Mălina, Ana și Irina (de la stânga la dreapta) reprezintă încă un record pentru gimnastica românească

• 
• 

- 2 Intra in galerie

Pozele precedente Pozele urmatoare

Surorile „Posto“, cum sunt dezmierdate, sunt prezenţa inedită cu care se mândreşte clubul vrâncean CSȘ Focşani.

În sala cochetă de gimnastică, Ana mai mică doar cu doar 2 secunde decât surorile ei, ascultă atentă indicaţiile. „Trebuie să tragi mult din vârfuri şi să controlezi poziţia”, se aud vorbele antrenoarei, Carmen Smeu. Micuța dă din cap, ascultătoare, se concentrează şi se urcă pe ladă. Îşi ia avânt pe bara mare, se roteşte, face un stând pe mâini şi coboară.

După ea, Irina repetă figura, un pic mai precis şi cu mai mult curaj. „Ai grijă la aterizare, să vii mai pe centru!”, îi şopteşte Ana. Antrenoarea zâmbeşte şi o încurajează pe Mălina: „Hai, că eşti cea mai mare, trebuie să le arăţi cum se face perfect!”. Deşi accidentată la un picior, Mălina atacă hotărâtă stândul pe mâini. Îi iese mai bine şi zâmbeşte reţinut, o secundă. Răsplata care şi-o oferă pentru munca de aproape o oră.

La gimnastică de la 5 ani

Mălina, Irina şi Ana s-au născut pe 6 iunie 1999, la 40 de kilometri de Focşani, în satul Străoane. „Familia a încercat timp de zece ani să aibă copii. Iniţial, se ştia că vor avea gemeni şi a fost o surpriză să descopere că vor fi tripleţi. Neavând posibilităţi materiale prea mari, părinţii au solicitat ajutor de la Primărie, noi am văzut un anunţ într-un ziar local şi aşa am aflat de ei”, explică Adriana Lescovar, directoarea CSŞ Focşani.

Soţul ei le-a sărit în ajutor şi i-a sfătuit pe părinţi că, dacă fetele vor fi sănătoase, să le aducă la gimnastică. Atunci când micuţele au împlinit 5 ani, au venit la selecţie, şi după alte şase luni au rămas la clubul din Focşani. „La început făceau naveta, apoi s-au mutat aici. Avem şi căminul, şi sala în acelaşi perimetru, iar asta le-a ajutat să se adapteze mai repede”, explică Lescovar, care a pregătit-o o perioadă şi pe Gina Gogean.



Se ajută tot timpul

De când au păşit prima dată în sală, au trecut aproape cinci ani. Acum sunt eleve în clasa a III-a şi viaţa lor se împarte între cele patru ore zilnice de antrenament, lecţii, odihnă şi mers acasă de două ori pe lună.
Împart aceeaşi cameră şi se ajută întotdeauna. „Suntem unite, pentru că împreună suntem mai puternice. Ne place ce facem, pentru noi nu este o joacă, deși la început a fost greu. Nu ştiu dacă aş putea să fac şi altceva în afară de gimnastică. Mie îmi place mult la paralele, când sunt în aer e ca şi cum aş zbura“, explică Ana, cea mai vorbăreaţă dintre surori.

Alături, Irina îi ia repede vorba: „Mie mi-ar plăcea să fiu doctoriţă, să ajut oamenii, să nu mai fie bolnavi. Dar asta după ce n-o să mai fac gimnastică, după ce o să ajung cea mai bună la sol”. Mai introvertită, Mălina nu participă la discuţie. Răspunde în şoaptă că îi place gimnastica şi nu i se pare prea greu ce face. „Mi-ar plăcea să fiu antrenoare de gimnastică, să învăţ copiii, să vin tot timpul la sală”, rosteşte ea.

Progresează pe rând

Împreună tot timpul, surorile Postolache se aşteaptă până şi la învăţarea elementelor noi. „Progresează pe rând, după care stau şi îşi predau ştafeta. Cea care a învăţat mai repede îşi aşteaptă surorile, apoi rămâne în urmă, o altă soră preia conducerea şi povestea se repetă”, explică antrenoarea fetiţelor. „Au înclinare pentru gimnastică, toate trei au talent. Mălina e mai avansată, nu pentru că e prima născută, ci pentru că este cea mai serioasă”, completează şi directoarea clubului, Adriana Lescovar. Anul acesta, tripletele se vor „bate” cu alte şapte colege pentru a prinde echipa formată din şase sportive.

Au exerciţii personalizate

Deşi la categoria lor de vârstă elementele pe care trebuie să le prezinte în concurs sunt impuse de regulamentul forului de specialitate, fiecare fetiţă are exerciţiile personalizate. „La sol muzica este diferită, în funcţie de temperamentul fiecăreia, ordinea elementelor impuse şi legările lor sunt gândite altfel. E ca şi cum vezi aceeaşi persoană concurând de trei ori, de fiecare dată altfel”, explică antrenoarea fetelor. Mai mult, cele trei au început să arate că au şi o personalitate diferită.”Dacă la început nu suportau ideea de a fi îmbrăcate diferit, acum sunt mai cochete, vor să se diferenţieze, fiecare începe să se afirme ca indvidualitate”, spune profesoara Lescovar.


"La început a fost greu, le strigam «Posto» şi se întorceau toate. Acum le deosebesc perfect, Irina are gesturi lente, e reluarea, Mălina are o privire mai sfidătoare şi Ana are trăsături mai ascuţite" - Carmen Smeu, antrenoarea fetelor

3 este locul obţinut la bârnă de Mălina, la primul concurs oficial CN al cluburilor sportive şcolare