Un vechi proverb spune că așchia nu sare departe de trunchi! Este și cazul fotbalului, unde foștii jucători și-au îndrumat copiii către sportul rege.
Cele mai cunoscute 10 perechi tată-fiu din fotbalul românesc:
Mircea Lucescu – Răzvan Lucescu După o carieră de jucător ce nu s-a ridicat la nivelul tatălui sau, Răzvan dovedește reale calități de antrenor, întocmai ca și părintele său. După un sfert Cupă UEFA cu Rapid, Răzvan a ales să plece la FC Brașov cu care a promovat din Liga 2 pe prima scenă. Acum, Răzvan este antrenorul echipei naționale a României.
Culae Lupescu – Ionuț Lupescu Numele Lupescu te duce cu gândul la Ionuț. Există însă și Culae Lupescu, fost campion cu Rapid în 1967 și participant cu România la CM 1970. Și Ionuț a avut o carieră de excepție. A jucat o semifinală de Cupa Cupelor cu Dinamo, a jucat 8 ani în Bundesliga și a participat cu România la CM 1994. Actualmente, Ionuț este Directorul General al FRF.
Mircea Chivu – Cristi Chivu Puțini sunt cei care știu că Mircea Chivu, tatăl căpitanului naționalei României, a cucerit în 1974 titlul cu Universitatea Craiova, făcând parte dintr-o echipă de excepție, alături de Deselnicu, Sameș, Ștefănescu, Boc sau Oblemenco. Cristi Chivu a obținut însă performanțe mult mai mari, fiind, poate, cel mai galonat fotbalist român. În anul 2010 a câștigat Liga Campionilor, cea mai prestigioasa competiție intercluburi din lume.
Victor Pițurcă – Alex Pițurcă Câștigător al CCE în 1986 cu echipa Steaua ca jucător, Victor Pițurcă este și un valoros antrenor, calificând echipa națională la două turnee finale ale Campionatului European. Alex Pițurcă a cochetat cu mai multe echipe, atât din Liga 1, dar și din străinătate, neegaland însă performanțele tatălui său.
Tudorel Stoica – Alin Stoica Căpitan al echipei de aur a Stelei, Tudorel Stoica a fost unul dintre cei mai iubiți jucători roș-albaștri, evoluând 14 ani pentru echipa din Ghencea. În palmarsul său figurează 7 titluri cu Steaua. Alin Stoica a început fotbalul la Steaua, dar a ales să plece la 16 ani în Belgia pentru a juca la Anderlect. A reușit câteva sezoane bune la belgieni, dar apoi cariera sa a intrat într-un con de umbră.
Silviu Lung – Tibi Lung și Silviu Lung jr. O situație mai puțin întâlnită: toți trei membri ai familiei sunt portari, îmbrăcând, la un moment dat, culorile Universității Craiova. Silviu Lung și Tibi au evoluat chiar și la Steaua! Dacă Silviu Lung a fost unul dintre cei mai mari portari ai României, despre Tibi nu se poate spune același lucru. Cariera sa a fost marcată de o gafă de la un meci Dinamo-Steaua, iar de atunci nu s-a mai regăsit. Actualmente și-a găsit un angajament în Africa de Sud. Silviu Lung jr. îi călca însă pe urmele tatălui. Este titular în poarta Universității și recent a debutat și la echipa națională.
Ion Crăciunescu – Teo Crăciunescu Unul dintre cei mai mari arbitrii români, alături de Rainea sau Igna. Momentul de referință în cariera sa îl reprezintă finala Ligii Campionilor din 1995 dintre AC Milan și Ajax. Teo a urmat cariera tatălui său, însă nu la același nivel.
Gigi Mulțescu – Cătălin Mulțescu Gigi Mulțescu a fost unul dintre cei mai buni fotbaliști români. A jucat de 15 ori în echipa națională și a fost component al reprezentativei studențești, campioană mondială universitară în 1964. A câștigat cu formația Jiul Petroșani Cupa României în sezonul 1973-1974. Cu Dinamo București a câștigat de 3 ori campionatul (1982, 1983, 1984) și de două ori Cupa României (1982, 1984). Este totodată și un antrenor reputat, pregătind de-a lungul timpului echipe din țara dar și din străinătate. Fiul său, Cătălin Mulțescu, a jucat pe postul de portar la echipe fără pretenții.
Gogu Munteanu – Vladuț Munteanu Ion „Gogu” Munteanu a jucat peste 250 de meciuri în Liga 1 și a marcat 60 de goluri pe prima scenă fotbalistică a țării. Este cunoscut și pentru incidentul din 1974 când a fost suspendat pe viață în urmă unei bătăi iscate la meciul cu Dinamo București. A făcut parte din echipa reprezentativă a României care a participat la campionatul european universitar de fotbal în 1972. Vladuț Munteanu a jucat 94 de meciuri pentru Dinamo, marcând și 11 goluri. A câștigat un titlu în 2004, dar și trei cupe ale României. În 2007 se transfera în Germania, unde joacă la Energie Cottbus, VfL Wolfsburg sau Arminia Bielefeld. Are și o prezența în echipa națională a României.
Romeo Chihaia – Octavian Chihaia Destinul lui Romeo Chihaia s-a legat de Sportul Studențesc, unde a fost coechipier cu Mircea Sandu și Gino Iorgulescu. În 1974, echipa României cucerea medalia de aur la Campionatul Mondial Universitar, cu Romeo Chihaia și Mulțescu în echipă. Octavian Chihaia a început fotbalul la Sportul Studențesc. A ajuns la un moment dat și la Dinamo, dar nu a reușit să se impună. Rămâne în memoria suporterilor „alb-roșii” cu golul marcat în ultima secundă a meciului cu Olympique Marseille, din grupele Cupei UEFA, nevalidat de arbitru însă. Poate că acel gol i-ar fi schimbat cariera.
Peste câțiva ani, cu siguranță că acest top va suferi modificări. Gică Hag – Ianis, Florentin Petre – Patrick sau Bogdan Stelea – Bogdan sunt perechile tată-fiu despre care cu siguranță se va scrie.
Care e cel mai bun mijlocaș central ofensiv al lui Dinamo din ultimii 25 de ani?
Vezi rezultate
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER