Cu exact 12 luni în urmă, Unirea Urziceni era plecată cu mare alai la Stuttgart, pentru meciul care o putea trimite direct în istorie, adică în optimile Ligii Campionilor. Punctul care îi trebuia a fost însă imposibil de obținut, iar gașca lui Dan Petrescu și-a trăit acolo ultimul moment de glorie.
La doar câteva săptămâni distanță, „Bursucul” a plecat la Krasnodar, iar Unirea a început picajul. Pentru un remember aproape dureros, am mers la Urziceni pentru a discuta cu Rusescu, Semedo, Todoran, Mehmedovic și Pădurețu, adică cei cinci supraviețuitori ai acelui joc de pe „Mercedes Benz Arena”. Am găsit însă o bază cufundată în tăcere, cu câțiva copii, împrumutații de la Steaua pe care nu-i prea știe nimeni după fețe, și doar patru din cei cinci care ne interesau. „Pădure” avea o problemă medicală și nu s-a antrenat cu echipa în această perioadă.
„Suntem supraviețuitorii Apocalipsei!”
„Haideți să facem poza de grup! Doar voi mai sunteți aici”, sună îndemnul nostru, la care Mehmedovic răspunde prompt: „Am supraviețuit Apocalipsei, dar nu pentru mult timp. Mai sunt aceste două jocuri, apoi la revedere!”. Resemnarea e deja o stare de fapt la Urziceni, iar despărțirea iminentă de Maftei poate face ca Unirea să cadă și mai mult ca până acum. După poză, îl provocăm la un dialog pe marcatorul de acum un an, care nici nu crede că a trecut atât de puțin timp de când erau în culmea extazului. „Da, am dat un gol foarte important, la 3-0 pentru nemți. Mai aveam puțin și îi întorceam”, se amuză Semedo, completat de Rusescu: „A fost meciul greu. Nici n-am respirat. Din păcate, pentru noi nu va mai exista o altă șansă”.
„Parcă nici n-a existat!”
Omul care a fost tot timpul la Urziceni și care a parcurs toate etapele transformării Unirii lui Dan Petrescu într-o mare echipă spune că nimeni n-a crezut într-o asemenea reușită și că micuțul club ialomițean nu va mai repeta niciodată performanțele din perioada 2006-2009. „Acum câțiva ani, noi n‑aveam experiență nici pentru Liga a II-a, darămite să ne gândim la cupele europene! Acum, când rememorez ce am trăit în ultimii ani cu această echipă, parcă nici nu-mi vine să cred că a fost real. De multe ori cred că a fost un vis, din care ne‑am trezit brutal”, spune, nostalgic, Felix Grigore. Directorul general al Unirii comentează apoi punctele de reper ale „Minunii din Bărăgan”.
1. Prima bătălie
Felix Grigore are în spatele biroului său din Green City un poster uriaș cu echipa care a jucat primul meci european, cel de la Hamburg, de pe 18 septembrie 2008. „A fost foarte frumos în acea «dublă» cu HSV. Îmi aduc aminte de primul nostru joc din Europa, cel de pe «Nordbank Arena» și de emoțiile de atunci. Parcă aterizasem pe altă planetă. Păcat de rezultat, 0-0. Pentru că am jucat foarte bine. Puteam debuta magnific”, își aduce aminte Grigore.
2. Cea mai mare victorie
Directorul ialomițenilor se îndreaptă apoi spre un fanion păstrat de la jocul cu Glasgow Rangers, de pe „Ibrox Park”. „Cine credea vreodată că putem câștiga în Scoția și măcar cu 1-0, darămite cu 4-1! A fost ireal! Țin minte că am plecat imediat după meci și că la aeroport am fost aplaudați de toți lucrătorii și muncitorii de la terminal. Asta după ce jurnaliștii ne spuseseră că la masa presei au avut multe de suportat din partea scoțienilor. Acel meci ne-a făcut să realizăm că nu suntem chiar așa de mici”, spune acesta.
3. „Pe «Anfield» a fost cel mai frumos!”
Din șirul amintirilor nu se putea sări peste confruntarea din februarie cu Liverpool (0-1), cel mai mare nume cu care s-a bătut Unirea în perioada în care a jucat în Europa (foto). „Deși am pierdut, nu pot să nu recunosc faptul că deplasarea de la Liverpool a fost cea mai frumoasă dintre toate. «You’ll never walk alone» cântat de 50.000 de oameni, atmosfera orașului, Gerrard și multe alte aspecte ne-au făcut să afirmăm cu mâna pe inimă: «Chiar am ajuns undeva»”, povestește Grigore. 4. Ultimul bal
Inevitabilul s-a produs și, cronologic, s-a ajuns și la ultimul joc al Unirii în Europa, cel cu Hajduk Split. Cu fanionul în mână, tonul lui Felix Grigore se schimbă și se duce în zona regretelor. „Dacă se mai amâna iureșul de la echipă încă o săptămână sau două, sunt sigur că îi eliminam pe croați. Din păcate, s-a spart buba, a plecat Arlauskis, atmosfera era foarte proastă și ne-am bătut singuri. Era bine măcar să ne fi calificat în grupele Europa League. Mai țineam nivelul sus încă șase luni”, spune acesta, care încheie pesimist: „Nu vom mai ajunge niciodată în Liga Campionilor. Eu sunt conștient de asta. Acum sper să scăpăm de retrogradare și poate, vreodată, să mai construim o echipă bună și să ajungem măcar să ne batem la cupele europene”.
„Nu mai vedem noi meciuri d-astea!”
Pentru a lua pulsul orașului și a vedea percepția locală cu privire la regresul Unirii Urziceni aveam practic puține variante. Personal, ne-am gândit la două locuri unde am putea găsi „subiecți” interesanți: o casă de pariuri, sau un bar.
Am ales varianta a doua, sperând că vom da peste cineva mai comunicativ, și, poate, chiar mai informat. Nu ne-am înșelat. În bodega în care am intrat, doi bărbați discutau aprins… chiar despre fotbal. N-a fost nevoie să-i abordăm noi, pentru că în momentul în care ne-au observat aparatul de fotografiat ne-au și luat la întrebări. „Sunteți de la ziar? Ce ziceți de ăștia ai noștri? I-au omorât de tot! Ce am fost și ce-am ajuns… Cred că retrogradăm! Oricum, nu mai vedem noi vreodată meciuri ca alea”, spune dezamăgit Barbu Ștefan, un mare fan al Unirii, care nu pierdea niciun joc al echipei de sufet.
„Becali e salvarea Unirii!”
Ceva mai optimist, colegul său de pahar ne spune că echipa nu va retrograda, ba, mai mult, va fi salvată chiar de patronul Stelei, Gigi Becali. „Când eram gata să ne desființăm, pentru că așa s-a auzit aici, în oraș, cine ne-a dat jucători? Vă zic eu, Gigi Becali! Eu cred că ne poate ajuta să scăpăm de retrogradare, dacă ne mai dă ceva jucători în retur. Personal, cred că e singura noastră șansă”, spune celălalt fan, pe numele său Nicolae Frone.
Care e cel mai bun fundaș dreapta al lui Dinamo din ultimii 25 de ani?
Vezi rezultate
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER