Ă‚sta e cel mai mare REGRET al lui Duckadam!** Cum s-a SPERIAT de națională, la prima convocare!

Eroul de la Sevilla suspină când aude despre prezențele sale în echipa națională.

Domnule Duckadam, „Apără Tătărușanu” sau „Apără Duckadam”?
(n.r. – râde). Patronul a lansat această comparație, anul trecut, după Grasshopper. Sincer vă spun, când mergeam la antrenamente, mai stăteam în spatele porții când se exersau penalty-urile. Ridicam mâna unde credeam că se trage, iar Tătărușanu ghicea mai des ca mine.

Un penalty se apără sau se ratează?
Bineînțeles că se ratează. Totul se întâmplă într-o fracțiune de secundă, când atacantul decide unde trage. Dacă ratezi momentul ăla și preferi să aștepți, vei vedea doar mingea în poartă.

Dacă nu v-ați fi accidentat, ați fi putut fi în poartă contra Suediei în 1994… Aveați 35 de ani.
(n.r. – oftează). Da, poate atunci râdeam noi sau poate nu reușeam mare lucru. Știu că stăteam în fața televizorului și spuneam unde să sară Prunea.

Cine a greșit la golul Suediei, care ne-a dus în prelungiri, fundașii sau portarul?
Portarul, clar. Am mai auzit unii oameni care spun că fundașii au stat prea în față, dar în momentul în care ieși pe o centrare, trebuie să o respingi cu orice preț.

Ați avut doar două selecții în echipa reprezentativă.
A fost doar greșeala mea. Eram în „B” cu UTA și am fost chemat de Mircea Lucescu. Înainte de un meci, a venit în camera mea și mi-a zis că voi fi titular. Tremuram. I-am zis: „Nu pot juca. Am emoții prea mari!”. Acum îmi pare rău. Jucasem doar pe la Cavnic și Anina, ce știam eu?! Dacă prindeam trenul atunci, poate acum făceam interviul ăsta la Monte Carlo.

Ce diferențe sunt între cantonamentele de atunci și cele de acum?
Erau și atunci antrenori duri și stricți, dar și unii înțelegători. Acum mulți se duc la fotbal ca să câștige bani ca Mutu sau Chivu, noi făceam fotbal din plăcere. Azi îi văd că fug din cantonamente care țin doar trei zile, deși noi stăteam trei săptămâni.

Cum se simțea un fotbalist după trei săptămâni de cantonament?
După două îți venea să te urci pe pereți. Țin minte că eram în Italia, cu Halagian, și la restaurant au venit niște bucătari cu un tort uriaș. Ne ploua în gură. I-am cerut voie, dar armeanu’ nici n-a vrut să audă: „Nimic, nu pupați tort, doar fructe!” . Să creadă el că s-a atins cineva de fructele alea.

Halagian sau Ienei?
Duckadam a vorbit și despre diferențele care existau între Halagian și Ienei . „Nea Imi ne cunoștea foarte bine. Intra în vestiar și zicea: „Iovan, Bumbescu, Bărbulescu și Duckadam, la baie! Restul, la antrenament. Își dădea seama imediat că suntem obosiți. Într-un cantonament ne-a dat liber și ne-a zis așa: «Băieți, doar cu Poliția să nu aveți probleme!». Și a început distracția. Pe la cinci dimineața, Weissenbacher și Pistol se înjurau că nu au agățat pe nimeni: «Bă, prostule, noi le plimbăm și le dansăm și alții…». Peste câteva ore aveam antrenament și nu mai eram buni de nimic. Dar ne revanșam când ni se cereau 10 sprinturi. Făceam 15, din respect.

133 de meciuri a bifat Duckadam în prima ligă. El a debutat în 1978 pentru UTA, în înfrângerea 0-2 cu CS Târgoviște