Silvia Navarro a acceptat invitația ProSport de a vorbi despre semifinala cu Györ, dar și despre ea. „E prima oară când o să fac asta, e destul de ciudat”, a recunoscut aceasta
Aceasta a debutat în handbal ca extremă dreapta și a ajuns unul dintre cei mai buni portari din lume din comoditate, pentru că nu îi plăcea să alerge
Navarro (34 de ani) e de părere că Oltchim pornește cu a doua șansă la calificare: „Dar vom da 200% în ambele meciuri”, declară ea
Care a fost motivul pentru care ai primit porecla «Femeia Păianjen»? Ca să fiu sinceră, porecla am primit-o aici, în România, când am început să joc pentru Oltchim. Suporterii vâlceni au imaginație, nu glumă! La prima partidă am primit botezul, după ce am apărat câteva mingi. Cred că de la reflexe mi se trage porecla. Familia mea e foarte încântată de ea, o găsește amuzantă.
Înălțimea ta este atipică pentru un portar (n.r. 1.69 metri). Cum ai ajuns să intri în poartă? (râde) Sunt perfect conștientă de faptul că nu reprezint tocmai imaginea ideală a unui portar. Am picioare micuțe și nu aș putea niciodată să devin model, dacă mă las de handbal. Nu de alta, dar ele trebuie să fie înalte, înalte de tot. Cam ca Bulatovici, așa. Întâmplarea face că am fost extremă dreaptă prima dată, apoi din comoditate m-am oferit să stau în poartă. Nu eram tocmai o fană a alergărilor. Și, ușor, ușor am început să iubesc să fiu portar. Eram îngrijorată că nu o să am un viitor pe postul ăsta, iar antrenorul de atunci mi-a spus că talentul e mai presus de câțiva centimetri. A avut dreptate. La finalul unei partide bune, mă gândesc la el.
Cum arată ziua perfectă pentru tine? Din păcate, e puțin imposibil de realizat una ca asta. Aș vrea să fiu lângă familie, lângă iubitul meu și să joc și handbal. Dacă primele două au un numitor comun… Nu același lucru pot să-l spun despre al treilea. Trebuie să fac o confesiune: am început să iubesc handbalul mai mult de când am venit la Vâlcea. Oamenii de aici sunt incredibil de calzi și mă simt ca acasă.
„Suporterii merită trofeul”
Care este cea mai frumoasă amintire din handbal? Am atât, atât de multe. Ar trebui să fac o listă cu toate medaliile și semifinalele ori finalele de Champions League pe care le-am jucat. Dar cred că Jocurile Olimpice de anul trecut ocupă un loc special pentru mine. Mi-aș dori să fie detronată medalia de bronz de acolo cu o finală câștigată cu Oltchim în Liga Campionilor. Suporterii o merită. Echipa, la fel.
Dar care este cel mai mare regret pe care îl ai? Nu stăpânesc clar conceptul de „regret”. Nu îmi place cuvântul, nu îl țin în vocabular. Mi-aș fi dorit să nu fi avut anumite accidentări, dar nu a depins de mine asta. Iubesc viața, sunt de părere că o trăiești o singură dată și că nu e timp să te uiți în spate și să suferi pentru ceva ce s-a dus și nu mai vine.
Cum te-ai descrie? Pfff! Sunt o persoană foarte dificlă, să știi. Dar în același timp și normală, comună chiar. Sunt îndrăgostită iremediabil de familia mea, de țara mea. Și sunt o prietenă foarte bună pentru aceia care îmi sunt, la rândul lor, prieteni. Totuși, uneori dau dovadă de o încăpățânare incredibilă atunci când îmi susțin ideile. Renunț greu, greu de tot!
Care este cel mai nebunesc gest pe care un fan l-a făcut pentru tine? Din fericire, nu am avut parte de oameni care să mă surprindă cu ceva șocant. Îmi place să dețin controlul asupra lucrurilor. De asta cred că ador să fiu portar. Pot să apăr, să fac tabela să nu se schimbe. Ce mi se pare extraordinar este faptul că, meci de meci, există un grup de oameni care-mi scandează numele și care, la final, indiferent de problemele pe care le au acasă, așteaptă un «Bună!» din partea mea, salut care le face ziua mai frumoasă.
„Györ e echipa favorită!”
Unde te vezi peste 10 ani? Bună întrebare! Vreau să am familia lângă mine și poate că actualul iubit o să îmi fie soț. O fată poate să spere și să își viseze rochia albă, nu? Sper să mai fiu și atunci în domeniul sportiv. Nu de alta, dar e singurul la care mă pricep bine de tot. Poate o să țip de pe vreo bancă tehnică, nemulțumită de jocul vreunei echipe.
Care au fost primele cuvinte pe care le-ai învățat în română? „Apă plată”, „la revedere”, „ciorbă” și „mulțumesc”. Primele și singurele pe care pot să le pronunț cu siguranță că nu am greșit nimic. E foarte dificilă limba română. O înțeleg foarte puțin, o vorbesc și mai și. Tot la „ciorbă” mă văd rămânând și peste un an de zile. Numai asta o să mânânc la restaurant în România.
Cum îți petreci timpul liber? Ascult muzică, citesc cărți și, când sunt în România, mă uit la toate știrile posibile despre țara mea. Îmi place să fiu la curent cu tot ce se întâmplă în Spania. Iar în rest, dacă am câteva ore libere, e cunoscut faptul că voi fi pe afară, la o cafea cu Alexandrina (n.r – Barbosa).
Ce așteptări ai de la semifinala de sâmbătă, cu Györ? E echipa favorită la câștigarea trofelului de anul acesta. O știu eu, o știu și colegele mele. Dar avem de jucat două meciuri și îmi place să cred că rezultatele de pe hârtie mai pot fi date peste cap de cele din teren. Va fi foarte greu însă.
După o partidă excelentă pe care ai făcut-o la Ferencvaros, a urmat una mai puțin bună, împotriva lui Krim. Să ne așteptăm acum la un alt meci mare din partea ta sâmbătă? Doamne ajută! Sper să fiu în formă maximă, să nu dezamăgesc oamenii care au plătit bani serioși să ne încurajeze din tribune. Echipa e pregătită să învingă. Știm că trebuie să dăm 200% în fiecare dintre cele două meciuri. Suntem gata, vrem victorii!
Nu sunt superstițioasă. Înaintea meciurilor, mă simt puțin atipică. Sunt singura care nu face un pas în stânga sau nu calcă cu dreptul la început. Intru așa cum îmi vine Silvia NAVARRO, portar Oltchim
Le-am spus tuturor de România, o laud ori de câte ori am ocazia. În Spania există o etichetă greșita aplicată asupra unor oameni de la voi din țară. Nu și-o merită Silvia NAVARRO, portar Oltchim
Dacă nu aș fi făcut handbal, cred că m-ați fi văzut pe un teren de tenis, alergând de colo până colo. Silvia NAVARRO, portar Oltchim
Statura portarilor din Champions League Jelena Grubisic (Krim) 184 cm Sergeja Stefanisin (Krim) 184 cm Cecilie Leganger (Larvik) 181 cm Paula Ungureanu (Oltchim) 181 cm Katrine Haraldsen (Györ) 181 cm Lene Rantala (Larvik) 181 cm Gabriella Kain (Krim) 179 cm Orsolya Herr (Györ) 176 cm Silvia Navarro (Oltchim) 169 cm
Care echipă de vis din ultimul sfert de secol e mai bună?
Vezi rezultate
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER