Nimic nu o poate opri!

Vicecampioană europeană la bârnă, Anamaria Tămîrjan este speranţa României la o medalie la individual compus la Mondialele de la Londra (12-18 octombire). Gimnastă completă de patru aparate, Ana impresionează prin graţie şi frumuseţe.

În sala de la Izvorani antrenamentul de după-amiază a început de mult. Împărţite în patru grupe, fetele ascultă atent fiecare indicaţie a antrenorilor, iar concentrarea lor este măsurată în vibraţia aparatelor, pe care trebuie să „deseneze” cât mai bine fiecare element. O copilă mărunţică îşi aşteaptă rândul la masa de sărituri. Anamaria Tămîrjan. A doua gimnastă din Europa, la bârnă, cu greu poate fi distinsă de junioarele promovate în lotul mare.

 Primul vis

Zâmbeşte puţin, iar ochii mari, căprui cu care te priveşte întrebător sunt trişti şi parcă poartă, urmele tuturor luptelor pe care mignona de 18 ani le-a adus pentru a ajunge printre cele mai bune gimnaste ale actualei generaţii. Pentru că, în spatele unei poveşti de succes se împletesc mii de ore de muncă, de sacrificiu, de suferinţă şi mai ales de durere. Ana ştia toate aceste lucruri când a conştientizat că gimnastica nu mai era o joacă pentru ea. Cu un talent imens, muncitoare şi abiţioasă, sportiva legitimată la Petrolul Ploieşti îşi trasa obiectivul visând să devină „campioană europeană, mondială şi olimpică”, după cum mărturiseşte.

 Mai multă ambiţie

Acum se pregăteşte pentru Mondialele de la Londra, unde vrea să se bată pentru medalie, pe patru aparate. „Locul 5 la individual compus la Europene m-a ambiţionat. Ştiu că pot mai mult şi vreau să arăt asta. Durerile acelea pe care le aveam la Milano nu mai sunt atât de puternice şi asta îmi dă mai multe speranţe”, explică ea. Nu are palmaresul campioanei olimpice Sandra Izbaşa, dar asta nu o împiedică pe ploieşteancă să lupte pentru a-şi împlini visul. „Fără muncă nu poţi face nimic. Anul acesta, după Europene am avut o perioadă nu prea bună şi cu greu am reuşit să mă regăsesc. Acum lucrez să îmi măresc nota de plecare la paralele, la bârnă o să-mi adaug o legare nouă, încerc să cresc la toate aparatele”, mărturiseşte ea. 

 Dureri la şoldul drept

Este detaşată şi pare să fi lăsat în urmă, accidentarea suferită la şold în urmă cu un an jumătate, din cauza căreia nu a putut lucra la potenţialul maxim. Controlul făcut în urmă cu câteva luni, la Bologna a infirmat diagnosticul de fisură de femur. „Doctorii ne-au spus că există o fisură la  trohanterul mic (o tuberozitate a femurului), de aceea durerile nu sunt tot timpul, ci apar la anumite mişcări. Ne-au dat voie să lucrăm în continuare, cu grijă”, a explicat antrenorul Nicolae Forminte.

„Mai trebuie să lucrez, mai sunt trei luni în care trebuie să trag tare. Ştiu că va fi o luptă puternică pentru titlul pe patru aparate dar pentru asta vom merge acolo”
„După controlul din Italia, mi-a fost mai bine, m-am mai liniştit pentru că ştiam ce am. Situaţia s-a schimbat de atunci, îmi dau seama că pot continua fără probleme, însă mai e şi un pic de teamă pentru că nu ştii niciodată la ce să te aştepţi”, Anamaria Tămîrjan

18 ani are Anamaria Tămîrjan

 Anul şi accidentarea

Ana a ratat examenul de maturitate al junioratului, Europenele de la Volos din 2006. O accidentare la cot i-a ciobit un pic visul, dar nu a renunţat. Promovată la lotul mare în 2007, ea şi-a câştigat un loc în echipa pentru Mondiale, la Stuttgart. Acolo însă s-a accidentat iarăşi, dar la genunchi. Pauză, recuperare şi de la capăt, pentru o nouă provocare: JO. Însă, înainte de a ajunge la Beijing, Ana a impresionat la CE unde a smuls bronzul la sol. Bucurie întreruptă de o altă accidentare, la şold, care a făcut ca în China să concureze, sub efectul analgezicelor pentru a diminua durerile.

 „A fost greu, pentru că de fiecare dată trebuie să o iei de la capăt. Parcă era un blestem, anul şi accidentarea”, Anamaria Tămîrjan

 Dublu suport

Cu 15 minute mai mică decât Anamaria, Adriana, sora ei geamănă este cea care o susţine şi îi dă putere să continue.
Deşi au păşit în acelaşi timp în sala de antrenamente de la Ploieşti, pe când aveau cinci ani, apoi s-au pregătit împreună, alţi 12 ani, întâi la lotul de la Oneşti, apoi la Deva, cele două surori au mers pe drumuri diferite. Forţată să renunţe la gimnastică din cauza unor probleme la coloană, Adriana trăieşte acum emoţiile concursului doar prin sora sa, cu care de multe ori comunică telepatic. „De multe ori înainte de a începe un exerciţiu simt că parcă este lângă mine, că pregătim împreună aparatul şi ne concentrăm pe ce avem de făcut”,  spune medaliata cu argint la Europene. Ana însă recunoaşte că a avut şi de învăţat din experienţa mezinei: „Văd cât suferă că nu mai e în sală, că s-a depărtat de gimnastică şi mă gândesc cât de dureros trebuie să fie să renunţi la ceea ce îţi place, pentru ceea ce trăieşti”.


Medalii Anamaria Tămîrjan

2008:

Campionatul European – aur cu echipa

-Bronz la sol

-Jocurile Olimpice – bronz cu echipa

2009

Campionatul European-argint la bârnă