod trunchiat prevederile art. 116 C.proc.fiscala, Comisia pentru Acordarea Licentei Cluburilor a retinut in cauza survenienta compensarii de drept, despre care se face mentiune in alin. 4 al acestui text de lege, fara a face referire la faptul ca textul de lege respectiv conditioneaza acest mecanism de existenta in acelasi moment al unor creante reciproce, certe, lichide si exigibile.

Din analiza coroborata a textului art. 116 alin. 4,5,6 si 7, din C.proc.fiscala cu textul art. 111 pct. 3,4 si 5 din Normele metodologice de aplicare a Codului de procedura fiscala, rezulta ca pot fi stinse creantele statului, prin compensare cu creantele debitorului, la cerere sau din oficiu, potrivit dispozitiilor art. 111 pct. 4 din Normele metodologice, conform carora „compensarea din oficiu prevazuta de art. 116 alin. 4 din Codul de procedura fiscala poate fi efectuata de organul fiscal in tot cursul termenului de prescriptie prevazut de lege pentru fiecare dintre obligatiile supuse compensarii…”

In acelasi sens stipuleaza si art. 111 pct. 5 din Normele metodologice, aratand ca „rezultatul compensarii, la cerere sau din oficiu, va fi consemnat intr-o nota de compensare, care va fi comunicata contribuabilului”, reluand astfel textul art. 116 alin. 7 din Codul de procedura fiscala, care obliga organul fiscal sa comunice debitorului decizia cu privire la efectuarea compensarii.

Din toata economia textelor invocate rezulta necesitatea constatarii compensarii de catre organul fiscal, care numai astfel are posibilitatea sa verifice realitatea si intinderea creantelor reciproce, fie la cererea contribuabilului, fie din oficiu, adica la propria initiativa a organului fiscal, iar nu in mod automat, cum in mod eronat prezuma intimata.

Chiar daca am presupune posibilitatea unei compensari automate, nu putem trece peste textul de la art. 116 alin. 5 C.proc.fiscala, unde este explicat intelesul exigibilitatii, in sensul acestui articol. Creanta S.C. BKP&Faber S.A. nu poate fi considerata exigibila in sensul textului de mai sus, iar potrivit alin. 4 al art. 116 C.proc.fiscala, nu pot fi compensate decat creantele exigibile.

De altfel, aceasta este si interpretarea pe care o dau, in practica, chiar organele fiscale, care mentioneaza ca optiunea de rambursare a TVA a S.C. BKP&Faber S.A. se afla in curs de solutionare, ceea ce inseamna ca ea nu a operat de drept, asa cum fara temei retine Comisia de prima instanta. Mai mult, Comisia de Apel observa ca S.C. BKP&Faber S.A. a solicitat, prin Notificarea nr. 5/10.05.2011, adresata Directiei Generale a Finantelor Publice a Municipiului Bucuresti, „emiterea unei decizii de compensare” si subsecvent, a unui Certificat de atestare fiscala, din care sa rezulte ca S.C. BKP&Faber S.A. nu are datorii catre bugetul consolidat de stat, actiune de natura sa contrazica pozitia exprimata de catre intimata conform careia compensarea a operat de drept.

In acest sens este si Decizia UEFA din data de 06.05.2011 prin care s-a impus ca si conditie pentru acordarea exceptiei de la aplicarea regulii de trei ani prevazuta de art. 12, paragraful 2 din Regulamentul UEFA de licentiere, prezentarea unei dovezi explicite a stingerii datoriilor, care nu poate fi facuta decat printr-un inscris constatator al stingerii obligatiilor.

Toate aceste considerente conduc Comisia de Apel la concluzia evidenta ca la data de 31.03.2011 datoriile catre bugetul consolidat de stat, transmise de S.C. Fotbal Club Timisoara S.A., prin divizare, catre S.C. BKP&Faber S.A. , in cuantum total de 7.442.323 lei, nu fusesera stinse, ele fiind transferate catre Administratia Finantelor Publice pentru Contribuabilii Mici si Mijlocii a Municipiului Bucuresti, in vederea preluarii in evidenta fiscala a S.C. BKP&Faber S.A. abia la data de 29.03.2011.

Acesta este motivul pentru care Certificatele de atestare fiscala nr. 1149315 din 18.03.2011 si nr. 1149600 din 04.04.2011, emise la solicitarea S.C. BKP&Faber S.A. nu mentionau obligatii de plata catre bugetul de stat, iar din Certificatul de atestare fiscala nr. 5569/10.05.2011 rezulta ca abia la data de 30.04.2011 sunt evidentiate obligatiile fata de bugetul de stat ale S.C. BKP&Faber S.A. transmise de intimata F.C. Timisoara S.A, precum si ca se afla in curs de solutionare optiunea de rambursare de TVA.

Pentru aceste motive, Comisia de Apel a Sistemului National de Licentiere, pe baza analizei documentelor existente la dosarul cauzei, cu unanimitate de voturi, in temeiul art. 6 alin. 3 din Regulamentul National privind Licentierea Cluburilor si de Fair Play Financiar – editia 2010,

HOTARASTE

– Respinge ca neintemeiate exceptiile invocate de intimata F.C. Timisoara S.A;
– Admite apelul declarat, desfiinteaza hotararea nr. 10/14.05.2011 a Comisiei pentru Acordarea Licentei Cluburilor, iar pe fond, refuza acordarea licentei S.C. Fotbal Club Timisoara S.A. pentru sezonul competitional 2011 – 2012.
Definitiva, in temeiul art. 24 alin 2 din Regulamentul de Procedura al Comisiilor de Licentiere ale FRF.

M.D.