Viaţa lui Bela Guttmann, omul care a blestemat-o pe Benfica în urmă cu 52 de ani. A antrenat în România şi a fost plătit cu produse agricole

15 mai 2014 23046 afişări Comentează şi tu Europa League
Viaţa lui Bela Guttmann, omul care a blestemat-o pe Benfica în urmă cu 52 de ani. A antrenat în România şi a fost plătit cu produse agricole

Benfica a pierdut a 8-a finală europeană consecutivă, la penalty-uri, cu Sevilla (2-4 d.p.) după un meci pe care l-a dominat categoric. Blestemul lui Bela Guttmann rezistă, în timp ce fanii lui Benfica se întorc cu gândul la omul care a vrut doar o mărire de salariu. 

  • Guttmann a avut doar patru selecţii în echipa naţională a Ungariei, între 1921 şi 1924
  • Maghiarul a antrenat 20 de cluburi din Europa şi America de Sud
  • În 1960, Guttmann a negociat direct cu familia lui Eusebio aducerea fotbalistului la Benfica

Bela Guttmann s-a născut în Budapesta la finalul secolului 19, în 1899, într-o familie de evrei maghiari. Părinţii lui erau instructori de dans, Bela le-a urmat exemplul şi la 16 ani devenise instructor. La acea vreme, Ungaria era un gigant din punct de vedere fotbalistic, iar tânărul Guttmann a fost atras de fenomen. A început la Torekvas, o echipă mică dintr-o divizie inferioară a campionatului maghiar. În 1919, MTK Budapesta l-a transferat, iar doi ani mai târziu a câştigat campionatul. A urmat prima selecţie în echipa naţională, loc unde şi-a construit o personalitate foarte puternică. 

În 1924 a prins lotul Ungariei pentru Olimpiadă, dar bucuria s-a transformat în dezgust imediat. Fotbalistul era nemulţumit de numărul foarte mare de oficiali care însoţeau echipa, dar şi de condiţiile de cazare care, din punctul său de vedere, erau mai degrabă potrivite pentru petrecăreţi, decât pentru sportivi. Ca protest, a atârnat şobolani morţi la uşile oficialilor maghiari, acesta fiind şi motivul pentru care Guttmann nu a mai fost chemat niciodată la echipa naţională. 

Totul se întâmpla în perioada în care Miklos Horthy avea puterea în Ungaria. Regimul său antisemit îl împinsese pe Guttmann să plece la clubul evreiesc Hakoah, în 1922, la Viena (n.r hakoah înseamnă "putere" în ebraică). Echipa avea o organizare fascinantă pentru acele vremuri, susţinând turnee în oraşe ca Londra sau New York pentru comunităţile de evrei din toate colţurile lumii. Faptul că începuse să cunoască lumea a reprezentat pentru Guttman momentul catalizator pentru ascensiunea sa. 

A fost captivat de viaţa evreilor din Statele Unite, iar în 1926 a decis să se mute New York. A jucat pentru New York Hakoah doi ani şi la New York Giants încă trei sezoane. Şi-a deschis un bar clandestin, pe care l-a pierdut în 1928, după criza de pe Wall Street. Chiar şi aşa a rămas în Statele Unite până la desfiinţarea campionatului de fotbal, din 1932. Apoi s-a întors în Europa, unde a mai jucat un an, iar apoi s-a apucat de antrenorat. 

"Nimeni nu ştie cum a supravieţuit războiului"

Primul club pe care l-a pregătit a fost Hakoah Viena (1933-1935), apoi a trecut la Twente şi s-a întors la Hakoah (1937-1938). A urmat primul titlu cu Ujpest în 1939, chiar înainte de începerea celui de-al Doilea Război Mondial. 

A fugit din Austria în Elveţia, iar detaliile despre viaţa lui Guttmann din perioada războiului nu au fost niciodată divulgate, singurul lucru cunoscut fiind că fratele său a murit în perioada Holocaustului. "Dumnezeu a avut grijă de mine!", a spus de fiecare dată când a fost întrebat despre supravieţuirea sa. În cartea "Outsider: Istoria portarului", jurnalistul britanic Jonathan Wilson a atins câteva aspecte din viaţa lui Bela Guttmann: "Tema centrală din viaţa lui este războiul. Nu ştim cum a supravieţuit şi faptul că mereu evită să vorbească despre asta poate înseamna două lucruri. Se simţea vinovat că a supravieţuit sau şi-a compromis principiile pentru a sta în viaţă? Sau poate că amintirile sale erau prea dureroase pentru a le împărtăşi, iar pierderea atâtor persoane pe care le iubea l-a făcut să nu vorbească niciodată despre asta. A avut un succes enorm, dar era ceva tragic în persoana lui, care venea cel mai probabil din acea perioadă"

Nomadul ajuns şi în România

După război, Guttmann a reapărut în peisajul fotbalistic la echipa maghiară Vasas. A stat un singur an, iar apoi a acceptat să lucreze la Ciocanul Bucureşti, cunoscută în acea perioadă sub numele de Maccabi Bucureşti. Având în vedere că în România alimentele de bază se găseau foarte greu, iar foametea era la tot pasul, foarte multă lume din zona Moldovei căuta să se mute în Banat, unde resursele erau mai bogate. Nici în Bucureşti lucrurile nu erau mai bine, tocmai din acest motiv, Guttmann a cerut să fie plătit în legume. Totuşi, relaţia sa cu şefii clubului Ciocanul nu era foarte sănătoasă, iar ruptură între cele două părţi s-a produs destul de repede. Guttmann şi-a făcut bagajele în momentul în care un director al echipei a încercat să îi impună anumiţi jucători în echipă. 

După experienţa din România, Guttmann şi-a continuat drumul şi în 11 ani a bifat 10 echipe (Ujpest, Kispest, Padova, Triestina, Quilmes, APOEL, Milan, Vicenza, Honved, Sao Paulo), în cinci ţări (Ungaria, Italia, Argentina, Cipru şi Brazilia). 


În România, Guttmann a cerut să fie plătit în alimente şi a plecat după ce un director de la Ciocanul Bucureşti a încercat să îi impună jucători în prima echipă

Revoluţia din Portugalia şi blestemul

În sezonul 1958-1959, Guttmann s-a întors în Europa, la FC Porto, care era la cinci puncte în spatele lui Benfica. A câştigat titlul, iar în sezonul viitor a dat una dintre cele mai mari lovituri din istoria fotbalului portughez: a plecat la marea rivală, Benfica. Prima sa măsura a fost una contestată foarte puternic. A dat afară 20 de jucători de la prima echipă şi i-a înlocuit cu juniori. Chiar şi aşa a câştigat campionatul.

Pe lângă calităţile sale de antrenor, Guttmann avea şi ochi pentru tinerii fotbalişti. La începutul sezonului 1960-1961, în timp ce se tundea într-o frizerie, antrenorul "vulturilor" avea o conversaţie cu scouterul Jose Carlos Bauer. Acesta îi povestea despre un tânăr fotbalist din Mozambic, pe numele său, Eusebio da Silva Ferreira. Antrenorul a plecat imediat pentru a-l cunoaşte pe acesta. În decembrie 1960 a încercat să îi convingă părinţii oferindu-le 1000 de dolari pentru trei ani. Prezent la discuţie, fratele lui Eusebio a cerut dublu, iar Guttmann a acceptat fără să ezite. 

Problemele abia începeau să apară pentru că echipa de care aparţinea Eusebio era afiliată lui Sporting Lisabona. Între cele două mari cluburi portugheze a început un conflict puternic, în Guttmann se temea că fotbalistul poate fi răpit. Eusebio a fost sfătuit să se ascundă într-un hotel din Algarve pentru două săptămâni. Pentru a nu atrage atenţia asupra transferului, oficialii clubului foloseau numele "Ruth Malosso" când se refereau la Eusebio. Transferul a fost oficializat abia în primăvara anului 1961, iar tânărul fotbalist din Mozambic a debutat într-un meci amical pe 23 mai, reuşind un hattrick.

Au urmat încă două titluri şi două Cupe ale Campionilor în sezoanele 1960-1961 şi 1961-1962 obţinute în faţa celor două forţe ale Spaniei, Barcelona şi Real Madrid. Guttmann devenise unul dintre cei mai buni antrenori, iar echipa sa tocmai o dezbracăse pe Real Madrid de hainele de echipă invincibilă. A considerat că merită mai mult. Aşa că a păşit apăsat, încrezător şi a bătut la uşa preşedintelui clubului: "Am creat cea mai puternică echipă din Portugalia şi Europa. Am învins Barcelona şi Real Madrid în finale de Cupa Campionilor. Cred că s-ar cuveni să primesc o mărire de salariu", a cerut Guttmann. O cerere care în zilele noastre ar fi fost onorată fără prea multe discuţii. "Nu există în contractul tău un punct unde să scrie că vei fi mai bine plătit dacă vei avea succes", a fost răspunsul pe care l-a primit. Instinctiv, antrenorul maghiar a început să ţipe şi să blesteme: "Nici într-o sută de ani, Benfica nu va mai fi campioana Europei". A ieşit din birou şi a părăsit clubul. Au urmat opriri la cluburi din Uruguay, Austria, Grecia sau Elveţia. Finalul carierei l-a avut la Porto, dar nu a mai câştigat niciun titlu după despărţirea de Benfica. 


Guttmann (centru) alături de Eusebio (stânga), ridicând Cupa Campionilor Europeni, în 1962

Rugăciunea lui Eusebio la mormântul lui Guttmann

E 1990, un domn îmbrăcat la costum îngenunchează în faţa unui mormânt dintr-un cimitir austriac. Are mâinile împreunate şi pare că imploră cerul. Este vorba de Eusebio, iar pe piatra funerară este numele fostului său antrenor, Bela Guttmann. Cel mai mare fotbalist portughez a venit să ceară divinităţii ca blestemul său să fie rupt. Nu a mers! A doua zi, Benfica a pierdut finala Cupei Campionilor în faţa lui AC Milan, 0-1. 24 de ani mai târziu, "vulturii" au fost învinşi pentru a 8-a oară consecutiv într-o finală europeană. Ultima dată când Benfica a reuşit să câştige un trofeu european a fost în 1962, iar pe banca tehnică stătea Bela Guttmann. De atunci, înainte de fiecare finală, fanii lui Benfica merg la mormântul din Austria pentru a cere ca blestemul să fie ridicat. 

7 titluri de campion a câştigat Bela Guttmann în cariera sa de antrenor la Ujpest, Sao Paulo, Porto, Benfica şi Penarol Montevideo


Cele opt finale europene pierdute de Benfica în ultimii 52 de ani

http://www.prosport.ro/fotbal-extern/europa-league/viata-lui-bela-guttmann-omul-care-a-blestemat-o-pe-benfica-in-urma-cu-52-de-ani-a-antrenat-in-romania-si-a-fost-platit-cu-produse-agricole-12628077
12628077
comments powered by Disqus
Versiune selectata: mobil / standard

Citarea se poate face în limita a 250 de semne. Nici o instituţie sau persoană (site-uri, instituţii mass-media, firme de monitorizare) nu poate reproduce integral scrierile publicistice purtătoare de Drepturi de Autor fără acordul Mediafax Group.

ULTIMA ORĂ
VESTE DEVASTATOARE pentru Liviu Dragnea, în această dimineaţă. Anunţul care nu mai lasă loc de interpretări. BREAKING NEWS