Viața cu Levi!** Ce le cere jucătorilor pentru a împlini „pohta” lui Gigi: „tiki-taka Barcelona”

În general, în ultima vreme, fotbalul românesc are parte de
campioane cu jucători care aleargă 90 de minute în stil de
sprinteri, organizare dusă la extrem și urcatul adversarilor pe
garduri. Clișeul cu „fotbaliștii români sunt tehnici” începe să nu
mai fie de actualitate, iar Roni Levi exact asta pare că vrea să
schimbe la Steaua.

În general, pare mai taciturn decât Pițurcă. Râde rar, nu prea
glumește, doar stă atent la execuțiile fotbaliștilor săi. Iar
atenția lui distributivă e de agent Mossad, la ultimul antrenament
pedepsindu-l pe Toșca cu câteva flotări după ce a văzut cu coada
ochiului o gafă, deși era cu spatele la grupa în care se pregătea
juniorul. Se plimbă tot timpul printre ei, le aruncă din când în
când câte un „bravo” și îi ceartă doar din priviri. Să nu credeți
însă că e vreun satrap! Momentan, doar dorește să-i cunoască la
perfecție și să le știe fiecare parametru, mai ales tehnic.
Jucătorii îl apreciază tocmai pentru că nu se plictisesc la
antrenamentele lui, cu jocuri tematice și diversificate, și pentru
că aplică ideea pe care mulți tehnicieni o laudă doar la nivel
declarativ: alergatul cu mingea la picior.

„Calmați-vă, gândiți
și fiți relaxați!”
Cele trei lucruri scrise mai sus sunt cuvintele pe care le repetă
aproape obsedant, în limba română, jucătorilor săi. Acel celebru
„dă și du-te” care a făcut carieră în fotbalul românesc în ultimii
ani nu există la el. „E fotbal, gândiți!”, le spune mereu când îi
vede că încearcă să scape de minge prea repede. Urăște pasa „la
alibi”, pe care dorește să o desființeze și chiar pare că e pe
drumul cel bun. Iar tacking-urile sunt mult mai puțin apreciate și
lăudate decât o schimbare de direcție sau o pasă inteligentă. Nu
există ședință de pregătire la care să nu facă un joc pe teren
scurt, iar „morișca” de pase care a făcut celebră Barcelona lui
Guardiola e implementată încet-încet.

Mai ales că le cere oamenilor săi un control impecabil al balonului
și, de exemplu, l-a certat pe Dorinel Popa, care și-a depărtat prea
mult mingea în alergare. Meme Stoica e umbra lui și cei doi se
consultă din când în când la antrenamente. Se chinuie să învețe
româna și îi pune pe cei din staff să-i traducă orice aude în limba
noastră. Cam ăsta e portretul tehnicianului pe care fotbaliștii
încep să-l îndrăgească pentru felul în care îi pune la muncă. Ceea
ce nu prea există în Liga I…