Într-un interviu acordat ProSport în urmă cu câteva zile, venerabilul președinte al Gloriei Bistrița, Jean Pădureanu, a explicat motivele pentru care echipa sa a fost exclusă de pe prima scenă a fotbalului românesc.
Nea Jean, cum îi spune toată lumea în Bistrița, orașul său adoptiv, e o carte deschisă. Problema e că doar cu acordul său îi poți răsfoi filele vieții atât de zbuciumate. „Lordul” vorbește despre copilărie, idoli, modele și greutățiile vieții, admițând că a recurs în carieră și la metode neortodoxe. Pădureanu dezvăluie că a ținut în anii tinereții cu prima mare echipă a Stelei, CCA, unde a și evoluat ca jucător.
„Nu mai sunt oameni de onoare în fotbalul românesc”. La ce anume v-ați referit? Adică una vorbeam cu ei și alta făceau. Nici măcar nu mă anunțau ulterior de ce nu pot să-și țină promisiunea, pentru că aș fi înțeles. Mă refer la noul val de conducători. Dar oameni precum Stan, Chivorchian, Nicolae Badea sunt caractere serioase. Asta am învațat de la Ion Alecsandrescu, care a fost un conducător model pentru mine. Dânsul s-a ocupat mult de educația mea. Mi-a spus mereu să nu neglijez relațiile cu oamenii importanți din fotbal, dar să țin cont de calitate. Și de la domnul Turtureanu, de la Dinamo, am avut mult de învățat. Aveau o educație aristrocratică.
Ați crescut în Oltenia. În copilărie ați fost fanul Universității? Nu. Am ținut cu CCA, unde am și jucat, alături de Ienei și o generație de excepție a fotbalului românesc.
Cum de v-ați stabilit pentru tot restul vieții la Bistrița, atât de departe de casă? Am ajuns aici ca jucător și m-a atras tot ce înseamnă Ardealul și Bistrița. Mi-a schimbat caracterul. Oltenii sunt mai repeziți, cu o doză de răutate și de mahalagism, dar întind coarda cât să le fie bine. Omenia bistrițenilor, au știut să-mi fie aproape, am acceptat să mă certe când greșeam… Astăzi sunt mai ardelean decât foarte mulți ardeleni!
„Am făcut și prostii!”
Discuția este întreruptă de o femeie vizibil bolnavă. Nea Jean o roagă să-l aștepte în parcul de lângă sediul clubului. Revine la dialog.
De zeci de ani un sfert din veniturile mele merg la oamenii nevoiași. Femeia asta are nevoie de operație care costă zeci de mii de euro. Întotdeauna m-am pus în locul lor…
Dar secretul longetivității Gloriei care este? Vedeți, așa a supraviețuit și echipa! Am bătut la ușă la afaceriști puternici și m-am străduit să încropesc un buget. An de an… Am pus mult suflet. Asta în primul rând. Echipa asta a fost și este sufletul meu. Nu m-am ținut de găinării financiare, nu mi-am însușit bani din trensferuri. Am 25 de hectare de grădini de zarzavaturi, unde e și cantina, am crescut purcei, am avut vreo 250 de oi, toate pentru club. Dar și pentru faptul că măncarea este unul dintre capriciile mele (n.r.-zâmbește).
Dumneavoastră vă considerați curat? Nu. Sunt om! Am făcut și prostii, dar nu am luat bani niciodată! Nu sunt un țepar. Urăsc țeparii! Când vedeam că jucătorii se înțeleg între ei pe teren pentru că le convenea un rezultat, nu mă mai băgam. În fotbalul mare se întâmplă exact la fel! Avem atâtea exemple! E firesc să fie așa, altminteri îți distrugi propria muncă. Asta a fost tot! Înainte de 89 decidea factorul politic și nu te mai puteai băga. Ei decideau totul.
În toți acești ani, ați avut vreun fotbalist de care v-ați atașat în mod deosebit? Da. Victor Ciocan. Un jucător complet care ar fi putut juca fără probleme la un club mare din Vest, dar a jucat toată viața pentru Gloria. În rest, Bistrița, mai ales în anii 90, a dat mereu naționalei jucători de prestigiu, gen Viorel Moldovan, Ganea și alții.
1964 este anul în care Jean Pădureanu a devenit vicepreședinte-jucător la Gloria Bistrița
Mă oprește lumea pe stradă să-mi spună că Gloria nu va retrograda cât timp nea Jean e la echipă. Și așa e. Eu am salvat-o în clasament. Jean Pădureanu, președinte Gloria Bistrița
Care echipă de vis din ultimul sfert de secol e mai bună?
Vezi rezultate
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER