Covaliu n-are mască!** „Cova” mărturisește că postura de antrenor este mai solicitantă decât cea de sportiv

Antrenorul lotului de sabie, Mihai Covaliu, crește deja noua generație de scrimeri și își dorește ca la JO elevii săi să fie la fel de buni în ziua concursului ca în antrenamente

„Cova” mărturisește că postura de antrenor este mai solicitantă decât cea de sportiv

Echipa masculină de sabie, vicecampionă europeană, a intrat de azi în cantonamentul de munte, la Bușteni. Mihai Covaliu a reinventat echipa care în 2009 cucerea primul titlul mondial, după ce o preluase de pe locul 9 în lume. La Londra, brașoveanul va bifa a cincea participarea olimpică, prima însă din postură de antrenor. „Cova” a acceptat de curând și provocarea Gillette pentru a deveni mentorul micuților scrimeri de la CS Riposta.

Ce te-a făcut să accepți acest parteneriat?
Este foarte bun pentru copiii de la CS Riposta, sunt adeptul sloganului „Un start bun face diferența”. În plus, sunt convins că îi va ajuta pe copii în pregătire și în competiții.

Cum vei jongla între antrenamente?
Chiar și înainte de JO de la Beijing ne-am antrenat împreună, în aceeași sală. Cred că e foarte bună această combinație mai ales pentru copii pentru că îi văd pe cei mari cum se antrenează, văd la ce performanțe ajung și au un model bun.

Numărați zilele până la Londra?
Nu. Știu data în care avem concursul, la fel și băieții, iar pentru acele zile vom facem tot ce depinde de noi pentru a fi în formă.

Pe ce o să vă axați în aceste zile câte au mai rămas?
Vom exersa acțiunile preferate ale fiecărui sportiv, ne vom studia adversarii pe care îi vom întâlni acolo, nu că nu i-am cunoaște, dar clasamentul Cupei Mondiale s-a încheiat așa că avem două variante, cel puțin în primul tur în care cunoaștem cei doi potențiali adversari pe care îi pot întâlni sportivii români.

Cine poate veni tare din afara Europei?
Cine a fost și la Cupa Mondială de la Chicago. Astăzi nu mai există adversari necunoscuți, nimeni nu mai are secrete, nici rușii, nici nemții, nici coreenii, ne cunoaștem atât de bine încât doar forma de moment și cine va reuși să își stăpânească emoțiile în acea zi, va reuși să ajungă și în finală.

Cum ai descrie echipa?
Avem un grup puternic, legat, grup în care suntem prieteni, suntem profesioniști, știm de ce facem ceea ce facem și de ce ne pregătim.

Ți-e greu să alegi echipa de patru care va merge la Londra (trei vor trage și unul va fi rezervă)?
Nu, pentru că se aleg singuri. Cei mai în formă spportivi participă la concurs, cei care au șansele cele mai mari să ajungă în finală, să câștige medalii, aceia vor ajunge la Londra.

După rezultatele bune din ultimii ani au crescut așteptările legate de echipă?
E normal să fie așa! Și noi ne dorim să fim primii la fiecare concurs, uneori reușim, alteori nu, dar tocmai asta e frumusețea sportului, te învață să îți porți cu demnitate coroana și atunci când ești învins te învață să ai puterea să o iei din nou de la capăt.

În cazul în care totul va ieși cum vă propuneți, te gândești la un gest, cum a fost cel de la Beijing când la premiere ți-ai scris în palme numele celor doi copii?
Nici la Beijing nu m-am gândit la vreun gest aparte, a venit totul spontan, din inimă, iar la Londra dacă voi simți să fac ceva mai deosebit, voi face!

În cursul unui ciclu olimpic ai scos, în premieră, echipa campioană mondială…
Am pus mult suflet, am investit ani de muncă, de încredere, dar nu regret pentru că am realizat ceea ce mi-am dorit. Când am venit ca antrenor am spus că pentru mine cel mai important e ca echipa să ajungă pe podium și am reușit asta chiar din primul an.

E vreun secret?
Nu, doar multă ambiție, dăruire și dorință de a fi cel mai bun.

Ce l-ar face fericit la Londra pe Mihai Covaliu?
Sportivii pe care îi antrenez să pună în practică ce am lucrat la antrenamente. Doar atât!

E mai greu ca sportiv sau antrenor?
Mult mai greu ca antrenor. Atunci când eram sportiv aveam doar o singură grijă, a mea, acum conduc un lot de nouă oameni, am de nouă ori mai multe griji.

Ce îți mai amintiți de la celelalte ediții ale JO?
La Atlanta ’96 a fost experiența începătorului, Sydney 2000 realizarea visului fiecărui sportiv, acela de a deveni campion olimpic, Atena 2004 la un pas de medalie și Beijing 2008, o medalie de bronz cu greutate și fericire de aur.

Crezi că după aceste rezultate bune pe care le-a obținut scrima în ultimii ani vor veni mai mulți copii spre acest sport?
Mi-aș dori din suflet acest lucru. Scrima nu e un sport cunoscut, dar datorită rezultatelor cred că în primul rând părinții au aflat despre acest sport și își vor aduce copii la scrimă pentru că e un sport în care beneficiile sunt pe termen lung, îi va ajuta în viață foarte mult pentru că te învață să nu renunți, iar atunci când ai dat de greu să lupți mai mult să treci de acel moment, iar dacă s-a întâmplat să nu reușești in ce ți-ai propus să o iei de la capăt.

„Toți băieții sunt foarte muncitori, ambițioși, își doresc să devină campioni, vor să fie primii, sunt profesioniști și sunt capabili să facă sacrificii pentru acest lucru”, Mihai Covaliu, antrenor lot sabie