Scrisoarea deschisă a lui Boloni: "Iubesc Steaua, dar nu Steaua de azi"

Bunul simt al echipei de odinioara

Pentru faptul că, între anii 1984 si 1987, am putut face parte din legendara echipa Steaua, ma consider un norocos. Tirgumuresanul Bölöni, sosit in Capitala, s-a integrat foarte repede in familia clubului. Simteam inteligenta lucrind peste tot: din biroul lui Alexandrescu, pina in vestiarul jucatorilor. In mod firesc, organizarea perfecta domnea si ea, de la cizmar, pina la cabinetul medical.
Dar mai cu seamă respectul si bunul simt se manifestau de la ingrijitorul terenului pina la Duckadam, de la bucatar pina la antrenorul Jenei, de la suporteri pina la domnul Valentin Ceausescu. Aceste sentimente de stimă reciproca intre club, suporteri si jucatori reprezentau FORTA necesara marii performante.
Da, ma consider norocos pentru ca - datorita si acestei forte - am facut parte dintr-o echipa ale carei rezultate au oferit o picatura de mindrie unui popor intreg ; un popor care, in perioada respectiva, era umilit zi de zi.


Pâna in 2000, imi era straina existenta actualului patron

Nu am avut ocazia sa cunosc indeaproape conducerea actuala a Stelei. Pina la venirea mea ca antrenor la echipa nationala, in 2000, imi era straina existenta actualului patron. Ulterior, de cel mult trei ori am schimbat citeva fraze cu el. Prima data, cind l-am vizitat pe Piturca - pe atunci antrenorul Stelei - la stadionul Ghencea. Fostul meu coleg a facut prezentarile.
A doua oara, cind, dupa declaratii urite ale patronului la adresa mea, cu ocazia unui trial pe stadionul « Lia Manoliu », Sorin Satmari a incercat sa ma convinga sa dau mina cu "seful".
A treia ocazie... a treia... cred ca nici nu a existat. Sau am uitat-o. E o calitate a mea ca pot uita usor lucrurile neplacute.
De mult se stie ca intre actuala conducere si Bölöni este greu sa obtii un numitor comun. Cu toate astea, sentimentele mele profunde fata de Steaua nu s-au schimbat deloc. Iubesc Steaua, dar Steaua pe care eu am cunoscut-o, nu Steaua de azi!


"Miscarea Steaua" e calcata in picioare

Cu citeva saptamini in urma, am declarat la televiziune ca nu sunt de acord cu o conducere care sifoneaza blazonul Stelei. Ce fel de sef de club este acela care-i jigneste laolalta pe Alexandrescu, pe Jenei, pe Iordanescu, pe Lacatus, pe Balint ori pe Hagi ? Dar simbolul cel mai important, calcat astazi in picioare, se numeste "Miscarea Steaua"!
"Am cumparat echipa, nu o vind, fac ce vreau cu ea!"- astfel isi justifica excentricitatile proprietarul echipei.
Dar scoala de gimastica romaneasca nu apartinea orasului Deva sau antrenorului Karoly, ci era proprietatea intregului popor. Tiriac si Nastase nu erau numai mindria Federatiei Romane de Tenis, ci mindria NOASTRA, a tuturor. Şi Gatu, si Birtalan, si Patzaichin, si Iolanda Balas, si Dobrin... si altii si altii. Toti au fost si trebuie sa ramina in tezaurul sportului romanesc.
Asa stau lucrurile şi cu Steaua!! Nu e o problema ca Steaua apartine unui anume proprietar. Problema este ca proprietarul acestui bun national nu are priceperea si capacitatea intelectuala sa-l respecte si sa-l administreze.
Ce fel de conducere este aceea, care abia peste 7 zile ia atitudine fata de un banner incalificabil, afisat la un meci din cupele europene? Mai mult, mass-media gazduieste zilnic injuraturile si amenintarile venite direct de la « conducatorul suprem ». Cum pot sa inteleg un astfel de comportament? De unde isi ia dreptul patronul sa spuna ca suporterii sint « vagabonzi » si « drogati »? Ce drept are sa puna asemenea calificative o persoana implicata in dosare grave, precum celebrul "Valiza"?


Un vocabular iesit dintr-un total intuneric intelectual

Din 2000, am aflat ca pentru conducerea Stelei sunt un "vagabond". Mai tirziu, am fost calificat drept "jigodie si derbedeu". Mi s-a mai indicat sa-mi tin gura, pentru ca sunt "doar un ungur" si, daca vreau sa vorbesc, sa ma duc acasa, in Ungaria. Dar în cartea mea de identitate, si astazi figureaza ca adresa Tirgu Mures, Str. Köteles.
Insulte si iarasi insulte, puse in valoare de un vocabular iesit dintr-un total intuneric intelectual!!!
Bine, accept ca patronul clubului meu de suflet sa ma desconsidere. Dar n-are niciun drept sa-i desconsidere pe suporteri, pe cei care nu stau in lojele climatizate pe timpul verii, pe cei care infrunta ploaia si lapovita, pe cei care nu detin conturi in banci! Acesti oameni, fara de care fenomenul sportiv nu exista, au o singura avere: dreptul de a visa. Oricit de proprietari ati fi, NU AVETI DREPTUL SA LE CONFISCATI VISURILE! Eu unul le voi sustine pina in pinzele albe dreptul de a visa.
Nu pot sa nu pomenesc ultima isprava a conducerii Stelei, care a hotarit sa suspende abonamentele de la o anumita tribuna. In viziunea sefului de club, asta e respect "a la 2009"! Am citit ca, in tribuna respectiva, au dreptul sa intre doar copiii si posesorii de diploma. OK ! Copil nu mai sunt, dar diploma am! V-am mai spus ca sunt un norocos. Eu pot sa intru la meci.
Permiteti-mi insa o ultima intrebare: de ce nu se aplica aceeaşi regula si in loje?


Ma astept, ca de obicei, sa se abata asupra mea avalansa binecunoscuta de murdarii. Nici o problema, pentru ca nu degeaba sunt norocos: cu timpul, m-am imunizat! Asa ca nu ma deranjeaza.
Dimpotriva.

Cu tristeţe, Ladislau Bölöni