Mezina lotului României la JO de la Beijing, Gabriela Drăgoi, se anunța una dintre gimnastele de viitor ale generației ei. O puștoaică grațiosă, înăltuță, care la nici 16 ani ajungea în finala olimpică la bârnă, în detrimentul colegelor favorite la acest aparat, Sandra Izbașa și Steliana Nistor. Un podium de vise, de dorințe, de speranțe.
După un an, totul a rămas la fel. Numai visele s-au mai ciobit un pic, și cu fiecare lună se depărtează tot mai mult. „Atunci totul părea posibil și numai când mă gândeam că era abia începutul, parcă adunam mai multă ambiție și dorință de a munci. Însă nimic din ceea ce visam atunci nu a mai fost”, mărturisește Gabi, iar ochii căprui îi înoată în lacrimi.
Patru luni fără antrenamente
Imediat după întoarcerea din China, durerile de care se plângea la piciorul stâng au primit un nume ciudat, care urma să cântărească extrem de greu în viitorul ei: fractură de stres. Repaus total. Patru luni. „În gimnastică și o singură zi când nu intri în sală se cunoaște. Patru luni înseamnă sfârșitul ca sportiv, înseamnă să treci de la o viață superactivă la nimic. A fost cumplit, am început să iau în greutate, totul s-a dat peste cap”, spune buzoianca. A fost primul hop din lungul șir ce va urma.
Gânduri de renunțare
A reînceput antrenamentele, însă la intensitate mică și doar pe două aparate, paralele și bârnă. O pregătire cu picătura în care mai mult stă, pândind zilele în care durerile erau mai suportabile și putea să lucreze pe „puntea suspinelor”, unde visa să smulgă prima medalie individuală de aur. „Când mergi la sală doar să faci încălzire și să lucrezi puțin, îți vin tot feluri de gânduri. M-am gândit să și renunț, pentru că nu mă mai regăseam în ceea ce făceam, nu mai era nicio plăcere, nu mai era nimic”, murmură Gabi. Răbdarea și diplomația antrenorilor, gândul că acolo era viața ei, totul a făcut-o să meargă mai departe. Între timp, un nou diagnostic a apărut: fisură de tibie.
Viitorul este incert
Cu dureri, strângând din dinți, a mers la Europenele de la Milano. Visul de aur de la bârnă a fost de data aceasta unul de bronz, dar gheața medaliilor individuale era spartă: „Eram bucuroasă, dar tristă în același timp că nu am putut mai mult. Totuși, încă mai eram în vârf, bătându-mă cu cele mai bune”, zâmbește reținut. S-a întors la Deva și a continuat pregătirea în salturi pentru Mondiale. Lupta cu motivația și cu greutatea era din ce în ce mai greu de câștigat: „E greu să mergi în sală și să nu îi găsești locul, să vrei să faci și să nu poți. Parcă nici nu mai poți trage de tine, nu îți mai dorești nimic”. A ieșit la Londra încă din calificări, iar finala olimpică în care ocupase locul 5 părea mai îndepărtată ca oricând. „Acum trebuie să o iau de la capăt. Îmi doresc să mă pot pregăti ca să pot prinde echipa pentru la anul și să ajut cum pot mai bine la cele două aparate la care mă pregătesc. Este cea mai mare dorință a mea”, subliniază Gabi. O dorință de care încă atârnă viitorul unei gimnaste spre care, în urmă cu un an, se îndreptau admirația și speranțele tuturor. Încă un vis de podium.
Medalii Gabriela Drăgoi:
Aur – echipa la CE 2008 Bronz – echipa la JO Beijing 2008, Bârnă la CE 2009
17 ani a împlinit Gabriela Drăgoi în acest an
Care e cel mai bun mijlocaș central ofensiv al lui Dinamo din ultimii 25 de ani?
Vezi rezultate
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER