Știi cine a fost Ștefan Covaci? Intră aici!

Revista Champions revine cu un amplu material despre marele
antrenor român de etnie maghiară, un fel de Loți Boloni avant la
lettre, dar întrebarea din titlu, retorică, în aparență, este puțin
exagerată. Mai degrabă, foarte puțini au auzit în Europa de Ștefan
Kovacs, al cărui nume original este, desigur, Kovacs. Acest
material a mai fost publicat pe site-nostru anul trecut, atunci
când publicația Four Four Two avusese, prima, ideea de a lansa o
întrebare oarecum dureroasă pentru noi, românii: „Cine este
misteriosul domn Kovacs, care a câștigat două CCE, exact cât are și
Sir Alex?” Evident, sperăm că discuțiile de pe forum nu se vor
reduce doar la spelling-ul numelui marelui antrenor. Kovacs pentru
români, Kovacs pentru maghiari, persoana a fost aceeași. Chiar el
spunea că sunt „român după mamă, ungur după tată, evreu dupa bunici
și puțin sârb după străbunici”. Ei bine, întrebarea este chiar mai
directă, prin prisma finalei Ligii Campionilor. „Cine este cel care
a câștigat două Cupe ale Campionilor, adică exact cât Van Gaal și
Mourinho la un loc?”

Covaci
pentru români, Kovacs pentru unguri, Kovax pentru
francezi

Exact așa, Kovax, îi pronunța numele Betrand Lacombe, un cunoscător
al fotbalului românesc, chiar jucătorul care i-a eliminat pe Dinamo
din Cupa UEFA, pe vremea când evolua la Bordeaux. Domnul Lacombe
auzise de Covaci, îl întâlnise personal, dar nu știa nici că era de
limbă maghiară, nici că era de religie mozaică. Nepracticant,
desigur, dar multe dintre rudele sale au fost deportate de
ocupanții unguri ai Ardealului de nord-vest la Auschwitz, însuși
marele regizor american Steven Spielberg venind personal la Cluj
pentru a realiza un interviu cu misteriosul domn Kovacs. Mulți spun
că a fost mason, ceea ce este cert este că mult mai cunoscut a fost
fratele său, Nicolae Kovacs, fotbalistul celebrei Ripensia, acesta
participând, în calitate de internațional român, la Mondialele
interbelice, dar evoluând și pentru Ungaria, iar presa sportivă
interbelică îl denumise Kovacs I. Și totuși, Stefan Kovacs II a
câștigat două Cupe ale Campionilor, adica exact cât Celebrul
Mourinho si carismaticul Van Gaal la un loc. Deci, cine este cel
care a creat marele Ajax și fotbalul total dar, în acelasi timp, a
pus bazele distrugerii acelei minunate mașini de fotbal?

Câtiva
ani mai devreme

Atunci când Stefan Kovacs a decedat în urmă cu 15 ani, eroul
acestor rânduri locuia într-o casă modestă din orașul Cluj, undeva
în centrul Transilvaniei. Fotbalul nu l-a îmbogățit si cu atât mai
puțin l-a făcut celebru. A condus Ajaxul lui Cruyff în anii ’70,
peste o mie de persoane au ținut să-l conducă pe ultimul său drum,
dar un exit poll recent comandat de un institut românesc de sondare
a opiniei publice îl plasa abia pe locul al patrulea în
preferințele românilor în ceea ce privea clasamentul celor mai buni
antrenori din istoria fotbalului românesc. Pe primele trei locuri
ale podiumului erau, mai mult sau mai puțin logic, Mircea Lucescu,
Anghel Iordanescu și Laszlo Boloni. Loți, adică.

Lucescu
îl aprecia foarte mult

Mircea Lucescu, antrenorul lui Șahtior Donețk, grupare cu care a
câstigat ultima ediție a Cupei UEFA, nu are niciun fel de îndoieli
în ceea ce priveste calitățile de manager ale lui Ștefan Kovacs.
„Nea Piști a fost un tehnician și un om deosebit, unul dintre cei
mai mari antrenori care au existat vreodată. Asta, din câte stiu
eu, nu i-am întâlnit chiar pe toți, zâmbește Il Luce. „Îmi aduc
aminte de extraordinara echipă a Ajax-ului, generația de aur cu
Johann Cruyff starul de netăgăduit. Piști era și un om jovial și
boem, mereu pus pe glume, care știa să te facă să înveți în fiecare
zi câte ceva nou. Aveai ce învăța de la el, iar generația de
antrenori care s-a ridicat în acei ani îi datorează multe. Din
păcate, puștii de astăzi nici nu au auzit de el”, mai spune nea
Mircea.

CFR CLUJ
și Charleroi

După ce a evoluat la CFR Ferar Cluj, a plecat în Belgia, la
Charleroi, după care a revenit în România. La fel ca și fratele
său, deși unguri de naționalitate, au iubit mai mult România.
Totuși, ca antrenor, doar Ștefan (Piști) a avut succes, mai întâi
cu Steaua Bucuresti și, abia apoi, ca antrenor al lui Ajax sau al
naționalei Franței lui Michel Platini. Numirea sa ca antrenor la
Ajax, în 1971, atunci când i-a succedat celebrului Rinus Michels, a
fost considerată o mare surpriză, presa batavă tratându-l chiar cu
ostilitate pe acest „ilustru necunoscut venit dintr-o țară din care
doar numele de Dracula spune câte ceva”. Gurile rele spun că, de
fapt,lăncierii traversau o perioada de criză financiară, singurul
motiv pentru care el a fost cel ales dintr-o listă care cuprindea
15 nume fiind acela că era cel mai ieftin!

Antrenor,
nu frizer!

După cum se știe, acei ani erau anii hippie, iar Olanda, o țară
libertină prin excelență, nu putea face excepție. Evident, aproape
toți membrii lotului purtau părul lung. În fine atât cât putea fi
de lung, deoarece durul Michels, un gentleman de modă veche îi
avertizase că oamenii care nu se tund, vor sta în tribună. Drept
pentru care, noul antrenor, care, culmea!, venea dintr-o țară
comunistă, a fost privit cu mare circumspecție.

„Mister, ce părere aveți despre coama mea?”, l-ar fi întrebat unul
dintre jucători.”Eu am fost angajat aici ca antrenor, nu ca frizer.
Dacă soția ta te place așa, mie mi se pare ok. Poți să te tunzi
zero sau să ți-l pui pe bigudiuri. Eu te judec după numărul
golurilor înscrise”, a venit răspunsul lui Kovacs. După începerea
primului antrenament, Cruyff i-a aruncat un balon la înălțimea
genunchiului. Românul a pus stop pe coapsă, pe urmă a pus balonul
jos și l-a pasat înapoi la firul ierbii. Membrii lotului au rămas
înmărmuriți, pe urmă au zâmbit. Nea Piști trecuse testul.

Personalitate greu de
ghicit

Ca om nu era simplu de definit. „Kovacs a fost un bun atrenor”,
spune mijlocasul Gerrie Muhren, într-un interviu acordat lui David
Winner pentru Brilliant Orange, „dar era prea îngăduitor. Michels
era mai profesionist. În primul an al mandatului Kovacs am jucat
mult mai bine deoarece eram un grup de jucători de valoare cărora
antrenorul român le-a acordat mult mai multă libertate pe teren.
Dar, odată dispărută disciplina strictă impusă de Michels, s-a dus
totul pe apa sâmbetei. Consider că acea echipă ar fi putut continua
mulți ani după aceea, dacă noi, membrii lotului, rămâneam uniți. Pe
scurt, unii au înțeles greșit libertatea pe care ne-a dăruit-o
Mister Kovacs”.

Nu era
„too nice”

Atacantul Johnny Rep nu este deloc de acord cu fostul său
coechipier. „Prea de treabă? Nu-i adevărat! În primul rând,
crescuserăm cu disciplina de fier impusă de Rinus Michels. Pe urmă,
totul este ca în orice teorie economică de bun simț, materie la
care noi, olandezii, suntem superbuni. Duritatea este bună la
început, atunci când trebuie să construiești ceva, dar numai cu un
anumit grad de libertate vei face ca grupul să se exprime natural,
să crească până la nivelul următor și chiar să înflorească. Așa se
întâmplă cu orice S.R.L. Exact așa a fost la Liverpool, atunci când
durul Bill Shankly a fost înlocuit de jovialul și bonomul Bob
Paisley”, Rep dixit.

Piști
face primele schimbari

Cu siguranță, sezonul 1971-1972 este considerat anul de vârf al
Ajaxului, Kovacs îl titularizeaza pe Hors Blankenburg în locul
greoiului iugoslav Velibor Vasovic, le cere lui Wim Suurbier și lui
Ruud Krol să joace mult mai avansat, în spatele lor o linie formată
din Johan Neeskens, Arie Haan și Muhren în stare să acopere și să
dubleze. Vasovic în persoană admite că românul a făcut schimbari,
dar acestea au fost minimale și, la urma urmei, perfect
normale.

„Cei care spun că fotbalul total a început cu Kovacs se înșeală
amarnic”, a declarat sârbul în 2002, la câțiva ani după decesul
fostului său antrenor din perioada Ajax. „Omul s-a așezat la masa
pusă de alții, a mâncat ceea ce era acolo și a comandat aceleași
chestii”.

Ideea de
„total football”

Fostul antrenor al lui Ajax, Rinus Michels, a respins întotdeauna
formularea aceasta pe care el, unul, o considera nefericită.
„Fotbalul este sport, nu război”, spunea el adesea. Dar, Ștefan
Kovacs a agreat termenul și chiar așa și-a și intitulat cartea
aubiografică. Per ansamblu, prezența lui Piști Covaci pe banca
Ajaxului a însemnat două Cupe ale Campionilor, două Supercupe ale
Europei, o Cupă Intercontinentală, două campionate batave și două
cupe naționale. Totuși, el s-a aflat la un pas de demitere în 1972,
după ce „lăncierii” obținuseră un 0-0 extrem de prețios la
Lisabona, rezultat care însemna și calificarea în finala Cupei
Campionilor! La revenirea din Portugalia, șefii lui Ajax l-au
convocat pe antrenor cu intenția clară de a-l demite sau de a
obține o despărțire pe cale amiabilă. Motivele sunt neclare chiar
și acum, după ce au trecut mai bine de 35 de ani de la acele
evenimente.

Inexplicabil este
ceva ce nu poate explicat

Privind retrospectiv, intențiile conducătorilor clubului sunt
absurde de-a binelea. În acel moment, Ajax era în finala de la
Belgrad, avea cinci puncte avans în campionat, îi uciseseră pe
rivalii de la Feyenoord cu un 5-1 sec administrat chiar la
Rotterdam și erau calificați în finala Cupei Olandei. Presa, în
schimb, criticase dur jocul lipsit de strălucire din partida tur cu
lusitanii, un 1-0 smuls cu forcepsul și un joc lipsit de
imaginație. „Acesta nu este Ajax! Trimiteți-l acasă pe aventurierul
acela din Transilvania”. În afară de asta, secundul Han Grijzenhout
și medicul lotului, John Rolink, se reclamaseră conducerii lipsa de
disciplină, accesele bahice și aventurile amoroase ale mai multor
jucători, mulți dintre ei însurați. „Domnul Kovacs este prea moale,
nu se poate impune în fața unor personalități cum sunt acelea ale
lui Cruyff sau Neeskens”, susțineau cei doi.

Susținut
de echipă

Deși anunțaseră demiterea managerului, bossii au fost nevoiți să
dea înapoi în fața rebeliunii membrilor de vază ai echipei, în
frunte cu marele Cruyff, deșa considerat succesorul lui Pele.
„Rezultatele arată că domnul Kovacs este un bun antrenor. Cu el la
timonă putem câștiga totul. De ce ne-am băga singuri bețe în roate
acum când suntem atât de aproape?”, le-a aruncat viitorul antrenor
al lui Hagi la Barcelona. Și, având în vedere victoria din finală,
un 2-0 sec contra celor de la Inter, ambele goluri marcate,
desigur, de Cruyff, este clar că maniera sa blândă și împăciuitoare
era agreată de echipă. Dar, felul în care olandezii au câștigat
acea Cupă a Campionilor i-a entuziasmat pe cei de la The Times.
„Iată că apărarea beton inventată de magul Herrera poate fi
depășită, iar prin manevrele inteligente ale aripilor echipei putem
spune că seara aceasta i se datorează inspirației antrenorului
român. Și datorită lui, nu neapărat în primul rând datorită lui,
Ajax este astăzi cea mai bună echipă de club din lume”.

În ciuda
lui Vasovic

Deși iugoslavul Vasovic a rămas un critic ferm al lui Kovacs,
Ajaxul câștigă a treia Cupă a Campionilor consecutiv, fapt
nemaintâlnit de la cele cinci consecutive ale marelui Real Madrid!
Și încă de ce manieră! În sferturi, îi calcă în picioare pe Bayern,
un 4-0 care înmărmurește Europa, după care îi elimină pe cei de la
Real, dar culmea este că întregul stadion Santiago Bernabeu se
ridică în picioare și aplaudă mașina de fotbal care este Ajax. Nu
mai existase o asemnea echipă de la Realul lui Puskas și Di
Stefano! Pe urmă, un 1-0 „italienesc” chiar împotriva unei formații
peninsulare, Bătrâna Doamnă din il calcio, Juventus Torino. Scorul
ar putea face să se creadă că meciul a fost echilibrat dar, de
fapt, italienii nici nu au mișcat pe Maracana belgrădeană,
într-atât de sufocant a fost pressingul lui Ajax. Era apogeul lui
Ajax, al lui Cruyff dar și al lui Piști Kovacs.

Prietenia
cu Cruyff

Mulți spun că între cei doi ar fi existat o relație specială, dar
lucrurile nu au fost chiar așa. După ce l-a numit căpitan în al
doilea sezon al său la Ajax, vedeta olandeză i-a fost mereu
recunoscător antrenorului său, ținându-i partea în fața
coechipierilor, dar nemaibăgându-se în deciziile conducerii
clubului, așa cum făcuse în primul an al mandatului său la
Amsterdam. Johnny Rep spune că „românul nu a avut tupeul să mă
titularizeze în locul lui Sjaak Swart; asta, până în momentul în
care Cruyff i-a cerut acest lucru”. Pe de altă parte, să convenim
că întotdeauna un antrenor se consultă cu liderii influenți ai
grupului. Nu este nimic rău în asta, nu noi am inventat expresia de
„antrenorul din teren” sau „patronul”, cum îl numesc francezii pe
cel care decide în teren.

Relație
asimetrică

După ce Ajax a câștigat absolut tot ceea ce se putea câștiga era,
probabil, normal ca echipa să cunoască o perioadă de regres.
Marelui Cruyff îi susura sirena Barcelonei la urechi și nu prea mai
avea chef să joace. De altfel, se spune că la un antrenament i s-ar
fi plâns lui Kovacs că îl doare genunchiul. Românul a luat o monedă
de 100 de guldeni și l-a frecat pe olandez în jurul zonei
dureroase. „Deja mă simt mai bine, maestre”, a zâmbit cel pe care
mulți îl consideră cel mai bun jucător european al secolului
trecut. Oricum, după al doilea succes al său ca antrenor, domnul
Kovacs părăsește Amsterdamul cu aceeași discreție cu care venise și
preia naționala Franței, acolo unde îl promovează pe un anume…
Michel Platini. După plecarea sa, marele Ajax se dezintegrează.
Noul antrenor, George Knobel, îi pune pe jucători să-și aleagă noul
căpitan, iar cel ales este Piet Keizer. Enervat, Cruyff dezertează
și pleacă să joace acolo unde va găsi o a doua casă. La Barcelona,
adică. Rezultatele nu mai vin, Knobel este demis, iar acesta îi
acuză pe membrii lotului că sunt alcoolici și afemeiați. Probabil,
libertatea dată de Kovacs a mers prea departe. „Eu le-am dat liber
pe teren, e o mașinărie care merge unsă și da, sunt adeptul unei
vieți fără constrângeri. Dar, să mă acuzați pe mine pentru că s-au
apucat să bea în neștire sau să frecventeze bordeluri e, deja, cam
prea mult”, s-a apărat fostul lor antrenor.

Covaci se
întoarce acasă

Din păcate, nu are succes cu Franța și este înlocuit cu un
antrenor, s-o spunem sincer, remarcabil: Michel Hidalgo. Chemat de
țara de origine, Kovacs revine și preia naționala României. A fost
probabil, una dintre cele mai ghinioniste generații, jucători ca
Puiu Iordănescu, Marcel Răducanu sau Ilie Balaci, ca să dăm câteva
nume, vor rata în mod inexplicabil o calificare pe care o aveau la
îndemână. Analele fotbalului românesc spun că pe bancă era Valentin
Stănescu, „Zimbrul” din Giulești, revista Champions susține că
bossul era Kovacs. Oricum, dacă citește aceste rânduri și nea Puiu,
îi adresăm și noi marea întrebare: „Mai ții minte, nea Puiu,
ratarea cu Ungaria?” Sameș a trimis o ghiulea, portarul Katzirs
scapă mingea în față, iar Puiu, cu toată poarta goală în față,
trimite peste! După ani, Nylasi, unul dintre cei mai valoroși
fotbaliști unguri ai vremii, rememora, cu ocazia partidei dintre
naționala pregătită de Boloni și Ungaria, în 2000. „Nu vreau să
supăr pe nimeni, Puiu Iordănescu sau Marcel Răducanu erau mai
valoroși decât Hagi sau Adrian Ilie. Nici acum nu-mi explic cum a
ratat România o calificare care îi era la îndemână!” Oricum, acea
ratare îi este fatală lui Kovacs, mulți îl acuză (niște
neica-nimeni, desigur) că este ungur și că a dat meciul Ungariei!
După ce aceiași trepăduși, văzând grupa de calificare, îl
pensionaseră forțat pe marele Boloni, suspectându-l că nu-și va
apăra corect șansele în fața Ungariei! Bătrânul pleacă supărat și
se retrage din fotbal. Oricum, după el vine Mircea Lucescu, iar
prima măsură pe care o ia a fost rechemarea lui Loți Boloni la
lot.

Final
previzibil

Se întoarce în fotbal câțiva ani mai târziu, la AS Monaco, dar avea
probleme cu inima, astfel încât se retrage doar un an mai târziu și
este înlocuit cu… Arsene Wenger. Se întoarce acasă, la Cluj, unde
va muri doar câțiva ani mai târziu. În ultimele zile de viață,
internat fiind la clinica de cardiologie, stătea afară, înconjurat
de sute de oameni: pacienți, medici, asistente, gură-cască etc.
„Sssttt!!! D-l Kovacs ne delectează cu amintirile sale
fotbalistice”, spuneau cei care erau deranjați de întrebările
curioșilor care întrebau ce se petrece. Și totuși, la moartea sa
s-a născut întrebarea: „Cine a fost, de fapt, misteriosul domn
Kovacs? Cum se face că nimeni nu-și aduce aminte de el? A stat la
masă cu șefi de stat, a fost decorat de Regina Beatrix a Olandei și
totuși… chiar nimeni nu îl ține minte?” Abia după meciul Inter –
Bayern fie Mourinho, fie Van Gaal îl va egala pe acest ilustru
necunoscut pentru aproape întreaga Europă Occidentală.

Ultimul
său interviu

Piști Kovacs: „Am jucat acasă, la Timișoara , apoi m-am dus în
Belgia să joc și să urmez facultatea. Voiam să devin inginer
textilist. Era o meserie frumoasă, curată, bănoasă. Inginerii de la
I.L.S.A.Timisoara erau…cineva! În Belgia am învățat franceza și
am făcut un an de pregătire. Dar au venit nemții, a început
razboiul. Jucam la Charleroi. Din 1942 până în 47 nu am jucat
organizat, intens, în campionat. Am pierdut cei mai frumoși și mai
hotăritori ani: de la 22 la 27 de ani. Poate tocmai de asta la 28
de ani am dat examen de antrenor , deși lucram la Primarie, la
Cluj. De la Timișoara am venit la Cluj unde am trăit niște ani de
neuitat și am lucrat la Primărie alți 20! De ce? Toată lumea
privește amintirea acelor ani și dinainte ca pe o obsedantă
dragoste. Eram ca frații. Echipa avea o tradiție, o istorie, era o
stare de spirit a acelor vremi. Entuziasmul, dăruirea, sinceritatea
erau mai presus de orice. Voinescu, auzindu-ne cât suflet punem
când cântăm , după meciuri zicea că de asta îi și învingeam mereu
la CLuj. Ei nu cântau. Muzica ne unea, ne făcea mai puternici, mai
tineri. Noi n-am avut atunci obiective mari, ci suflete mari. Mai
târziu i-am învățat să cânte și pe cei de la Ajax”

Florin Halagian: „Da, este adevărat. Ștefan Kovacs a creat
Ajaxul cel mare, dar tot el, prin jovialitatea și bonomia sa a pus
bazele distrugerii sale. Fotbaliștii și-au luat-o în cap și asta a
fost”.

Carte de
vizită:

Data nașterii: 2.10.1920

Locul nașterii: Timișoara, România

Cariera jucătorului Stefan Kovacs: atacant la CFR Ferar Cluj,
Charleroi (Belgia) și „U” Cluj

A antrenat: „U” Cluj, Steaua, Ajax, naționalele Franței și
României, Panathinaikos și AS Monaco

Nr. de trofee câștigate: 13

– un campionat cu Steaua în 1968

– trei Cupe ale României cu Steaua în 1967, 1969 și 1970

– două Cupe ale Campionilor Europeni cu Ajax în 1971 și 1972

– o Cupa Intercontinentală cu Ajax în 1972

– două Supercupe ale Europei (1972, 1973)

– două campionate în Olanda cu Ajax (1972 și 1973)

– o Cupă a Greciei cu Panathinaikos în 1982

Decedat și înmormântat la Cluj pe data de 12 mai 1995

În ziua care a urmat decesului său, UEFA și FIFA au trimis
telegrame de condoleanțe FRF în care îl salutau pentru ultima oară
pe „un om deosebit care a făcut multe pentru fotbalul românesc și
internațional”.

articol de Octavian
METONI