Budescu a mânuit un pistol cu o tragică neîndemânare la finalul meciului cu Astra. Omul a spus ce a gândit. Ușor timid, cu vocea tremurândă, cu capul în podea. „Am încercat tot felul de experimente. Asta ne-a costat!” Și gloanțele au zburat către patron și antrenor. Pedalase pe o idee similară și la Plzen, dar atunci nu l-a luat nimeni în seamă. Acum, declarația îi va tăia, probabil, orice punte de comunicare cu factorii de decizie de la FCSB. O perioadă.
Va fi pus pe coji de nucă. Pentru puțin timp. Va mai fi dojenit cu tot felul de glumițe ieftine de scara blocului. Pentru puțin timp. Va bate cornerele cu o minge de tenis doar acasă. Activat de căldura familiei și butoiul cu varză acră, dintr-un colț al bucătăriei într-un altul al livingului. Doar pentru puțin timp.
Pentru că FCSB are nevoie de un fotbalist. Și de un fotbalist cu personalitate. Cu trăsăturile lui. Lent sau superficial. Executant de cornere sau plimbăreț la centrul terenului. Un fotbalist căruia cuvintele nu i se încăpățânează să rămână pe vârful limbii atunci când are gând să-și exprime o opinie. Și o comunică. Sec.
Becali s-a fript cu o mulțime de calamități. S-au strecurat în Ghencea tot felul de țepe aduse de pafariști ai fotbalului. A acceptat să-i picure în urechi informații eronate cunoscători cu diverse interese. Pe diferite limbi. Când beneficiază de un fotbalist căruia Dumnezeu i-a vărsat talent cu polonicul, îi dă la gioale. Pentru că nu-i place să fie înfruntat. Pentru că la FCSB frica e stăpâna. Și dictatura, boala fără leac, degeneratoare.
Și banii. Obsesia banilor. Dictatura banilor care apare ca o ciumă și se întinde peste tot ca niște bale grețoase. „Budescu ia bani și dacă stă în tribune”. Desigur, totul se reduce la bani. Mai întâi a fost cocoșat cu o amendă și o cascadă de reproșuri Alibec. Și de Becali, și de Dică. Acum a venit rândul lui Budescu.
Unui tip inventiv căruia nu-i prea poți găsi cusur profesional în fotbalul românesc e bine să-i mai dai în cap din când în când. Atunci când le știi pe toate la centimă. Ca să-i inhibi elanul! Să nu mai spună încă o dată ce gândește. Ploieșteanul a spus-o corect. Într-un comentariu scurt. Pertinent. Și definitoriu pentru ce s-a întâmplat în ultimul timp la FCSB. A pus în două propoziții bine legate toate puterea sa și știința acumulată în întreaga carieră. Probabil că Budescu nu-și va mai exprima altădată părerea. Va sta la cutie. Va opera cu discursuri terne, lipsite de substanță.
Și nu! Budescu nu a plecat învins de la Giurgiu. El a câștigat un meci duminică seara, seara în care echipa lui a pierdut. Disputa câștigată de el e obișnuita dispută a tuturor sportivilor care înghit în sec și merg mai departe. Merg mai departe atunci când deciziile unor patroni sau ale antrenorului lasă fără oxigen orice pojghiță de libertate de exprimare. Și, mai presus de toate, Budescu a câștigat o pojghiță de respect.
Care e cel mai bun fundaș central al lui Dinamo din ultimii 25 de ani?
Vezi rezultate
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER